Cuv. Serafim Rose – Cartea Facerii…, Cele Șase Zile luate pe rând. Ziua a Patra.

Cuv. Serafim Rose, Cartea facerii, Crearea lumii și omul începuturilor

Capitolul trei, Cele șase zile luate pe rând

4. Ziua a Patra (Facere 1, 14-19)

1, 14-19 Și a zis Dumnezeu: Să se facă luminători întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și să despartă între zi și între noapte. Și să fie spre semne și spre vremi, și spre zile, și spre ani. Și să fie spre luminarea întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ. Și s-a făcut așa.Și a făcut Dumnezeu doi luminători mari, luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei, iară luminătorul cel mic spre stăpânirea nopții, și stelele. Și i-a pus pre ei Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pre pământ și să stăpânească preste zi și preste noapte, și să despartă între lumină și întunerec. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață, ziua a patra.

Ziua a Patra a facerii dă multă bătaie de cap celor ce ar dori să aranjeze cele Șase Zile în cadrul evoluționist, căci lucrul acesta este cu totul imposibil de faăcut dacă soarele a fost creat într-adevăr în Ziua a Patra.

Iată de ce apologeții interpretării evoluționiste sunt nevoiți să creadă că soarele a fost de fapt făcut în Ziua Întâi, laolaltă cu cerul, și doar a apărut în Ziua a Patra – chipurile, după ce învelișul de nori al pământului din primele trei zile s-ar fi ridicat.[1]

Dar trebuie să ne amintim din nou că primele capitole din Cartea Facerii nu istorisesc dezvoltarea naturală a pământului după legile ce guvernează dezvoltarea sa în prezent, ci istorisesc începutul miraculos al tuturor lucrurilor. Nu avem voie să rearanjăm Zilele Facerii spre a se potrivi cu teoriile noastre; ci, mai curând, ar trebui să ne smerim cugetul, astfel încât să înțelegem ce spune de fapt textul sfânt. Și în acest caz, ca întotdeauna, Sfinții Părinți sunt cheia înțelegerii. Cum au înțeles ei Ziua a Patra?

Sfinții Părinți sunt cu toții de acord când afirmă că soarele și luminătorii cerului au fost făcuți în Ziua a Patra – nu doar au apărut atunci. Nu există niciun motiv pentru care Părinții, dacă textul Facerii ar fi îngăduit-o, să nu fi acceptat explicația, mai „firească” aparent, că lumina soarelui a luminat primele trei zile ale faceii însă globul soarelui a devenit vizibil de pe pământ doar în a Patra Zi. Faptul că ei resping cu toții explicația aceasta înseamnă că textul Facerii nu o îngăduie.

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:

„Dumnezeu a creat soarele în ziua a patra, ca să nu socotești că datorită lui avem ziua.”[2]

Sfântul Vasile învață:

„Cerul și pământul fuseseră făcute mai înainte; după facerea lor, a fost creată lumina, apoi a fost despărțită ziua de noapte, apoi iarăși s-a făcut tăria și arătarea uscatului; apa s-a adunat într-o adunare cu margini fixe și determinate; pământul s-a umplut cu cele care au răsărit din el, a odrăslit mii și mii de feluri de plante și s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu erau încă nici soarele, nici luna, ca să nu spună oamenii că soarele este pricina și tatăl luminii, ori ca aceia ce nu-L cunosc pe Dumnezeu să-l socotească creator al celor răsărite din pământ. (…) Dacă lumina a fost făcută mai înainte, pentru ce se spune acum iarăși că soarele a fost făcut ca să lumineze? (…) Cuvintele acestea nu sunt contrare celor ce s-au spus despre lumină. Atunci, la început, s-a adus la existență firea luminii; acum, corpul acesta ceresc a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini întâi-născute. (…) Să nu-mi spui că este cu neputință ca acestea să stea despărțite. Nici eu nu spun că ne este cu putință, mie și ție, să despărțim lumina de corpul soarelui, ci spun că cele care pentru mintea noastră nu sunt despărțite, acelea pot fi despărțite în realitate de Creatorul firii. (…) Să fie spre semne și spre zile, zice Scriptura. Nu ca să facă zile, ci ca să stăpânească zilele. Căci ziua și noaptea au fost făcute înainte de facerea luminătorilor.”[3]

