Cuv. Serafim Rose – Cartea Facerii…, Cele Șase Zile luate pe rând. Ziua a Treia.

Cuv. Serafim Rose, Cartea facerii, Crearea lumii și omul începuturilor

Capitolul trei, Cele șase zile luate pe rând

3. Ziua a Treia

1, 9-10 Și a zis Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer într-o adunare și să se arate uscatul. Și s-a făcut așa. Și s-a adunat apa cea de sub cer întru adunările sale, și s-a arătat uscatul. Și a numit Dumnezeu uscatul pământ și adunările apelor le-a numit mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

În fiecare zi a facerii, se dă o poruncă ce devine legea firii pentru toată vremea de după aceea. Din Ziua Întâi, începe succesiunea zilelor și a nopților, iar din a Treia Zi, apele își încep necontenita lor mișcare. Astfel, „firea apelor a primit poruncă să curgă și apele niciodată nu obosesc, pentru că sunt silite necontenit de porunca aceea.”[1]

Este ispititor pentru noi, cei atât de mândri de cunoașterea noastră științifică, să speculăm asupra felului cum a avut loc acest eveniment: să se fi scurs oare apele în rezervoare subpământene? S-a ridicat oare pământul? Scriptura nu ne spune și, din această pricină, Sfinții Părinți nu spun nici ei mare lucru despre subiect. Sfântul Ambrozie scrie:

„Neaflând eu din mărturia limpede a Scripturii ce anume a făcut El, voi trece peste aceasta ca peste o taină, ca nu cumva să se stârnească de aici încă și alte întrebări. Totuși susțin, potrivit Scripturii, că Dumnezeu poate înmulți ținuturile joase și șesurile deschise, precum au zis: Eu înaintea ta voi merge și munții voi face șes (Is., 45, 2).”[2]

Tot despre felul cum a avut loc creația, Sfântul Grigorie al Nyssei învață:

„În ce privește felul cum au fost făcute toate pe rând, trebuie să-l lăsăm la o parte, căci nici despre lucrurile mai ușor de înțeles, pe care le percepem cu simțurile, nu s-ar putea pricepe ușor chipul „cum” au fos aduse la viață, așa că trebuie să socotim acest lucru ca neînțeles până și de Sfinții cei deprinși cu contemplația. Căci, după cum zice Apostolul, prin credință pricepem că s-au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, de unde s-au făcut din cele nevăzute cele ce se văd (Evr. 11, 3). (…) Dar, deși Apostolul zice că el crede că, atât lumea, cât și cele ce sunt în lume au fost întemeiate de voia lui Dumnezeu, (…) a lăsat neexplicat chipul întemeierii. (…) Deci, după pilda Apostolului, să lăsăm nebăgată în seamă chestiunea lui „cum” din fiecare lucru, pomenind numai că dorința și voia lui Dumnezeu devin realitate, fiindcă orice voiește să facă voința dumnezeiască în înțelepciunea și măiestria ei, aceea și împlinește.”[3]

Prin urmare, în toate cele ce țin de cele Șase Zile ale Facerii, Sfinții Părinți ne pun înainte doar unele presupuneri (întotdeauna cu prudență) în ce privește felul cum a creat Dumnezeu; tot așa și noi trebuie să ne înfrânăm pornirea de a proiecta cunoașterea noastră despre felul „cum” arată zidirea prezentă (în măsura în care o cunoaștem) asupra lumii întâi-zidite.

Uscatul s-a ivit la porunca lui Dumnezeu, iar nu printr-un proces natural. Sfântul Ambrozie scrie:

„S-a rânduit mai dinainte, pe cât se pare, ca pământul să fie uscat de mâna lui Dumnezeu, iar nu de către soare, căci, în fapt, pământul s-a uscat înainte de facerea soarelui. Pentru aceea, și David a osebit marea de uscat, vorbind de Domnul Dumnezeu: Că a Lui este marea și El a făcut-o pe ea, și uscatul mâinile Lui l-au zidit (Ps. 94, 5).”[4]

1, 11-13 Și a zis Dumnezeu: Să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânță după fel și după asemănare, și pom roditor care să facă rod, căruia să fie sămânța lui într-însul după fel pre pământ. Și s-a făcut așa. Și a dat din sine pământul iarbă verde, care samănă sămânță după fel și după asemănare, și pom roditor care face rod, a căruia sămânța lui este într-însul după fel pre pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață, ziua a treia.

