Invatatura Bisericii Ortodoxe despre Maica Domnului: Maica Domnului – Nascatoare de Dumnezeu

Biserica Ortodoxa invata ca Maria este Nascatoare de Dumnezeu (Qεοτόκος), numire generalizata la Sinodul III Ecumenic, atunci cand a fost atacata divinitatea Mantuitorului de catre Nestorie, Patriarhul Constantinopolului si implicit maternitatea divina a Sfintei Fecioare. „Dumnezeu nu Se poate naste, spunea Nestorie, fiindca o femeie imperfecta nu poate naste ceva desavarsit. Dumnezeu nu poate patimi sau muri. Asa incat Sfanta Fecioara nu e Nascatoare de Dumnezeu (Qεοτόκος) ci nascatoare a unui om numit Hristos (αnθρωποτόκος). De aceea, pentru a o venera cum se cuvine, ar trebui numita nascatoare de Hristos (χριστοτόκος).”1

Aceasta erezie, numita nestorianism sau dioprosopism, a aparut din neintelegerea lui Nestorie a unirii ipostatice, a intrepatrunderii firii dumnezeiesti cu cea umana intr-o singura persoana sau ipostas: Hristos. El nu putea accepta ca in El „locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii.” (Col. 2,9)

Din aceasta cauza, aceasta invatatura despre Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu este mai intai o problema de hristologie.

Unirea ipostatica (εnωσις υποστατική) s-a facut prin perihoreza , prin intrepatrunderea reciproca a celor doua firi intr-o singura persoana, cea a Logosului, fara ca prin aceasta sa se stirbeasca vreo calitate a uneia din firi sau firea dumnezeiasca s-o copleseasca pe cea omeneasca. Firea omeneasca este intreaga, cu toate insusirile ei, in Hristos. Firea dumnezeiasca de asemenea. Fiul lui Dumnezeu, Logosul Divin, S-a salasluit propriu-zis in pantecele Mariei. in aceasta consta minunea si inceputul mantuirii noastre. Aceasta e marea taina din veci pe care nici ingerii nu o cunosc.

Mantuirea nu putea veni prin om, pentru ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3,23). Iar in alta parte spune tot dumnezeiescul Pavel: „Precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela in care toti au pacatuit” (Rom. 5,12). Este nevoie deci pentru aceasta de ajutorul divin ca sa se infranga robia mortii. insa nici numai Dumnezeu singur nu ne putea scoate de sub acest jug pentru ca astfel omul nu ar mai fi adus nici o contributie. Trebuia deci ca Dumnezeu sa se coboare la oameni, sa ia firea noastra, curatind-o si vindecand-o de neputintele ei, pentru ca omul, astfel vindecat, sa se ridice la Dumnezeu. Insa prin moartea si invierea Sa – acte prin care Hristos a biruit moartea – El a realizat mantuirea firii umane in potenta in El, pentru toti oamenii, dar nu in toti oamenii, in sensul ca fiecare, avand exemplul Lui si nadejdea in inviere, trebuie sa ne insusim aceasta stare, starea naturii indumnezeite, prin participare la dumnezeirea Trupului lui Hristos.

Referitor la dumnezeirea lui Hristos, insasi nasterea supranaturala dovedeste acest lucru: „Duhul Sfant se va pogora peste tine si puterea Celui Preainalt te va mari. De aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.” (Lc. 1,35), ii spune ingerul Fecioarei. „Un om nascut pe cale naturala nu poate fi Mantuitor. Pentru mantuire trebuia un om in care firea omeneasca sa-si aiba din nou un inceput curat, asa cum si l-a avut prima data. inceputul curat, departe de a fi contrar, este cel cu adevarat normal firii umane.”2 Asadar, „Iisus isi are inceputul intr-o nastere fara voluptate pacatoasa, deci si viata Lui e curata. Dar a luat asupra Sa, totusi, durerea si moartea. Numai astfel moartea Lui , nefiind sfarsitul unei vieti  patimase, cu originea intr-o placere pacatoasa, este mantuitoare.”3 Nasterea lui Hristos, nefiind urmarea impreunarii trupesti, trebuia sa fie un act de initiativa divina. Deci, „intruparea Logosului, realizand o initiativa a lui Dumnezeu si nu a omului, exclude starea de pofta omeneasca prin care se initiaza orice ipostas uman nou.”4 „Fiul lui Dumnezeu a venit pe lume de bunavoie, deci ca subiect divin, nu fortat de o putere din lume.”5

Cuvantul a luat din Fecioara Maria omenitatea, insa aceasta, desi individuala, nu s-a constituit intr-un ipostas propriu, ci s-a format sub obladuirea ipostasului divin. De aceea nu s-a desprins din natura omeneasca generala printr-un act din cuprinsul ei, ci prin impulsul ipostasului divin. Omenitatea lui a fost una concreta, dar nu individ.”6 „Daca interventia lui Dumnezeu nu efectueaza o noua creatiune din nimic a naturii umane a lui Iisus ( cu toate ca ar fi putut), ci ii da originea intr-o Fecioara , este pentru ca omenitatea lui Iisus Hristos sa fie o parte din omenitatea de obste, pe care avea misiunea sa o mantuiasca . Dumnezeu nu a urmarit distrugerea naturii umane intemeiata in Adam, ci refacerea ei.”7 Prin intrupare, divinitatea Logosului s-a asezat insasi prin ipostas intr-un raport de „primitoare”8 fata de Sfanta Fecioara, fara ca divinitatea sa se schimbe in vreun fel.

