Frumusețea Ortodoxiei

Ortodoxia, așa cum e ea, este sublima trăire a lui Dumnezeu de către om,  ca pe propria sa viață.

„Cum poate fi trăit Dumnezeu?” m-a întrebat cineva. Făcea yoga și îmi vorbea despre „integrarea în absolut” – dar nu înțelegea cum omul Îl poate trăi pe Dumnezeu. Căci, până când nu experiezi tu însuți o anumită realitate – cu atât mai mult: până când nu Îl experiezi tu însuți pe Dumnezeu! – până atunci nu-I știi „gustul”, oricât de bine ți-ar fi acesta descris de către altcineva. De aceea și zice Psalmistul: „Gustați și vedeți că bun este Domnul…”

În Evanghelia Sa, Mântuitorul ne spune că nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne” face și voia lui Dumnezeu. Adică: nu oricine pomenește de El Îl și are pe El ca Dumnezeu al său. Mulți sunt astăzi „călători la iad cu Scriptura în mână” (după o inspirată expresie a părintelui Arsenie de la Prislop) sau cu o „scriptură” pe dos, care zic „Doamne, Doamne” și se duc după vrajmaș.

E greu să convingi pe cineva de grozăvia erorii drumului său când omul are obișnuința acelui drum; întunericul nu își sesizează întunecimea, nici omul căzut sub puterea întunericului nu își dă seama de înnoptarea din el, căci nu are experiența Luminii și îi lipsește, astfel, un termen real de comparație.

Adevărul Se revelează cu putere și cu o evidență fără echivoc – însă: numai celui ce I se deschide cu maximă sinceritate, printr-o însetată dispoziție a inimii de a-L primi întru ea așa cum e El în autentica Sa dumnezeire și nu înghesuit într-o formă sau alta, după un calapod al minții omenești, care nu-I poate cuprinde nemărginirea.

„De unde pot ști că îmi spui adevărul?” am fost întrebată de multe ori.

N-am putut da decât acest răspuns: Vino și vezi! Dacă vei găsi aici Adevărul, ești câștigat în eternitate. Dar, dacă nu vii să vezi, nu vei ști niciodată pe Cine-ai pierdut. Dacă eu nu am dreptate, n-ai să pierzi nimic cu o încercare în plus. Dar, dacă eu am dreptate și tu nu vii să vezi – ai pierdut totul pentru totdeauna…

Căci Adevărul nu Se lasă găsit decât de către cei care vin după El. Până când nu devii ortodox până în măduva oaselor, trăitor al adevărurilor de credință revelate de Dumnezeu și păstrate intacte în ortodoxie, până când inima ta nu resimte profund durerea amară a despărțirii de Dumnezeu în căutarea Lui pe drumuri străine de El, până când nu te angajezi într-o crâncenă luptă cu răutatea din tine printr-o maximă încordare în străduința lucrării poruncilor evanghelice și până când nu-ți recunoști neputința totală de a face prin tine însuți ceva cu adevărat bun și să te lași cu toată nădejdea în mâinile lui Dumnezeu, încrezându-te cu desăvârșire în El – până atunci, nu vei trăi Adevărul în inima ta și nu vei cunoaște frumusețea ortodoxiei așa cum e ea.

Frumusețea ortodoxiei nu poate fi descoperită privind la ea din afara ei.

Dar trăirea autentic ortodoxă duce la încredințarea lăuntrică a omului cu privire la filiația sa divină – când omul devine un intim al lui Dumnezeu și Acesta, un casnic al inimii omenești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s