Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.)

Părintele Siluan Popescu

Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.

Înaite de a prezenta raportul dintre căsătorie şi Taina Cununiei şi modul în care sunt înţelese din punct de vedere teologic, este necesar să precizăm, în linii foarte generale, semnificaţia a două noţiuni teologice ce stau la baza înţelegerii acestor aspecte: har şi Sfântă Taină.

Dumnezeu, fiind o existenţă vie, are o energie prin care se manifestă, ce este degajată din fiinţa Sa. Spre deosebire însă de orice energie întâlnim în lumea aceasta, energia care porneşte din fiinţa lui Dumnezeu este necreată, aşa cum necreat este El. Această energie necreată se numeşte har. Cu cât omul se umple mai mult de har, cu cât primeşte de la Dumnezeu, prin prezenţa harului, mai multă înţelepciune, tărie a voinţei, putere iubitoare, frumuseţe etc., cu atât se asemănă mai mult cu Dumnezeu şi este părtaş fericirii. Pentru a săvârşi binele şi pentru a creşte în bine, omului îi este absolut necesară prezenţa harului, potrivit cuvântului dumnezeiesc:

Fără Mine nu puteţi face nimic.[1]

Dumnezeu ne face în mod special părtaşi energiilor sale necreate, harului, prin intermediul anumitor slujbe bisericeşti. Aceste slujbe, care sunt de o necesitate absolută realizării planului de mântuire a lumii, adică aducerii oamenilor la fericirea veşnică, se numesc Sfinte Taine. Ele sunt în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Împărtăşania, Spovedania, Maslul, Cununia şi Preoţia. Prin fiecare dintre aceste Sfinte Taine, ni se dăruieşte o anumită lucrare a harului. Spre exemplu, prin Botez primim iertarea păcatului strămoşesc, harul curăţitor de păcate îşi face sălaş în inima noastră şi devenim membri ai Bisericii. Taina Cununiei ne împărtăşeşte harisma trăirii în comuniune deplină între soţ şi soţie.[2] Ea prezintă anumite caracteristici unice care o diferenţiază de celelalte Sfinte Taine şi care dau o mare complexitate şi vastitate temei noastre.

În primul rând, pregătirea pentru primirea Tainei Cununiei nu ţine doar de eforturile legate de creşterea duhovnicească, aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte Taine, ci şi de cele legate de statutul intelectual, social, material şi, nu în ultimul rând, de o plăcută prezenţă fizică. Aceasta, deoarece Taina Cununiei este singura Taină în care, pentru a fi validă, nu este suficient acordul unic de voinţă al celui ce doreşte să o primească, ci este nevoie şi de cel al viitorului partener de viaţă. Or, în găsirea partenerului de viaţă dorit, cumulul aspectelor enunţate anterior, la care mai pot fi adăugate şi altele, joacă un rol determinant. Auzim, spre exemplu, mărturisiri ale bărbaţilor dornici de a primi Taina Cununiei: „E frumoasă, e deşteaptă, e de familie bună, dar nu îmi place, pentru că nu este angajată duhovniceşte”; dar şi mărturisiri care pun accentul pe alte aspecte: „E dintr-un oraş prea îndepărtat, în care nu cred că îmi pot găsi de lucru potrivit competenţelor mele”; „Nu îmi place cum arată” sau „I-am cunoscut părinţii, am văzut în ce condiţii locuiesc şi nu cred că vreau să intru într-o asemenea familie”.

Un alt element specific Tainei Cununiei este acela că realizarea unuia dintre scopurile sale – naşterea de prunci – este legată direct de vârsta biologică. Aceasta, deoarece femeia nu este aptă pentru reproducere în mod natural, decât până în jurul vârstei de 40 de ani. În plus, porunca dumnezeiască „creşteţi şi vă înmulţiţi”[3] impune, lucru la care puţini se mai gândesc azi, ca familia creştină să se străduiască să aibă cel puţin trei copii. Un calcul matematic simplu ne spune că, în cazul în care familia nu are copii sau are doar unul, avem de a face cu o regresie; în cazul a doi copii, cu o stagnare şi abia de la trei copii în sus, putem vorbi de împlinirea poruncii amintite. Prin urmare, vârsta de 30 de ani constituie un prag psihologic foarte important, punând o presiune mare asupra tinerelor credincioase ce vor să se căsătorească.

În al treilea rând, Taina Cununiei este singura Taină a cărei valabilitate ţine doar până la moarte. Aceasta face necesară o integrare şi o poziţionare specială a sa în planul de mântuire a lumii, aspect ce este important a fi înţeles de către pretendentele la primirea Tainei, pentru a evita o depresie gravă în cazul în care căsătoria mult visată nu se realizează.

va urma

Siluan Popescu

Reproducerea chiar şi partială a textului  prezentului articol poate fi realizată doar cu acordul scris al autorului.

Vezi și:

[1] Ioan 15,5.

[2] George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p. 309.

[3] Facere 1,28.  Citatele scripturistice sunt conforme cu Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2001.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s