Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian: Biblia sau Sfânta Scriptură – Pe înțelesul tuturor (VI)

Părintele Gheorghe-Radu Sălăgian

FACERE 1,20: Si a zis Dumnezeu: “Puiasca apele puita de fiinte vii(*); si pasari sa zboare pe pamânt în lungul tariei cerului!” Si a fost asa:

(*)[Ideea generala: fiinte din speciile inferioare (moluste, reptile), care se înmultesc cu mare repeziciune. Oricum, viata apare mai întâi în apa, apoi se extinde în aer si pe uscat].

FACERE 1,21: A facut Dumnezeu înotatoarele cele mari(*) si toate fiintele vii care misuna, si pe care apele le puiesc(**) dupa felul lor, si toate pasarile înaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.

(*)[Literal: chitii cei mari (un astfel de chit la înghitit pe proorocul Iona fara sa-l omoare si l-a tinut în pântece trei zile pentru ca nu a vrut sa propovaduiasca în cetatea Ninive, nu din rea vointa, ci de frica). Ideea exacta: monstri marini; reptile nuriase sau mamifere acvatice].

(**)[Metonimie: expresia nu înseamna ca apele erau înzestrate cu facultatea de a produce fiinte vii, ci ca ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu].

FACERE 1,22: Si le-a binecuvântat Dumnezeu si le-a zis: “Cresteti si înmultiti-va si umpleti apele marilor!; si pasarile sa se înmulteasca pe pamânt!”(*)

(*)[Înc-odata reiese ca nici apele, nici aerul nu erau înzestrate cu facultatea de a produce fiinte vii, ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu, iar fiintele acvatice si cele zburatoare erau înzestrate cu puterea creatoare a lui Dumnezeu].

FACERE 1,23: Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea(*).
(*)[Vezi nota explicativa de la FACERE 1,5].

FACERE 1,24: Si a zis Dumnezeu: “Sa scoata pamântul fiinte vii dupa felul lor: dobitoace, târâtoare si fiare salbatice dupa felul lor”(*). Si a fost asa:

(*)[Dumnezeu i-a hotarârea de a crea regnul animal terestru].

FACERE 1,25: A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si dobitoacele dupa felul lor, si toate târâtoarele pamântului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine(*).

(*)[Vointa creatoare a lui Dumnezeu se transforma în fapta].

FACERE 1,26: Si a zis Dumnezeu: “Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra(*), ca sa stapâneasca peste pestii marii si peste pasarile cerului si peste dobitoace si peste tot pamântul si peste toate vietatile ce se târasc pe pamânt!”.

(*)[Acesta nu este un plural al maiestatii, ci un plural gramatical autentic; Sfintii Parinti vad în el prima Revelatie scripturistica asupra Persoanelor Sfintei Treimi. Sfintii Parinti explica pentru ce în Vechiul Testament nu se descopera în forma întru totul clara si pe deplin Taina Sfintei Treimi, anume: evreii, pazitori ai Vechiului Testament, dar si înclinati într-o anumita masura spre politeism, fiind înconjurati din toate partile de pagâni, s-ar fi abatut cu usurinta de la monoteism, cazând în politeism. Monoteism înseamna credinta într-un singur Dumnezeu, iar la pagâni – zeu, politeism însemnând credinta în mai multi zei. Antichitatea pagâna greco-romana era în marea ei majoritate politeista.

În consecinta, pentru a întelege bine si pe deplin ceea ce, în Vechiul Testament: „În multe rânduri si-n multe feluri graindu-le Dumnezeu odinioara parintilor nostri prin profeti (În întelesul larg: nu numai prin profetii cunoscuti ca atare, ci si prin toti cei ce, într-un fel sau altul, au exprimat vointa lui Dumnezeu de-a lungul Vechiului Testament.), în zilele cele mai de pe urma (Zilele cele mai de pe urma sunt cele de la GALATENI 4, 4-5) ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate, prin Care si veacurile le-a facut” (EVREI 1, 1-2), trebuie sa privim si sa cugetam toate ale Vechiului Testament în lumina Noului Testament. Tot din aceasta cauza, anume a situatiei religioase si concrete, în Vechiul Testament se accentueaza în multe locuri cu deosebita putere UNITATEA lui DUMNEZEU, TRINITATEA Persoanelor dumnezeiesti aparându-ne oarecum putin în umbra în raport cu unitatea. Asa se explica, cum, din trei religii avramite (care se trag, sau îl au ca parinte pe patriarhul Avraam: iudaismul, islamismul si crestinismul), numai crestinismul Îl cunoaste pe Dumnezeu – Unul în Fiinta, dar în trei Persoane, iar aceasta învatatura, în modul cel mai clar este pastrata si propovaduita de Biserica Ortodoxa].

FACERE 1,27: Si l-a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau(*); dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; barbat si femeie i-a facut.

(*)[Daca în FACERE 1,26 se vorbeste despre o pluralitate de Persoane dumnezeiesti – care fac aluzie la Sfânta Treime, în acest verset constatam o unitate, adica este vorba despre Fiinta cea Una a lui Dumnezeu. Pe întelesul cititorului de rând: cum tata, mama si copiii sunt o pluralitate de persoane, dar o singura fiinta omeneasca si o singura familie, la fel si Dumnezeu: este descoperit ca o pluralitate de Persoane – în versetul 26, dar ca o singura Fiinta – în versetul 27].

FACERE 1,28: Si Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Cresteti(*) si înmultiti-va si umpleti pamântul si supuneti-l!; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste dobitoacele si peste tot pamântul, peste toate vietatile ce se târasc pe pamânt!”.

