DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (2)

Autor: Preot Ioan

 

Motto: „Adevăratul semn al morţii sufleteşti este

îndepărtarea de slujbele Bisericeşti. Omul care şi-a

pierdut interesul pentru Dumnezeu, mai înainte de toate

începe să evite mersul la Biserică, la început tinde să

vină la slujbe mai târziu, iar apoi încetează de tot să mai

intre în Sfânta Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu“

(Cuviosul Varsanufie de la mănăstirea Optina).

Iubiţi credincioşi,

De foarte multe ori vine câte un credincios la mine şi îmi spune:

„Părinte, ce pot face că nu-mi merge bine deloc, cred că am făcături?“.

Şi atunci eu îl întreb:

„Ca să lămurim această problemă a făcăturilor, spuneţi-mi mai întâi dacă mergeţi în fiecare duminică la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie“.

„Nu, părinte, de ce să mint, că m-ar bate Dumnezeu!“

„Dar  osturile de miercuri şi vineri la ţineţi?“

„Câteodată, foarte rar, doar vinerea.”

„Dar v-aţi spovedit şi v-aţi împărtăşit cel puţin de patru ori pe an, în cele patru posturi mari?“

„Nu, părinte, asta chiar n-am făcut-o din copilărie“.

„Vă rugaţi şi dumneavoastră dimineaţa, la prânz şi seara, când vă aşezaţi şi când vă sculaţi de la masă?“

„O, nu părinte, păi lucrul ăsta nici măcar n-am ştiut că trebuie făcut“.

„V-aţi făcut sfeştenie la casa unde locuiţi măcar o dată pe an?“

„N-am făcut-o niciodată“.

„Aveţi candelă în casă?

„Nu, n-avem candelă“.

„Dar icoane aveţi pe pereţii camerelor unde locuiţi?“

„Nu avem pe pereţi, avem numai din acelea mici, pe care le ţinem în portofel să ne meargă bine“.

Şi atunci i-am spus:

„Iată că nu ai făcături, ci ai puţinătate de credinţă, adică dumneata eşti creştin ortodox doar prin Taina Sfântului Botez, în rest, te comporţi ca şi un păgân care nu vine duminica la Sfânta Biserică, pentru că, de fapt el, nici nu crede în Iisus Hristos“.

Şi, ca să fiu mai clar, iată ce ne îndemnă Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Rămâi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi nu vei fi trădat de Biserică; iar de fugi din Biserică, nu este vinovată Biserica. Că de vei fi înăuntrul Bisericii, nu intră lupul; iar de vei ieşi afară te va pierde fiara. Nu este de vină stâna la aceasta, ci nerăbdarea şi necredinţa ta; că nimic nu este mai tare decât Biserica. Nădejdea ta să fie Biserica: mânturiea ta să fie Biserica; scăparea ta să fie Biserica, căci este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât pământul şi niciodată nu îmbătrâneşte, ci întotdeauna înfloreşte“.

Iată ce se spune într-una din Sfintele Evanghelii: „Atunci, intrând în corabie, Iisus a trecut înapoi şi a venit în cetatea Sa“ (Matei 9:1). Intrând în corabie… Iată şi viaţa noastră – nu este altceva decât o mare,nestatornică, furtunoasă! Nu în zadar se spune într-o cântarebisericească: „Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive!“ (irmosul glasului 6, cântarea a 6-a). Mareapreînchipuie viaţa noastră, iar corabia este simbolul Sfintei BisericiOrtodoxe cu crucea pe catarg şi cu Mântuitorul Iisus Hristos la cârmasufletelor noastre.

