Părintele Justin Pârvu: Cuvânt la înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Parintele-Gheorghe-Calciu-si-Parintele-JustinPărintele Arhim. Justin Pârvu

Părinte Gheorghe Calciu,

Bine ați revenit la Mănăstirea Petru Vodă!

Cu două luni în urmă ați fost aici la noi, ați admirat munții, dealurile, pădurile şi celelalte lucruri minunate ale lui Dumnezeu şi v-ați exprimat dorința ca trupul cel ostenit de suferințe şi pribegie să se odihnească în Grădina Maicii Domnului, în pământul sfânt al țării noastre şi mai exact la Mănăstirea Petru Vodă, închinată tuturor Martirilor jertfiți în temnițele comuniste şi împreună să aşteptăm aici sunetul trâmbiței celei de apoi a Arhanghelului pentru învierea cea de obşte şi să ieşim „întru întâmpinarea Domnului în văzduh”(1 Tes. 4:16).

Bine ai venit iubite frate întru credință şi întru suferință deoarece „binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”!

Întristați frați şi surori!

Biserica şi neamul nostru românesc pierd azi pe una dintre cele mai puternice conştiințe ale demnității noastre creştin-ortodoxe şi româneşti, iar pe de altă parte câştigă un rugător în ceruri pentru acest popor încercat şi aici pe pământ, o icoană de-a pururi vie a unui Apostol ce înalță Crucea astfel încât „vestirea lui ajunge până la marginile lumii” dar va străbate ca un ecou sfânt peste veacuri generațiilor ce vor veni zicând asemenea Sfântului Pavel: „Fiți mie următori, precum şi eu sunt lui Hristos”(1 Cor. 1:1).

S-a născut in anul 1925 odată cu Patriarhia Română pe data de 23 noiembrie. S-a născut la gurile Dunării cel ce se va odihni aici între crestele Carpaților deoarece printre vitregiile veacului martiric XX şi-a croit crezul ca un fluviu de nestăvilit şi a devenit un munte de neclintit.

Şi-a trăit copilăria şi tinerețea în vâltoarea evenimentelor interbelice şi a înțeles ca majoritatea celor din generația lui pericolele Ciumei Roşii ateiste de la Răsărit care sufla amenințare asupra României şi a altor state creştine din zonă, dar şi pericolul nazist din apus cu aceleaşi efecte distructive pentru credință şi neam. În acest context, fiind student la medicină, cu mult curaj a încercat alături de alți tineri să tragă semnalul de alarmă, luând parte la diferite manifestări cu caracter anticomunist şi antiateu ale studenților şi drept urmare este întemnițat în anul 1948. In urma condamnării cunoaşte calvarul închisorii comuniste de reeducare a studenților de la Piteşti, iar chinurile groaznice şi diabolice de acolo la care erau supuşi deținuții sunt asemănătoare cu ale mucenicilor din vechime. Metodele de tortură folosite în aceste temnițe urmăreau distrugerea fizică şi spirituală, semănau ura şi dezbinarea şi nu în ultimul rând se dorea pierderea nădejdii şi a credinței în Bunul Dumnezeu. In aceste condiții deosebit de grele mulți „au pierit ca nişte miei duşi spre junghiere” şi rămăşițele lor pământeşti au fost aruncate în gropi comune, iar sângele lor a îngrăşat brazdele pământului de unde strigă precum sângele lui Abel către fratele Cain cel ucigaş.

Această perioadă de 17 ani de puşcărie a fost pentru Părintele Gheorghe Calciu o adevărată universitate în care se deprinde virtutea, răbdarea, credința, dragostea, solidaritatea, pacea interioară, toate acestea fiind roade ale Duhului Sfânt după cum spune Sfântul Pavel şi el la rându-i întemnițat pentru Hristos(Gal. 5:22).

În urma decretului de amnistie din 1964, Părintele Calciu iese călit ca aurul din topitoare. Cu toate piedicile ce i se pun de regimul materialist şi ateu urmează filologia dar credința în Dumnezeu întărită în temniță îl cheamă să devină pescar de oameni, adică preot în Biserica lui Hristos care nu poate fi biruită de porțile iadului (Mt. 16:18).

Drept aceea urmează Cursurile Facultății de Teologie din Bucureşti după care este hirotonit preot şi este numit profesor de Franceză şi Noul Testament la Seminarul Teologic Radu Vodă din Bucureşti, fiind foarte iubit şi apreciat de elevi, mulți dintre ei ataşându-se duhovniceşte de dascălul lor.