Sfântul Ambrozie subliniază îndeosebi acest fapt:

„Privește mai întâi la tăria cerului care a fost făcută înaintea soarelui; privește mai întâi la pământul care a început a se vedea și era tocmit încă înainte ca soarele să se ivească; privește la verdeața pământului care a fost mai înainte de lumina soarelui. Fugii de mure au fost mai înainte de soare; firul ierbii e mai bătrân ca luna. Așadar, nu socoti drept zeu acel lucru ale cărui daruri date de Dumnezeu se văd a fi mai prețioase. Trecuseră trei zile; în vremea aceasta, nimeni nu s-a îngrijit de soare, totuși strălucirea luminii se vedea pretutindeni. Căci și ziua își are lumina ei, care și ea a fost mai înainte de soare.”[4]

Ideea că viața pe pământ a fost de la început dependentă de soare, și chiar că pământul însuși provine de la soare – este o idee recentă, care nu e altceva decât o simplă presupunere; nu are nici măcar legătură directă cu adevărul sau falsitatea așa-numitei evoluții a vieții pe pământ. Întrucât oamenii veacurilor recente au căutat o „nouă” și „naturală” explicație a obărșiei lumii, lepădându-se de explicația provenită din descoperirea dumnezeiască, a părut a fi de la sine înțeles că soarele – mult mai mare și mai însemnat din punct de vedere astronomic decât pământul, și centrul orbitei terestre – trebuie să preceadă pământul, mai curând decât invers.

Dar descoperirea dumnezeiască, în tâlcuirea Sfinților Părinți, ne spune dimpotrivă: pământul este întâi, atât ca timp, cât și ca însemnătate, iar soarele, al doilea. Dacă mintea nu ne-ar fi așa de încătușată de modele intelectuale ale vremii, de nu ne-am teme așa de tare să fim socotiți „rămași în urmă”, nu ne-ar veni așa de greu să ne deschidem mințile spre această explicație alternativă a începuturilor lumii.

În concepția scriptural-patristică, pământul, ca sălaș al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, e centrul universului. Orice altceva – indiferent de explicația științifică a stării și mișcării sale prezente, sau de imensitatea sa fizică în comparație cu pământul – este un lucru secundar și a fost făcut întru folosul pământului, adică al omului. O asemenea putere și măreție ca a Dumnezeului nostru n-at trebui să ne mai lase nicio îndoială că într-o singură clipă de punere în lucrare a puterii Sale ziditoare a adus la ființare întregul pământ – mare pentru noi, dar numai o fărâmă în univers – iar într-o altă clipă a puterii Sale, a făcut întreaga imensitate a stelelor cerului. Putea să facă infinit mai mult decât atât, dacă ar fi voit; în textul insuflat al Cărții Facerii, El ne-a lăsat doar o simplă schiță a celor săvârșite, iar istorisirea lor nu este obligată să se conformeze cu speculațiile și presupunerile noastre omenești.

În zilele noastre, este ceva ușor și la modă să crezi că totul a „evoluat” prin legi absolut uniforme, pe care le putem observa și acum, dintr-un strop primordial de energie sau materie; dacă totuși cineva are nevoie de „Dumnezeu” pentru a explica ceva, este numai pentru a-l face „creatorul” acestui strop sau inițiatorul „big-bang-ului” care se presupune că a produs tot ceea ce există. Este nevoie azi de o minte mult mai deschisă, mult mai puțin încătușată de „opinia publică”, spre a începe să vezi măreția lucrării ziditoare a lui Dumnezeu descrise în Cartea Facerii. Sfinții Părinți – mințile cele mai „sofisticate” și mai „științifice” ale vremii lor – pot fi descuietorii minților noastre încuiate.