Porunca a patra

Moise a primit pe muntele Sinai Tablele legii, adică cele zece porunci dumnezeieşti. Porunca a patra din Decalog spune aşa: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica, ziua Domnului), ca s-o sfinteşti“…. Aşadar, această poruncă ne cere ca în fiecare săptămâână să păstrăm o zi de odihnă închinată cinstirii lui Dumnezeu. A sfinţi ziua de odihna stă în puterea noastră, a fiecăruia, care doreşte să trăiască cu Dumnezeu. Dacă cineva ne-ar întreba: „de când se ţine duminica drept zi de sărbătoare?“, noi ar trebui să-i răspundem aşa: „Creştinii au ţinut duminica drept zi de rugăciune şi de odihnă, chiar de la Învierea Domnului. Iată cum citim în Sfânta Scriptură: „Iar în ziua cea dintâi a săptămânii (duminica), când noi – adică ucenicii – ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii“ (FapteleApostolilor 20:7). „Să frângem pâinea“, înseamnă că ucenicii se adunausă săvârşească în fapt Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească, în zilele deduminică.

Unde este adevărul, la adeventişti sau la ortodocşi? Care este ziua de sărbătoare şi odihnă: sabatul sau duminica?

Duminica este ziua cinstită de creştini. Este o mare diferenţă între serbarea duminicii – proprie creştinilor – şi odihna sabatului – proprie evreilor. Trebuie să ştim clar că: vinerea este ziua de odihnă a musulmanilor, SÂMBǍTA ESTE ZIUA DE ODIHNǍ A EVREILOR, Duminica – ziua de odihnă şi sărbătoare a creştinilor. Punem o întrebare simplă şi clară: adventiştii din ţara noastră de ce ţin sabatul??? Sunt evrei sau sunt creştini??? Dacă sunt creştini atunci să ţină duminica !!! Adventiştii au început să ţină sabatul după 1846, când profeteasaHellen White susţine că a primit un mesaj de la Dumnezeu prin care-i poruncea (?!?) să restituie adevărata zi de odihnăadică Sabatul. Trebuie menţionat că până în 1846 adventiştii au serbat, ca toţi creştinii, ziua de duminică.

Şi atunci, ce i-a determinat oare pe adventişti să revină la Sabat? Hellen White este cea care i-a convins pe adepţi să ţină Sabatul motivând că Hristos, care a venit în duhîn 1844, nu a venit în trup pentru că nu este ţinută adevărata zi de odihnă (?!?). După aşa-zisa revelaţiea Hellenei White, o parte din adventişti părăsesc cultul şi formează grupul adventiştilor reformişti. Adepţii care au acceptat revenirea la Sabat s-a numit adventişti de ziua a şaptea(A.Z.Ş.) sau adventişti sabatişti.

Dovezi bilice ale consacrării duminicii ca zi de sărbătoare

1. Dumnezeu-Tatăl a creat lumea şi prima zi a creaţiei este duminica (Facerea 1:1-5).

2. Dumnezeu-Fiul a înviat a treia zi din morţi tot duminica (Matei 28:1).

3. Dumnezeu-Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli la Rusalii tot duminica (Fapte 2:1 4).

Privind cu atenţie cele trei puncte de mai sus despre lucrarea Sfintei Treimi, observăm cu uşurinţă că Duminica e zi de bucurie în care prăznuim:

ZIDIREA LUMII de către Dumnezeu-Tatăl;

RǍSCUMPǍRAREA ei prin Dumnezeu-Fiul;

SFINŢIREA LUMII prin Dumnezeu-Duhul Sfânt.

DUMINICA A SǍVÂRŞIT HRISTOS LUCRǍRILE SALE MÂNTUITOARE:

Duminica Mântuitorul investeşte pe Sfinţii Apostoli, prin viu grai şi prin pogorârea Sfântului Duh asupra lor, cu harul apostolesc, preoţesc şi al duhovniciei (Ioan 20:21-23).

Duminica se arată lui Luca şi lui Cleopa, săvârşind prima Euharistie în ziua Învieri în faţa lor şi îi împărtăşeşte în Emaus (Luca 24:13-31).

Duminica se arată celor şapte apostoli la Marea Tiberiadei (Ioan 21:1-22).

Duminica se arată lui Iacov, tuturor apostolilor şi „la cei peste cinci sute de fraţi“(1Corinteni 15:5-7).

