Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula

Sursa icoana

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Nicula, aflata in judetul Cluj, la numati trei kilometri distanta de Gherla, este una dintre cele mai renumite si cunoscute icoane din tara, in jurul acesteia adunandu-se, anual, zeci de mii de pelerini.

Anual, biserica este inconjurata de pelerini, mergand in coate si in genunchi, ca jertfa pentru iertarea pacatelor. Icoana este cunoscuta pentru puterile ei tamaduitoare, sunt multi oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobandit prunci dupa ce s-au inchinat la icoana si poate cea mai mare minune e faptul ca exista, in inima Transilvaniei o obste monahala si un aflux foarte mare de pelerini.

“Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane” (Arhimandritul Ioanichie Balan).

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula, in jurul careia s-a si dezvoltat pelerinajul si multimea rugaciunilor pelerinilor, a fost zugravita in anul 1681, de catre preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Icoana este realizata pe scandura de brad, intarita cu doua cingatoare de brad, in grosime de doi centimetri.

Potrivit unui proces verbal, scris de cativa militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a lacrimat in mod continuu, intre 15 februarie si 12 martie 1699. Pana sa ajunga la manastirea Nicula, icoana a poposit si in castelul guvernatorului Transilvaniei, Sigismund Kornis, in Benediugu Dejului. Icoana a fost adusa la castel in anul 1713, iar dupa o perioada oarecare de timp, ea a fost adusa in manastirea Nicula.

Icoana Maicii Domnului a fost incredintata calugarilor de la Nicula de catre nobilul local Ioan Cupsa. Calugarii au asezat icoana intr-o strana de lemn, in biserica manastirii.
In perioada interbelica Biserica Ortodoxa Romana a organizat o propaganda intensa impotriva pelerinajelor de la Nicula, aceasta aflandu-se, la acea data, in mana greco-catolicilor. Atunci, se spunea ca cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana, iar originalul s-ar afla la Biserica Piaristilor din Cluj.

In anul 1948, odata cu scoaterea Bisericii Romane Unite cu Roma in afara legii, manastirea greco-catolica de la Nicula a fost inchisa. In data de 18 decembrie 1948, comunistii au instalat la Nicula primul staret ortodox, in persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, nascut in anul 1913, in localitatea Pangarati, judetul Neamt.

In vremurile de grea incercare, in perioada comunista, fostul ingrijitor al manastirii a salvat icoana, zidind-o intr-unul din peretii casei sale. Abia in anul 1964, in pragul mortii, el a marturisit cele despre icoana staretului ortodox al manastirii. Icoana a fost adusa la manastire insa, la doar cateva zile, ea a fost confiscata de catre comunisti.

La insistentele episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj Napoca. In anul 1991, icoana a fost restaurata intr-un mod nu foarte bun, la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, dupa care a revenit la Manastirea Nicula.

Icoana de la Nicula este pretuita in mod deosebit si in lumea romano-catolica. Astfel, in anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat “indulgenta plenara” tututor pelerinilor ce calatoresc la Manastirea Nicula, spre a se inchina icoanei, in zilele de 15 august si 8 septembrie. In anul 1928, papa Pius al XI-lea numeste locasul drept “sanctuar marian”, adica inchinat Maicii Domnului intr-un mod deosebit.

Teodor Danalache

***

Se împlinesc în această vreme 310 ani de cînd Icoana Maicii Domnului de la Nicula a lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie a anului 1699. Această sfîntă icoană a fost pictată de preotul Luca din Iclod la 1681. El se îndeletnicea cu acest meşteşug, dar şi cu zugrăvirea de biserici, fiind recunoscut şi repertoriat între maeştrii secolului al XVIII-lea.

Prima lucrare despre această icoană a fost scrisă în limba latină în anul 1736 (Historia Thaumaturgae Vrginis Claudiopolitanae). La scrierea acestei istorii a luat parte şi un nobil român din Făgăraş cu numele Mărginean Iosif (Iosefus Merdzinai nobilis Valachus de terra Fogarach). Aşezată în biserica parohială din Nicula, icoana a fost admirată şi cinstită cu evlavie şi smerenie de locuitorii satului, în scurtă vreme fiind cercetată şi de locuitorii din satele vecine, care se minunau de frumuseţea ei, la care se închinau şi care le insufla mare credinţă şi dragoste.

