Părintele Gabriel Militaru: Apocatastaza origenista si implicatiile ei dogmatice (VIII)

orthodoxchurchPărintele Gabriel Militaru

ÎNVĂŢĂTURA DE AZI A BISERICII PRIVIND APOCATASTAZA [i]

În tratatul său împotriva lui Origen şi a învăţăturilor sale, împăratul Iustinian anatematiza astfel pe adepţii Apocatastazei : „ Cine zice sau susţine că Stăpânul Hristos Se va răstigni în veacul viitor pentru demoni, aşa precum s-a răstignit şi pentru oameni, să fie anatema……..Cine zice sau susţine că pedeapsa demonilor şi a oamenilor nepioşi este trecătoare şi că va avea sfârşit după un timp, adică va fi o restabilire a demonilor sau a oamenilor nepioşi, să fie anatema.”[ii]

Sfânta Scriptură conţine numeroase texte care afirmă veşnicia iadului şi a pedepselor lui, precum Mt. XXV, 46; Mc. IX, 44; Apoc. IV, 11; Apoc. XX, 10.

Continue reading

Părintele Gabriel Militaru: Importanta pocaintei in viata crestinului

pocainta

Părintele Gabriel Militaru

Smereste-te, om mandru, si inainte de toate frange-ti mandria… De te vei birui, te vei smeri si vei deveni liber, cum nici nu te-ai fi inchipuit vreodata. Si vei incepe o lucrare mareata si-i vei face liberi si pe altii si vei vedea fericirea, caci viata ti se va umple.

Dostoievski, Cuvantarea despre Puskin

Biserica Orodoxa ne invata ca mantuirea nu se realizeaza doar prin jertfa lui Hristos pe cruce, ca rascumparare pentru jignirea adusa de omenire lui Dumnezeu ci mai ales prin unirea lui Hristos cel rastignit si inviat, cu oamenii ce cred in El, pentru ca si ei sa poata muri pacatului si invia. De aceea se acorda Tainelor un loc de mare importanta in iconomia mantuirii, ca mijloace prin care se infaptuieste aceasta unire a oamenilor cu Hristos.

Continue reading

Părintele Gabriel Militaru: Mântuirea omului – darul lui Dumnezeu sau tabu?

drumul-cruciiPărintele Gabriel Militaru

Pentru crestin, mantuirea incepe azi. Viata crestinului are perspectiva eternitatii. Moartea omului este nu numai un accident survenit in urma greselii celor care au actionat impotriva firii lor, ci si o evitare a permanentizarii anormalului, nefirescului, adica a consecintelor pacatului neascultarii. Dar prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, omul adamic nu mai poate alege un oarecare bine, ci pe Cel trimis spre mantuire, pe Cel care asigura biruinta asupra raului. Desigur, a urma pe Hristos inseamna si a accepta suferinta in viata pamanteasca, purtarea Crucii, pe langa moartea trupeasca. Dar nu numai acestea si nu doar a le suporta, ci si lasandu-ne patrunsi de Duhul iubirii lui Hristos, pe Care ni-L trimite dupa Invierea si Inaltarea Lui la ceruri.

Continue reading

Părintele Gabriel Militaru: Apocatastaza origenista si implicatiile ei dogmatice (I)

Izbavirea lui AdamPărintele Gabriel Militaru

ACTUALITATEA PROBLEMEI APOCATASTAZEI [1]

Este evident faptul că în zilele noastre se acordă un mare interes vieţii de după moarte. Oamenii sunt foarte preocupaţi de taina morţii şi de viaţa de dincolo. Cu siguranţă că acest lucru se datorează aşa-numitelor întrebări existenţiale care se nasc în fiecare dintre noi : Cine suntem noi ? Care este sensul vieţii noastre ? Spre ce ne îndreptăm ? Există viaţă după moarte ? etc.

Continue reading

Părintele Gabriel Militaru: Hristos – “Doctorul sufletelor şi al trupurilor”

Domnul Iisus Hristos.

Părintele Gabriel Militaru

Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Şi mulţimi multe mergeau upă El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan”.
( Mt. IV, 23-25 )

Biserica Ortodoxă învaţă că viaţa este un dar, oferit în mod liber de Dumnezeul iubirii. De aceea, viaţa umană trebuie întâmpinată cu bucurie şi mulţumire. Ea trebuie preţuită, conservată şi protejată ca fiind expresia cea mai sublimă a activităţii creatoare a lui Dumnezeu, Care ne‑a adus „de la nefiinţă la fiinţă” nu doar pentru o existenţă biologică. El ne‑a ales pentru Viaţă, a cărei finalitate este participarea la slava veşnică a lui Hristos Cel Înviat, „la moştenirea sfinţilor, întru lumină” ( Col. I, 12; Efes. I, 18 ).

Continue reading

Părintele Hrisostom Filipescu: Crucea, chipul în care Hristos îşi îmbrăţişează în Iubire creaţia

cruceaPărintele Hrisostom Filipescu

Crucea ne insoteste in toata viata noastra, de la botez pana la mormant, cand ne odihnim intru nadejdea Invierii sub umbra crucii. Crucea are multe semnificatii in viata crestinului. Pentru cineva, crucea poate sa insemne lipsa sanatatii, faptul ca s-a nascut foarte sarac si necajit ori a cazut intr-o boala incurabila pe care o poarta toata viata. Crucea poate fi si un esec ori regretul unei neimpliniri. Crucea copilului orfan este lipsa de dragostea parinteasca. Crucea cuiva care si-a pierdut sotul sau sotia este crucea vaduviei, durerea provocata de dor si de singuratate. Exista si o cruce a saraciei, a celor lipsiti de bunuri materiale, dupa cum exista si o cruce a grijilor oamenilor bogati, dar singuri, izolati si invidiati.

Crucea este si lupta sau osteneala de a savarsi binele, a marturisi adevarul si a face dreptate intr-o lume plina de rautati si de invidie. Avem datoria de a ne lua crucea ostenelii savarsirii faptelor bune, caci nimeni nu se poate mantui fara osteneala. Cu totii avem o Cruce de purtat. In fata Crucii lui Hristos, putem alege:

Continue reading

Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania: Dor (Predică la Evanghelia fiului risipitor)

 

Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania

SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1)

Autor: Preot Ioan

Ţelul vieţii credincioşilor creştini ortodocşi este să ajungă în cele din urmă în vârful scării. Urcuşul pe această scară se aseamănă cu urcuşul pe muntele Tabor, căci pe oricare versant am urca, acolo sus, ne aşteaptă Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu braţele deschise. Pe partea stângă urcă călugării, iar pe latura din dreapta urcă mirenii. Deci, şi unii şi ceilalţi îşi doresc acelaşi lucru: MÂNTUIREA!

Iubiţi credincioşi,

În mod sigur, toţi oamenii care au trăit sau trăiesc pe acest pământ şi-au pus sau îşi vor pune, mai devreme sau mai tîrziu, în mod inevitabil, întrebarea: „CARE ESTE ROSTUL VIEŢII OMULUI PE ACEST PĂMÂNT???“

Continue reading

Părintele Justin Pârvu: Rugaţi-vă, rugaţi-vă, să nu cădeţi în ispita înşelării

Părintele JustinPărintele Arhim. Justin Pârvu

Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?

Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.

Continue reading