Duminica s-a arătat Sfântului Apostol Toma (Ioan 20:24-29).

Duminica s-a făcut cea mai mare descoperire a lucrurilor care sunt în cer şi care au să vină, în vremea Sfântului Apostol Ioan (Apocalipsa 1:10).

Duminica Sfinţii Apostoli săvârşeau Sfânta Liturghie (Fapte 20:6-7; 1Corinteni 16:1-2).

Sfântul Apostol Pavel  le-a grăit evreilor din vremea sa despre „Noua zi de odihnă“, lucru care desigur este valabil şi pentru noi, cei deastăzi: „Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea s-a lăsat altă zi de odihnă poporului lui Dumnezeu (Evrei 4:8-9). Se poate vedea foarte clar, că sâmbăta a existat ca zi de odihnă pentru evrei, dar poporului lui Dumnezeu (creştinilor) i s-a lăsat altă zi de odihnă: duminica.

Denumirea de duminică în cele patru Evanghelii

De ce nu se întâlneşte denumirea de duminicăîn cele patru Evanghelii? Este lucru lesne de înţeles. Pentru că aceste Evanghelii aufost scrise înainte de dărâmarea Ierusalimului (anul 70 d.Hr.) şi încă nuse introduseseră numele date de romani zilelor săptămânii. Aceastădenumire de duminicăo găsim o singură dată în Noul Testament, înApocalipsa Sfântului Ioan (scrisă în anul 94 d.Hr.). Foarte important estesă remarcăm faptul că, deşi zilele săptămânii primiseră numirile romane,totuşi nu i se zice Ziua Soarelui, cum o numeau romanii, ci DiesDomenica, adică Ziua Domnului.

Adventiştii ne reproşază că noi creştinii acceptăm o prăznuire impusă de Sfântul Împărat Constantin cel Mare în anul 321, dar nu potaduce probe că marele Împărat Constantin cel Mare este cel care a făcutlegea şi a dat porunca pentru serbarea duminicii ca zi de sărbătoaresăptămânală.

Iată însă adevărul: Sfântul Împărat Constantin a datlibertate mai întâi creştinilor în anul 313.

Observând că aceştia se înmulţesc zilnic şi serbează duminica drept zi de odihnă, atunci, adică în anul 321, a consfinţit ca întreg imperiul (deci şi păgânii) să serbeze Duminica. Este foarte clar că, prin decretul din anul 321, Împăratul Constantin cel Mare nu a inventataceastă sărbătoare, ci a recunoscut-o, ea existând încă din secolul I în practica Bisericii, lucru pe care l-am demonstrat. Deci, printr-un act oficial, duminica nu a fost impusă de împărat nimănui, ci recomandată.

În ceea ce priveşte această poruncă a sabatului, să ne gândim că-L putem asemăna pe Dumnezeu cu un stăpân care, pe teritoriul ce-I aparţine, dă o lege şi apoi, atunci când voieşte, o anulează şi dă alta. Nimeni nu-L poate opri. Este vorba de respectarea sâmbetei după Vechiul Testament şi respectiv serbarea Duminicii după Noul Testament.

Iubiţi credincioşi, acum să ne răspundă adventiştii la câteva întrebări:

1. De ce a mai venit Hristos, dacă sâmbăta şi cele ale Legii Vechi i-au îndreptat pe oameni?

2. De ce n-a înviat Hristos sâmbăta, pentru ca atunci să fie cu adevărat „Ziua Bucuriei“? Şi a înviat duminica!

3. Care zi este mai mare: ziua în care un singur popor a ieşit dintr-o robie văzută, trupească, trecătoare (adică – RobiaEgiptului) sau ZIUA ÎN CARE TOATE NEAMURILE, PRIN ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI, AU SCǍPAT DE ROBIA SUFLETEASCǍ, DIN TIRANIA DIAVOLULUI, A RǍUTǍŢII ŞI A MORŢII (adică – ROBIA SATANEI)?