După anul 1683, austriecii, sub împăratul Leopold I, au ocupat Principatul Transilvaniei, iar reprezentanţii acestuia au semnat o declaraţie de supunere şi fidelitate faţă de împărat. Ocupînd Transilvania cu armata imperială, un regiment de cavalerie “Hohenzollern” era încartiruit în Gherla, iar un altul în Dej, unde se afla şi prefectura militară. În data de 15 februarie 1699, un grup de ofiţeri şi soldaţi, făcînd parte din regimentul care staţiona în Gherla şi care erau de religie catolică, s-au dus în satul Nicula, dorind să vadă o biserică românească ortodoxă. De menţionat că, în acel an, 15 februarie cădea într-o duminică. Intrînd în biserică s-au minunat de frumuseţea şi podoabele aflate acolo, fiind atraşi în mod deosebit de frumuseţea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul. Apropiindu-se de aceasta şi cercetînd-o cu mare atenţie, spre marea lor uimire, au observat că din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi adevărate. Surprinşi de această minune, au anunţat imediat pe preot, pe “popa Mihaiu”, cum îi ziceau niculenii. Preotul Mihaiu, care avea în jur de 60 de ani, fiind şi el surprins de cele aflate, aleargă însoţit de ofiţeri şi de cîţiva săteni şi, intrînd în biserică şi uitîndu-se cu mare atenţie la icoană, văzu cu mare uimire că, într-adevăr, icoana lăcrima. Cîteva femei din sat, care erau şi ele prezente la această minune, ştergeau cu năfrămile lor lacrimile care se prelingeau din ochii Maicii Domnului şi care nu încetau. Vestea acestei minuni s-a răspîndit cu “iuţeala fulgerului” în tot satul şi apoi în satele din jur. La auzul acestei veşti nemaipomenite, credincioşii alergau spre biserică să vadă cu ochii lor minunea. Biserica era plină zilnic de credincioşii veniţi din toate părţile, bătrîni, femei, copii, tineri, toţi dornici să vadă minunea lăcrimării Maicii Domnului din biserica de la Nicula. După două săptămîni de la începerea lăcrimării icoanei, cînd nimeni nu mai punea la îndoială acest fapt, a venit la Nicula pentru a se convinge şi groful Sigismund Corniş (Cornea), din Benediug – azi satul Mănăstirea de lîngă Dej – împreună cu Ioan Vaner, comandantul garnizoanei Dej şi căpitanul Gontz Ruszkay. Ei au cercetat cu mare atenţie icoana pentru a se convinge de adevăr şi pentru se înlătura orice suspiciune. După ce s-au convins că din ochii Maicii Domnului se prelingeau lacrimi adevărate, au încheiat un proces verbal despre acea întîmplare, pe care l-au întărit cu jurămînt din partea lor şi apoi l-au semnat.

Pentru ca această minune să fie oficial dovedită şi pe cale bisericească, Sigismund Corniş a cerut ca la faţa locului să meargă o comisie formată din clerici. Astfel a fost formată o comisie de trei preoţi iezuiţi, cunoscători ai dreptului bisericesc şi teologic. Preşedintele comisiei a fost Pavel Ladislau Barany, parohul bisericii catolice din Alba-Iulia, iar ceilalţi doi au fost Sigismund Vizkeleti şi Ştefan Csete, preoţi iezuiţi din Cluj. Aceştia s-au deplasat la Nicula şi la Benediug, unde între timp icoana a fost dusă de Sigismund Corniş la castelul său, şi au întocmit un proces-verbal, însoţit de tot felul de dovezi cu privire la adeverirea acestei minuni. Printre aceste dovezi au fost şi declaraţiile, date sub prestare de jurămînt, a 27 de martori, care au văzut cu ochii lor lăcrimarea icoanei.

În zilele noastre, începînd de la Bunavestire a Maicii Domnului (25 martie) şi pînă la Înălţarea Sf. Cruci (14 septembrie), ba chiar şi pînă la Sf. Argangheli, pelerinajele la Sf.Mănăstire Nicula sînt neîntrerupte. Cel mai mare pelerinaj însă este cel de la 15 august la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care este şi hramul mănăstirii. La această sărbătoare vin în pelerinaj zeci şi sute de mii de credincioşi din toată Transilvania şi din celelalte ţinuturi ale ţării.

Multe şi minunate întîmplări s-au făcut prin Icoana Maicii Domnului de la Sf. Mănăstire Nicula, unde orice rugăciune este bine primită de Preacurata, dacă ea este pătrunsă de credinţă şi dacă se face cu cuget curat, însoţită de fapte bune.

Surse: CrestinOrtodox si: ziarulfaclia

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s