Sfinții Părinți sunt cu toții de acord în a arăta chipul minunat al zidirii din Ziua a Treia: Sfântul Vasile învață:

Să răsară pământul iarbă verde. Și într-o clipită de vreme pământul, ca să păzească legile Creatorului, a trecut plantele prin toate fazele lor de creștere, începând cu odrăslirea, și le-a adus îndată la desăvârșire. Fânețele erau încărcate cu belșugul ierbii; câmpiile bine roditoare erau acoperite cu semănâturi care, prin mișcarea spicelor lor, dădeau imaginea valurilor mării. Orice fel de iarbă și orice fel de verdeață, fie dintre păioase, fie dintre legume, umpleau atunci din belșug pământul. (…) Și pom roditor, a zis El, care să facă rod, căruia să fie sămânța lui într-însul după fel pre pământ. La acest cuvânt, toate pădurile s-au îndesit, toți arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se ridică la mare înălțime: brazii, cedrii, chiparoșii, pinii, toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deși și de așa-numiții arbuști care slujesc la facerea ghirlandelor: trandafirul, mirtul și dafinul, care nu erau mai înainte pe pământ; toți, într-o clipită de vreme, au apărut, fiecare cu mirosul său, deosebiți prin însușiri foarte precise de alți arbuști, fiecare cunoscut prin însușirea sa.”[5]

Sfântul Efrem Sirul afirmă explicit:

„Ierburile, la vremea facerii lor, s-au ivit într-o singură clipă, dar la înfățișare arătau ca de mai multe luni. Tot așa copacii, la vremea facerii, s-au făcut într-o singură zi, dar împlinirea și roadele care făceau să le atârne crengile la pământ îi arătau ca și cum ar fi fost de câțiva ani.”[6]

Sfântul Grigorie al Nyssei subliniază și el că Dumnezeu nu a făcut doar semințele sau potențialitățile creșterii, ci însăși zidirea pe care o cunoaștem; semințele s-au ivit din primele plante făcute:

„Căci citim în Scriptură, la începutul facerii lumii, că pământul a odrăslit mai întâi felurite ierburi, apoi, din fiecare plantă, a crescut sămânța; după ce aceasta a căzut pe pământ, din ea a crescut iarăși același soi de plantă cum a fost la început. (…) Căci la început spicul n-a răsărit din sămânță, ci sămânța a crescut din spic; iar după aceea spicul a răsărit din sămânță.”[7]

Așa cum ne spun Părinții mereu și mereu, plantele și copacii au apărut pe pământ înainte de existența soarelui. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:

„De-aceea îți arată (Moisi), înainte de facerea soarelui, pământul acoperit cu toate, ca să nu pui pe seama soarelui desăvârșirea roadelor, ci pe seama Creatorului universului.”[8]

Sfântul Vasile zice:

„De aceea a dat Dumnezeu pământului această podoabă înainte de facerea soarelui, ca să înceteze cei rătăciți să se mai închine soarelui, ca unuia ce ar fi pricina vieții.”[9]

Sfântul Ambrozie dezvoltă grăitor acest subiect:

„Nască-se dar iarba cea verde mai nainte de ivirea luminii soarelui, fie lumina ei înaintea celei de soare. Fie ca pământul să odrăslească înainte de a primi întăritoarea îngrijire a soarelui, spre a nu se da prilej de sporire omeneștii rătăciri. Fie ca toți să cunoască că nu soarele e pricinuitorul creșterii plantelor… Cum ar putea soarele să dea puterea vieții plantelor crescătoare, când acestea au fost mai înainte făcute să crească de dătătoarea de viață putere ziditoare a lui Dumnezeu, înainte ca soarele să fi început a lua parte la astfel de viețuire? Soarele e mai tânăr decât mugurii, mai tânăr decât ierburile.”[10]

Ierburile și copacii au dat sămânță după fel. Această zicere a Scripturii este una dintre cheile gândirii patristice; îi vom dedica o lungă discuție când vom ajunge la Ziua a Cincea a facerii, când făpturile însuflețite au fost și ele făcute să apară tot după fel.


[1] Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 3,4, ed. cit., p. 112.

[2] Sf. Ambrozie, Hexaimeron 3, 3, ed. cit., p. 78.

[3] Sf. Grigorie al Nyssei, Dialog despre suflet și Înviere, ed. cit., pp. 391-393.

[4] Sf. Ambrozie, Hexaimeron 3, 4, ed. cit., p. 80.

[5] Sf. Vasile, Hexaimeron 5, 5-6, ed. cit., pp. 124-125.

[6] Sf. Efrem, Tâlcuire la Facere 1, ed. cit., p. 298.

[7] Sf. Grigorie al Nyssei, Dialog despre suflet și Înviere, ed. cit., p. 406.

[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere 6, 4, ed. cit., p. 82.

[9] Sf. Vasile, Hexaimeron 5, 1, ed. cit., p. 119.

[10] Sf. Ambrozie, Hexaimeron 3, 6 ed. cit., p. 87.

descarcă aici

O părere la “Cuv. Serafim Rose – Cartea Facerii…, Cele Șase Zile luate pe rând. Ziua a Treia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s