Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Căsătoria în dreptul român)

Părintele Siluan Popescu

1.2. Căsătoria în dreptul român – elemente generale

În acest subcapitol, dorim să facem o scurtă prezentare a aspectelor ce este absolut necesar să fie cunoscute de către tineri cu privire la căsătorie, aşa cum sunt prevăzute în dreptul român.

Mai întâi, trebuie ştiut faptul că baza familiei o constituie căsătoria liber consimţită între soţi , care este:

Uniune liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii .

Condiţiile de fond la încheierea căsătoriei le constituie: diferenţa de sex, vârsta matrimonială, consimţământul la căsătorie şi comunicarea reciprocă a sănătăţii.

Căsătoria se poate încheia doar între persoane de sex diferit , de către persoanele care au împlinit 18 ani .

Între impedimentele la căsătorie, regăsim : existenţa unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soţi – bigamia este sancţionată atât civil cât şi penal, rudenia, adopţia, tutela, alienaţia şi debilitatea mintală – chiar şi temporară.

În ceea ce priveste relaţia de rudenie, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul Civil, este oprită căsătoria între rudele în linie directă, indiferent de grad (tatăl cu fiica, mama cu fiul, bunicul cu nepoata etc), iar în linie colaterală, până la gradul patru inclusiv (fratele cu sora, unchiul cu nepoata, mătuşa cu nepotul, vărul cu vara lui).

Prin efectele sale, căsătoria modifică relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi precum şi statutul bunurilor deţinute.

Soţii sunt egali în drepturi şi trebuie să ia de comun acord hotărârile privitoare la căsnicie . Ei sunt datori să îşi acorde sprijin moral reciproc precum şi să respecte obligaţia de fidelitate faţă de celălalt . De asemenea, este prevăzută în drept obligaţia soţilor de a locui împreună, putând avea locuinţe separate doar temporar . Tot ca efect al căsătoriei, apare necesitatea achitării de îndatoririle conjugale.

În ceea ce priveşte regimul juridic al bunurilor , se stabileşte că soţii au două categorii de bunuri: comune ambilor soţi (cele dobândite în timpul căsătoriei) şi bunuri proprii (dobândite înainte de căsătorie; dobândite prin moştenire, legat sau donaţie; bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi; premiile; manuscrisele; indemnizaţia de asigurare sau despăgubire pentru pagubele pricinuite persoanei; valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare).

Căsătoria încetează prin moartea reală sau declarată pe cale judecătorească a unuia dintre soţi sau prin divorţ. În ceea ce priveşte divorţul, se consideră motive temeinice următoarele: părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal, refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui împreună cu celălalt, infidelitatea sub forma adulterului, rele purtări concretizate în fapte evidente de destrămare a vieţii de familie.

Căsătoria este nulă dacă se dovedeşte a fi fictivă, adică atunci când se încheie pentru alte scopuri decât întemeierea unei familii.

Deoarece familia ce ia naştere în urma căsătoriei are şi funcţia de perpetuare a speciei , ne vom referi în continuare şi la relaţiile juridice dintre părinţi şi copii.
Dacă în urma căsătoriei se vor naşte copii, părinţii au atât drepturi cât şi îndatoriri cu privire la persoana şi la bunurile copilului. Pe primul plan, sunt îndatoririle, iar nu drepturile părinteşti, deoarece ocrotirea părintească există în interesul minorului. Dintre aceste drepturi şi îndatoriri, amintim: dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul (sănătate, dezvoltare fizică, educare, învăţătură şi pregătire profesională, pază şi supraveghere), dreptul la anumite măsuri faţă de copil, dreptul de a avea legături personale cu copilul, dreptul de a stabili locuinţa copilului, dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului, dreptul şi îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele civile ori de a-i încuviinţa aceste acte.

În final, amintim faptul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune însă numai dacă el se naşte viu .

SiluanPopescu

Vedeți și:

Adevărul de-acasă

Căsătoria şi Taina Cununiei

Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.

Căsătorie şi cununie în dreptul bisericesc român

Scurtă privire istorico-liturgică asupra Tainei Cununiei

Aspecte dogmatice legate de Taina Cununiei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s