În 1977 cutremurul din 4 martie n-a dărâmat Biserici, dar cutremurul comunist are curajul să lovească altarele Dumnezeului celui viu, sau cum spune psalmistul, ca în codru cu topoare să distrugă locurile cele sfinte. Atunci când Biserica Enei, ctitoria lui Mihai Viteazul a fost ştearsă de pe fața pământului şi pângărit locul cu un sălaş al păcatului, glasul Părintelui Gheorghe Calciu a răsunat ca un tunet, cu mult curaj şi fără nici o frică împotriva dărâmătorilor de biserici pentru că era nefiresc pentru urmaşii voievozilor „mari ctitori de locaşuri sfinte”, să săvârşească sacrilegiul acesta. Părintele îşi asumă rolul de a striga cu glas mare în pustiul nepăsării şi al compromisului, cu atât mai mult cu cât consecințele acum puteau fi mai grave, deoarece suferința nu ar fi fost una individuală, ci şi a familiei, a soției şi a băiatului, însă Părintele ştia că nimeni şi nimic nu trebuie să despartă pe adevăratul creştin de dragostea lui Hristos. Astfel Părintele a ținut cele şapte cuvinte către tineri în şapte săptămâni, miercurea, la Seminarul Radu Vodă, cuvinte care au însemnat atunci o adevărată Proclamație spirituală, o chemare la redeşteptarea cea întru credință, un reper concret de orientare în întunericul veacului acestuia, deoarece toți „umblam în latura şi în umbra morții” (Is. 9:1).

În urma acestei atitudini este anchetat, izolat, amenințat şi în 1979 este condamnat la încă 10 ani închisoare. In urma protestelor marilor personalități din diaspora românească şi a presiunii unor oameni politici este eliberat după cinci ani, în 1984, şi forțat să părăsească țara în anul următor.

După 21 de ani de puşcărie urmează exilul în SUA de 22 de ani, o perioadă în care Părintele cu un dinamism tineresc desfăşoară un apostolat jertfelnic pentru românii de peste ocean fiind liantul şi vocea cea mai autorizată pentru năzuințele celor de acolo, dar şi propovăduitorul credinței ortodoxe şi a valorilor naționale pentru păstrarea identității religioase şi de neam. Dorul de țară l-a urmărit mereu aşa cum i-a urmărit pe evrei în robia babilonică, care plângeau la râul Babilonului aducându-şi aminte de Sion (Ps. 136).

Simțindu-şi sfârşitul aproape a dorit să vadă pentru ultima dată locurile dragi ca aceste amintiri să le poarte în sufletul său în planul vieții de dincolo. Aşa cum Iosif a lăsat testament ca atunci când ai săi se vor întoarce în pământul făgăduinței să-i ia şi osemintele lui şi acest testament a fost împlinit întocmai de Moise, aşa şi Părintele Calciu a lăsat testament ca trupul său să fie adus şi înmormântat aici la Mănăstirea Petru Vodă. După o viață întreagă trăită în zbucium şi neodihnă, în mărturisire şi jertfa, răstignit între Dumnezeu şi neamul său după expresia lui Petre Ţuțea, sub zodia martiriului şi a smereniei şi moartea Părintelui este tot în aceiaşi zodie a neodihnei şi a furtunilor îngăduite de Dumnezeu pentru a primi cunună mai strălucitoare în împărăția cerurilor.

De sărbătorea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie, Părintele Calciu intră în acea Sfântă a Sfintelor nefăcută de mână, în ceruri (Evr. 9:12), unde este Marele Arhiereu Iisus Hristos, pentru a mijloci în veci pentru acest neam pe care L-a iubit atât de mult.

De Sărbătoarea Sfântului Andrei, Apostolul Românilor, Părintele Calciu, Noul Apostol al Românilor de pretutindeni este adus în țară într-o procesiune sfântă şi depus în Mănăstirea Radu Vodă pentru a fi prohodit după rânduială de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române.

Acum la împlinirea unui an de la sfințirea Mănăstirii acesteia închinate Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, dar şi tuturor Martirilor căzuți în lupta împotriva celor fără de Dumnezeu, iată se seamănă aici în cimitir un simbol al demnității ortodoxe, un martir al neamului, un spirit ce va cuvânta tainic tuturor că „cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui”.

În ziua în care s-au împlinit 8 ani de la moartea părintelui Cleopa, Părintele Gheorghe Calciu este întâmpinat în Mănăstirea noastră şi deja gustă din bucuria zilei a opta, adică ,,s-a împărtăşit cu adevărat cu Dumnezeu în ziua cea neînserată a împărăției Sale”.

Acum, în preajma sărbătorii Sfântului şi Bunului Părinte Nicolae, prin moartea Părintelui Calciu avem în ceruri un Părinte al nostru, mângâietor în necazuri şi nevoi, rugător pentru neamul nostru românesc şi luminător al drumului către Hristos.

Din vremelnicie Părintele Calciu trece în veşnicie şi trage după el un neam întreg, deoarece acel popor va dăinui în istorie şi în vecii nesfârşiți care-l va avea într-o măsură cât mai mare pe Dumnezeu. El este răscumpărătorul vremurilor noi care spală ruşinea fricii şi a lipsei de cutezanță şi care şterge vina sângelui curs pe nedrept aşa cum spune Mântuitorul „de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia fiul lui Varahia cel ucis între templu şi altar” şi ca acest blestem să nu apese pe umerii nimănui.

Hristos să te odihnească în latura celor vii şi uşile raiului să-ți deschidă, moştenitor împărăției Sale să te arate şi mijlocitor pentru Biserica şi neamul nostru să te rânduiască, pe tine Părinte Gheorghe Calciu mărturisitor neînfricat al credinței!

de Arhimandrit Justin Pârvu, articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 6

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s