4. De ce Sfântul Apostol Pavel n-a frânt pâinea sâmbăta, în sinagogi, ci numai în ziua întâi a săptămânii? (Fapte 20:7).

5. De ce nu se mai aminteşte de loc de ziua a şaptea în Noul Testament?

6. De ce au fost trimişi Sfinţii Apostoli să propovăduiască Evanghelia pe tot pământul într-o zi de duminicăşi nu într-o zi de sâmbătă?(Ioan 20:19).

7. Dacă sabatul e legământ veşnic şi orice legământ veşnic trebuie respectat“, de ce nu mănâncă adventiştii mielul pascal (Ieşirea 31:3) cu azimă, cu ierburi amare, stând în picioare, cutoiege în mâini, gata de plecare?

8. De ce fac adventiştii foc iarna şi sâmbăta în casele lor de rugăciune? Nu contrazic pe Moise care zice: „În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre“? (Ieşirea 35:3).

9. De ce nu socotesc şi iarna sfântă, la fel ca sâmbăta, după cuvintele „Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta“? (Matei 24:20).

10. De ce chiar celelalte culte religioase nu ţin sâmbăta?

11. De ce marile evenimente ale mântuirii omului s-au petrecut Duminica?

12. Cele trei mii de suflete botezate la Cincizecime respectau ziua de sâmbătă? Nu! Dacă ar fi ţinut sâmbăta, lumea creştină de azi ar fi adventistă, dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată!

Eu am credinţa mea, nu am nevoie să merg la Biserică

Pentru a putea demonstra că dacă nu participăm la slujba din fiecare duminică a Sfintei Liturghii avem doar o credinţă de suprafaţă, o credinţă superficială, mai întâi am să vă enunţ definiţia religiei. RELIGIA este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată în afară prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune. Aşadar, nu este de ajuns să trăim credinţa doar înlăuntrulinimii, ci şi în afară, participând la cultul divin în Sfânta Biserică. Eu, capreot, vă mărturisesc că am întâlnit un anumit număr de creştiniortodocşi care, la întrebarea: „Oare, mergeţi dumneavoastră în fiecare duminică la Biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie?“, mi-aurăspuns în mai multe feluri, şi anume:

► O primă categorie de creştini ortodocşi mi-a răspuns, plin de sine, aşa: „Eu am credinţa mea, nu am nevoie să merg la Biserică. Am o credinţă cum n-are nimeni. Cred din tot sufletul în Dumnezeu“. Şi atunci l-am întrebat pe unul dintre ei: „Spune-ţi-mi vă rog dumneavoastră credeţi în şcoala de şoferi? Iar dânsul mi-a răspuns: „Cum să nu cred, doar toată ziua întâlnim maşinile şcolii de şoferi pe străzile oraşului“. Permis de conducere aveţi?“ Nu, nu am“. „Dar, dacă aţi conduce o maşină fără permis, oare i-aţi putea spune agentului de circulaţie: Domnule agent, eu nu am carnet, dar cred în şcoala de şoferi cum nu crede nimeni. Ce s-ar întâmpla? Ar urma întocmirea unui dosar penal“. Iată, putem spune fără să greşim, căaceastă categorie de creştini ortodocşi au „o credinţă goală.