Dar, s-ar putea pune întrebarea, oare zidirile lui Dumnezeu nu trebuie să aibă sens și din punct de vedere „natural”? De ce, dar, a făcut Dumnezeu un corp atât de uriaș ca soarele, să slujească unui corp atât de mic precum pământul? N-ar fi putut, oare, să-și păstreze energia și să facă un soare ceva mai apropiat de mărimea pământului?

Putem, desigur, să concepem un soare mult mai mic decât cel pe care-l cunoaștem și mult mai apropiat de pământ, păstrându-și, în același timp, mărimea aparentă văzută de pe pământ. Dar un astfel de soare si-ar risipi energia mult mai repede decât o face soarele nostru prezent. E vădit că Dumnezeu a făcut soarele la dimensiunea și la distanța de pământ necesară, spre a da pământului cantitatea de lumină și de căldură de care are nevoie, spre a întreține viața până la sfârșitul veacului, când soarele se va întuneca (Mat. 22, 30). Mai mult, Dumnezeu a făcut împărțirea omului în bărbat și femeie, prevăzând căderea omului și faptul că înmulțirea omenirii va avea nevoie de o modalitate pătimașă de procreere.

Dacă-i așa, oare nu s-ar putea ca și soarele, și șuna să nu fi făcut parte din „imaginea” inițială a lui Dumnezeu asupra zidirii Sale, ci să fi fost făcute doar spre a însemna zilele și lunile, și anii stării căzute a omului? Lumina originară, creată în Ziua Întâi, nu avea nevoie de un corp care să o cuprindă. La sfârșitul lumii, soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina sa, și stelele vor cădea din cer (Mat. 22, 30); iar în Împărăția Cerurilor, la fel ca în Ziua Întâi a Facerii, va fi din nou lumină fără soare și lună – căci cetatea nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să luminwzw întru ea, că slava lui Dumnezeu a luminat-o pre ea (Apoc. 21, 23).

Dar acestea sunt taine asupra cărora nu putem face decât presupuneri.


[1] Este explicația oferită de mulți dintre susținătorii „pămânului vechi” sau de „creaționiștii progreseviști”, ca și de „evoluționiștii creștini”. (n. ed.)

[2] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Cartea Facerii, 6, 4, ed. cit., p.82.

[3] Sf. Vasile, Hexaimeron 6, 2-3; ed. cit., pp. 133-134; 142.

[4] Sf. Ambrozie, Hexaimeron 4, 1, ed. cit., p. 126.

Cartea poate fi descărcată aici



2 păreri la “Cuv. Serafim Rose – Cartea Facerii…, Cele Șase Zile luate pe rând. Ziua a Patra.

  1. Interesanta problema.Ziua a patra,cum…. de ce……in ce fel ? Personal o consider o problema a astrnomiei si paleoastronomiei si nu a teologiei.De la comunisti ,ne-a ramas mizerabilul obicei de a calca cu bocancii si cizmele inglodate pe biblie.Dupa calculele facute de subsemnatul ,o zi a facerii se desfasoara pe durata a 820 milioane de ani terestri.Ce ne opreste a admite ,un fost evental cataclis cosmic in urma cu 2,5 miliarde de ani, in urma caruia au aparut prezentul sistem solar ,aranjat cum este astazi ? Iubitorii de bala,bala ma vor acuza de… de….. .Dar mie nu-mi pasa caci cred in Cartea Cartilor intrucat, am cercetat-o fara a face parte dintr-un cult,secta,confesiune, etc. Dumneavoastra n-o puteti face intrucat, Biblia tradusa este saturata de erori,de greseli si de falsuri. Va multumesc Filip

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s