(*)[În original, acest verb sugereaza, deopotriva, facultatea de a spori în talie, în forta, în putere, în numar, si pe aceea de a deveni fecund, rodnic, apt pentru înmultire. E motivul pentru care unii traducatori români (Vasile Radu, Gala Galaction si Nicodim Munteanu) prefera sintagma: „Fiti rodnici (roditori)”, în consonanta cu versiunile occidentale, spre deosebire de cei mai vechi ai nostri, care retin sensul primar al cuvântului (verbul e acelasi ca în FACERE 1,22].

FACERE 1,29: Si a zis Dumnezeu: “Iata, va dau voua toata iarba datatoare de samânta pe fata-ntregului pamânt, si tot pomul purtator de rod cu samânta de pom într-însul; acestea va vor fi voua spre hrana(*).

(*)[Este prima porunca biblica cu referire la POST. Deci Dumnezeu i-a creat pe primii oameni VEGETARIENI. Dumnezeu a dat aceasta porunca din înalte considerente pedagogice, dar si pentru sanatatea omului, deaorece, lacomia stomacului este dumnezeul mincinos al trupului. Acest „dumnezeu” mincinos trebuie ars cu postul si scos afara. Dumnezeu l-a creat, la început pe om, vegetarian, pentru ca stia ca lacomia stomacului – dumnezeul mincinos al trupului, v-a odrasli dintr-odata, din radacina, o puzderie de ramuri, din care mai aratoase sunt trei: mânia, desfrânarea si iubirea de avere].

FACERE 1,30: “Si tuturor fiarelor pamântului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se târasc pe pamânt, si care au în ele suflare de viata le dau toata iarba verde spre hrana”. Si a fost asa(*).

(*)[Deci, la început, chiar si cele mai fioroase animale erau ierbivore. Numai în urma pacatului stramosesc, sau mai bine zis, dupa potop, o parte din ele vor deveni carnivore, precum si omul dupa potop, va deveni si carnivor, astfel: „Tot ce se misca si tot ce traieste fie-va spre hrana; asa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat. Numai carne cu viata ei – sângele – sa nu mâncati” (FACERE 9, 3-4). Aceasta prerogativa sau acest privilegiu pe care Dumnezeu l-a dat omului dupa Potop, nu justifica nicidecum absenta postului, caci vom observa ca Mântuitorul zice: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate iesi decât numai prin rugaciune si prin post” (MARCU 9, 29). Chiar daca Dumnezeu le-a dat voie oamenilor ca sa manânce carne dupa Potop, totusi constatam caci Dumnezeu nu a desfiintat postul].

FACERE 1,31: Si a vazut Dumnezeu toate câte facuse; si iata erau foarte frumoase. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea(*).

(*)[La Evrei, ziua de 24 de ore începea si se termina la apusul soarelui. Este si ziua liturgica în cultul crestin. Desi Cartea Facerii, la sfârsitul fiecareia din zilele creatiei, face precizarea ca: „Si a fost seara si-a fost dimineata…”, învatatura despre zilele creatiei nu este o dogma (DOGMA este un adevar care duce la mântuire sau, altfel spus, dogma este adevarul necesar pentru mântuire. Astfel, dogma nu urmareste satisfacerea pretentiilor de cunoastere rationala, ci scopul ei este acela de a mântui neamul omenesc, caci fara adevarul credintei, al dreptei credinte, adevar cuprins în dogme, nu se poate ajunge la mântuire. Dogmele sunt conducatoare spre mântuire, întrucât constituie temelia dreptei cunoasteri religioase si a întregii vieti duhovnicesti a adevaratului crestin; de aici, trebuie sa cada sintagma: „toate religiile sun bune, daca sunt cu Dumnezeu”. Daca ele nu au învataturi dogmatice bine fundamentate, sunt religii sau confesiuni false.), ci ramâne numai o TEOLOGUMENA (TEOLOGUMENA este numirea ce se da unei pareri teologice care poate constitui o baza a învataturii bisericesti, întrucât are un temei în Revelatie si în scrierile Parintilor bisericesti).

Asadar, nu e necesar sa credem ca aceste zile au avut o durata de 24 de ore, ele putând fi socotite perioade de timp mult mai îndelungate, echivalente erelor geologice. De altfel, potrivit cuvintelor Psalmistului: „Ca o mie de ani în ochii Tai, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut si cât o straja din noapte (o straja era în vechime, durata de 3 ore a unei santinele – ceea ce s-a petrecut si în armata româna cu militarii în termen care faceau garda, pâna în 2007)” (PSALM 89, 4) si a Sfântului Apostol Petru: „Dar pe aceasta una sa n-o uitati, iubitilor: o singura zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o singura zi” (2 PETRU 3, 8), rezulta ca pentru Dumnezeu Care e vesnic, durata timpului este fara importanta, El putând crea totul dintr-o clipita, ori într-un timp mai îndelungat, dupa a Sa bunavointa.

Moise, autorul Cartii Facerii, a prezentat zilele Creatiei drept zile obisnuite, deoarece pentru poporul evreu era mai usor sa înteleaga ATOTPUTERNICIA lui Dumnezeu în Creatie daca întregul univers cu tot ce exista în el a fost creat în sase zile. O creatie care s-ar fi extins pe durata câtorva ere geologive punea oarecum la îndoiala, în mintea oamenilor din acele timpuri, ATOTPUTERNICIA lui Dumnezeu. Dar indiferent de durata de timp în care a fost creata lumea materiala, Creatia ei a fost progresiva si cu totul corespunzatoare scopului pe care Dumnezeu i l-a dat, conform (FACERE 1, 31).].

de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Parohia Ortodoxă Română Micula Nouă cu filia Bercu Nou şi Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu”, Satu-Mare

Sursa: Calauza Ortodoxa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s