► O altă categorie de creştini ortodocşi susţin că nu vin duminica la Biserică motivând că se roagă acasă. Personal, eu nu cred că se roagă nici acasă, aceasta fiind doar o scuză, dar să vedem ce zice Sfântul Ioan Gură de Aur referitor la această categorie de oameni: „E cu putinţă să te rogi şi acasă, dar e cu neputinţă să te rogi ca în Sfânta Biserică Ortodoxă. Nu vei fi ascultat când rogi pe Dumnezeu de unul singur, aşa cum eşti ascultat când o faci cu fraţii tăi. Căci aici e ceva mai mult: e unitatea în cuget şi în cuvinte şi legătura iubirii şi rugăciunea preoţilor“. Şi-apoi, acasă, chiar dacă se roagă omul, nu are cine să spună îmbrăcat în veşminte preoţeşti: „Pace tuturor!“; „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea Lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi“; „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin…“. Dumnezeu ne-a căutat pe noi şi ne-a găsit. Noi trebuie doar să mergem şi să ne oprim în acel loc care este cât mai aproape de Dumnezeu, în locul în care El împarte cele mai minunate Daruri (Trupul şi Sângele Său, Harul Sfântului Duh…). Din moment ce Hristos ne întinde Potirul Împărtăşaniei prin uşile împărăteşti ale Bisericii, ce rost are să repetăm cu îngâmfare: „Oricum, eu îl am pe Dumnezeu în sufletul meu?“.

► O altă parte dintre creştini nu vin duminica la slujba Sfintei Liturghii, de teamă că va râde lumea de ei. Nu de gura lumii ar trebui să ne fie nouă teamă, ci de judecata particulară ce ne aşteaptă şi, mai ales, de Înfricoşata Judecată a lui Hristos când se vor vădi în faţa întregii lumi păcatele noastre multe şi mari, inclusiv absenţele de la Sfintele slujbe bisericeşti. „Nu te teme de ei: căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul“ (Ieremia 1:8). „Dar Domnul M-a ajutat ştiind că nu voi fi dat de ruşine“ (Isaia 50:7). Ar trebui să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele pe care le-am făcut în viaţă, căci iată ce zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele… (Marcu 8:38). Şi iată ce le putem spune celor care-i     batjocoresc pe cei ce merg la Biserică: Voi, care staţi veşnic nemişcaţi în credinţă, nu dispreţuiţi pe cei care merg la Biserică, chiar dacă mai greşesc şi ei uneori, fiincă scrie în Biblie: „Toţi greşim în multe chipuri“ (Iacov 3:2).

► O altă categorie de creştini ortodocşi spun că nu vin duminica la Sfânta Liturghie pentru că nu au timp. Oare, aşa să fie? Dar, să gătească, să spele, să doarmă, să meargă la piaţă, la târg… cum de au timp? Ce se va întâmpla, oare, dacă la Înfricoşata Judecată le va zice Iisus Hristos: „Nu am timp să vă iert, fiindcă nici voi nu aţi avut timp să veniţi duminica la Biserică, unde Eu Mă jertfeam în faţă lui Dumnezeu Tatăl, ca să vă mai rabde pe pământ. Mergeţi blestemaţilor în focul cel de veci, gătit vouă şi diavolilor de la întemeierea lumii…“. Unii părinţi îşi lasă copiii să meargă sâmbătă noaptea la discotecă iar duminică nu-i trezesc să meargă la Sfânta Liturghie, că doar sunt foarte obosiţi. Vai, vai, vai! Ce răspuns vor da aceşti părinţi inconştienţi care nu dau copiilor lor mărgăritarul cel mai de preţ, adică pe Iisus Hristos, care a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine!

► O altă parte de creştini ortodocşi nu merg duminica la Sfânta Liturghie, din comoditate (sau, altfel spus, din lene), motivând că este departe Biserica. Gândindu-ne că după această viaţă ne aşteaptă judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, iar după aceea veşnicia raiului sau a iadului, iată o istorioară lămuritoare în ceea ce priveşte distanţa până la Biserică:

Un călugăr locuia în pustie, la o distanţă de doi kilometri de apă. Odată, mergând să scoată apă, a căzut în întristare şi a spus: „Care este folosul acestor osteneli? Voi merge să mă sălăşluiesc mai aproape de apă“. Spunând acest lucru, s-a întors şi a văzut pe cineva care mergea în urma lui şi îi număra paşii. Călugărul l-a întrebat: „- Cine eşti tu? – Eu sunt îngerul Domnului – a răspuns acela – şi sunt trimis să număr paşii tăi şi săţi dau răsplată“. Auzind aceasta, călugărul s-a însufleţit, s-a îmbărbătat şi şi-a mutat chilia şi mai departe, la cinci Kilometri de apă …