Prin urmare, „nasterea supranaturala al lui Hristos nu e decat expresia faptului ca Cel ce a initiat conceperea in Sfanta Fecioara este insusi Logosul, Care S-a si conceput ca om. El e factor activ si pasiv totodata al  conceperii si nasterii Sale. Transpunerea Lui in stare de suportare pasiva a zamislirii si nasterii e tutelata de alta Persoana Dumnezeiasca, de Duhul Sfant.”9

„Aceasta lucrare a Harului Divin revarsata asupra Fecioarei a influentat intreaga ei fiinta, devenind Nascatoare de Dumnezeu”10, Maica Domnului (Мητεrα  κuρίοu).
Sfintii Parinti marturisesc unanim maternitatea divina a Fecioarei Maria. Se pare ca termenul de θεοτόκος a fost folosit initial de Origen, daca ar fi sa dam crezare istoricului Socrates, dar si de alti sciitori din epoca primara. 11 Ea este numita de literatura patristica Qεοτόκος PαρJέnος, Мητεrα  Kuρίοu , εκ  PαρJέnοu Lόγος.
Şi Sfantul Ignatie Teoforul afirma ca: „Dumnezeul nostru Iisus Hristos a fost zamislit de Maria, dupa iconomia lui Dumnezeu”12 Combatand invataturile lui Nestorie referitor la divinitatea lui Hrisos, Sf. Ioan Damaschin spune ca din Fecioara Maria „S-a nascut Fiul intrupat al lui Dumnezeu, nu om purtator de Dumnezeu, ci Dumnezeu intrupat.”13 Tot el confirma ca „Maica Domnului este in sens propriu Maica lui Dumnezeu.”14

Prin urmare, atributul de Nascatoare de Dumnezeu si Maica a lui Dumnezeu afirmat atat de Sfanta Scriptura (Elisabeta o numeste „Maica Domnului Meu”- Luca 1, 43) cat si de Sfintii Parinti ai Bisericii „exprima raportul de profunda intimitate ce s-a stabilit intre Fecioara Maria si Fiul lui Dumnezeu cel intrupat.”15

1 Prof. Teodor Popescu, Curs de Istoria Bisericii Universale, curs litografiat, Bucuresti, fara data, p. 391, apud. Mag. C. Parvu, art. cit., p. 207-208. inainte de Nestorie, arienii nu puteau vorbi de maternitatea divina a Fecioarei, pentru ca ei incepeau prin a nega divinitatea lui Iisus.

2 Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau restaurarea Omului, editia II, Ed. Omniscop, Craiova, 1993, p. 161

3 Ibidem, p. 160

4 Ibidem. Continua apoi Pr. D. Staniloae: „Conceperea unui nou om se face in pacat, in pofta. Din primul moment, noul ipostats uman se impovareaza cu pacatul ereditar.”

5 Ibidem, p. 158

6 Ibidem, p. 163; Hristos este Noul adam. El recapituleaza in Sine toata omenitatea , asa cum prin pacatul lui Adam ne-am facut pacatosi toti (cf. Rom 5, 18-19), aceasta pentru ca „Adam nu are un profil individual, fiind intai creat si fara de pacat. Individualitatea, ca entitate determinata , se inscrie in anumiti parametri ; notiunea de individ conduce si la ideea unei opozitii in raport cu generalul, cu omul la modul general. Astfel, Adam nu a fost individ, fiindca omul fara de pacat e omul la modul general, pan-antroposul liber de alti oameni…. Individualitatea e rodul caderii in pacat. Ea inseamna altceva decat ipostasul, care e un centru din care iradiaza iubirea, raza cugetatoare a Sofiei.” (Pr. Serghie Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, in rom. De Boris Buzila, Ed. Anastasia, 2001, p. 33 si 39).

7 D.Staniloae, op. cit., p. 161.

8 Ibidem, p. 166

9 Ibidem, p. 159.

10 Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu, invatatura despre…, p. 384.

11 Idem, Nascatoare de Dumnezeu…, p. 181-182.

12 Ierom. Ioasaf Ganea, art. cit. , p.99.

13 Sf. Ioan Damaschin, Expunerea exacta a dreptei credinte, III, 14 (87), P.G. 94, 1153 C, 1161 D, in „Trei vieti bizantine…”, p. 259.

14 Ierom. Ioasaf. Ganea, art. cit., p. 99.

15 Dumitru Staniloae, op. cit. , p. 165.

Sursa: Maica Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s