Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XVII. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine

Părintele Siluan Popescu

Mai presus decât toate căile de cunoaştere a lui Dumnezeu prezentate până acum este calea mistică. Aceasta deoarece ea presupune gustarea lui Dumnezeu, experierea directă prin simţire a harului lui Dumnezeu. Se afirmă adesea că această cale de cunoaştere este rezervată sfinţilor, dar trebuie spus că milostivirea lui Dumnezeu o poate deschide oricărui om.

Calea mistică nu mai presupune doar a cunoaşte cu mintea despre Dumnezeu şi a face efortul de voinţă de a respecta poruncile sau a împlini sfaturile pe care El ni le-a dat, ci a simţi prezenţa iubirii lui Dumnezeu şi a lupta pentru permanentizarea acestei simţiri.

Cel ce călătoreşte pe această cale cunoaşte, în acelaşi timp, mult mai profund şi starea firii umane căzute şi înţelege drumul pe care aceasta trebuie să îl parcurgă spre îndumnezeire, spre fericirea veşnică.

Bucuria simţirii în inimă a iubirii divine este atât de mare încât atunci când pedagogia divină retrage harul spre a chema sufletul să devină şi el iubire acesta plânge neîncetat după ceea ce a pierdut şi caută cu toată puterea să redobândească. Pentru un astfel de suflet binecuvântările lui Dumnezeu, de care noi, cei mulţi, ne bucurăm atât de tare, devin, prin raportare la bucuria harului, lipsite de dulceaţă. Sufletul se leapădă de toate pentru sigurul lucru care trebuie. În acest sens Sfântul Siluan Athonitul spune că cel ce a cunoscut pe Domnul în Duhul Sfânt nu mai este atras de iubirea fetelor de care toţi ceilalţi se îndulcesc. El, de fapt, nu mai este atras de nimic din cele pământeşti şi de aceea se luptă să împlinească sfaturile evanghelice care pentru monahi devin jurăminte: castitatea, sărăcia şi ascultarea. El nu defaimă, spre exemplu, binecuvântarea lui Dumnezeu din Taina Cununiei, dar înţelege şi mai ales simte chemarea mai înaltă a fecioriei ori castităţii pentru Hristos. În acelaşi timp, efectul păcatului îl simte atât de profund încât poate afirma că nu există păcate mici.

De cele mai multe ori cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea mistică îl aduce pe om în situaţia nu a nu putea exprima ceea ce a cunoscut. El înţelege că singura cale prin care această cunoaştere poate fi trasmisă este cea a ridicării aproapelui la starea pe care el o trăieşte prin rugăciune, aşa cum a făcut Sfântul Serafim de Sarov cu ucenicul său Motovilov, căruia i-a dat posibilitatea să guste iubirea divină şi să vadă lumina necreată:

«Atunci bătrânul îl apucă de umeri hotărât şi-i spuse, “Dragul meu frate, amândoi ne aflăm acum întru Duhul Sfânt.” Atunci parcă i s-au luminat ochii lui Motovilov care a văzut cum faţa bătrânului strălucea ca soarele. Inima i s-a umplut de linişte şi bucurie, corpul i-a fost străbătut de căldură ca şi când ar fi fost vară şi în jurul lor se răspândea o mireasmă foarte plăcută. Motovilov s-a speriat de acea schimbare neobişnuită, dar mai ales de faţa sfântului care strălucea. Dar sfântul i-a spus: “Nu te teme, dragă frate, că n-ai putea nici măcar să mă vezi dacă nu ai fi şi tu în plinătatea Sfântului Duh. Să mulţumim Domnului că ne-a milostivit astfel.”

Atunci a înţeles Motovilov cu mintea şi cu inima ce înseamnă transfigurarea prin pogorârea Sfântului Duh asupra omului.» (Viaţa Sfântului Serafim de Sarov)

În final să ascultăm glasul tainic al inimii ce a gustat şi a văzut că bun este Domnul exprimat de Sfântul Simeon Noul Teolog, în traducerea maicii Teodosia Laţcu:

Cum de foc eşti ce ţâşneşte, şi eşti val răcoritor?

Cum de arzi şi-alini îndată, cum mă faci nemuritor?

Cum de faci din vameşi îngeri şi-ntunericul lumină?

Cum de scoţi din iad şi cum de curăţeşti pe cei din tină?

Cum tragi bezna în lumină, cum de noaptea o cuprinzi?

Cum de mă prefaci cu totul, inima cum mi-o aprinzi?

Cum de Te împreuni cu robii, fii ai Tatălui de-i faci?

Cum de-i arzi de dor, rănindu-i, cum de iarăşi îi împaci?

Cum de rabzi şi suferi Doamne, cum nu răsplăteşti îndată?

Cum de vezi cele ce-n taină numai Ţie Ţi se-arată?

Cum fiind aşa departe, vezi ce facem fiecare,

Doamne, robilor Tăi dă-le, îndelunga Ta răbdare!

Siluan Popescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s