Iată cum ne demonstrează această istorioară că cei care spun că nu merg la Sfânta Biserică, la slujba Sfintei Liturghii fiindcă stau departe de Biserică, îşi caută scuze, dar nu vor avea iertare. Cu atât mai vinovaţi sunt cei care stau aproape de Biserică. Există unii oameni pe care doar gardul îi desparte de Sfânta Biserică şi totuşi duminicile şi în sărbătorile cruce roşie le găseşte vrăjmaşul diavol de lucru numai să nu vină să-şi umple sufletele de Harul Duhului Sfânt, ca nu cumva să-şi mântuiască sufletele.

Cum să ne cercetăm dacă suntem în credinţă?

Cel mai mare păcat al lumii româneşti astăzi este păcatul necredinţei şi asta, pentru că cei mai mulţi nu ştiu de Dumnezeu, Îl neglijează, fără să aibă conştiinţa faptelor lor. Sunt oameni care susţin că au credinţă în Dumnezeu, dar nu ştiu săţi spună ce fac ei pentru credinţa lor. Sfântul Apostol Iacob spune destul de clar: „Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este“ (Iacov 2:26). Deci, dacă facem fapte de credinţă, dacă ne rugăm dimineaţa, seara şi lamasă, dacă ne rugăm cu rugăciunea minţii, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, dacă spunem mereu rugăciuni în mintea noastră, dacă ne păzim mintea prin rugăciune, înseamnă că noi credem. Dacă postim în zilele de post, înseamnă noi că credem. Dacă mergem la Biserică în zilele de duminică şi de sărbători, înseamnă că noi credem. Aşadar, oamenii care spun că au credinţă în Domnul Iisus Hristos şi nu împlinesc poruncile Lui aceia nu au credinţă şi nu-L iubesc pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ne spune prin gura Sfântului Evanghelist Matei 16:26: „Cei va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?“

Cine vine la Sfânta Biserică duminica?

Iată ce-i spune Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare tale, că locul pe care calci este sfânt“ (Ieşirea 3:5). Locul acela de pe Horeb a devenit sfânt, pentru că acolo s-aarătat prezenţa lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu a vorbit cu omul, cuMoise. Acel Rug Aprins, pentru noi creştinii, este o preînchipuire aSfintei Biserici Ortodoxe, unde toţi ne descălţăm de răutăţi, de patimi şide tot felul de păcate, pentru că suntem în faţa lui Dumnezeu, în faţa luiIisus Hristos prezent acolo în Sfânta Împărtăşanie. La Sfânta Liturghie,duminica, vin cei care vor să-şi mântuiască sufletele, vin cei care-Liubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos. Dragostea noastră pentru Hristossporeşte şi se întăreşte şi prin cugetarea la patimile Sale. Pentru aceasta,este bine să ne gândim în fiecare dimineaţă la una din patimile lui Hristosşi apoi, pe parcursul zilei, să cugetăm adeseori la ea. Prin aceasta, vomdobândi darul răbdării, al blândeţii, supunerea pornirilor trupeşti şidragostea statornică, dătătoare de har, pentru Hristos. „Cum îţi petreci timpul?“, l-au întrebat nişte călători pe un pustnic ce aproape că nu ştia săcitească. Pustnicul le-a răspuns: „Mântuitorul mi-a dăruit vedere şi eu tot privesc. La ce priveşti? La patimile lui Hristos. Ele îmi sunt totdeauna în faţa ochilor. Găsesc în ele tot ce am nevoie şi nimic altceva nu m-a lipit atât de puternic cu dragoste de Domnul meu Iisus Hristos, precum vederea pe care El mi-a dăruit-o“. Noi toţi, fărăexcepţie, putem să urmăm acestui pustnic.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întrebat pe Sfântul Apostol Petru: Simone: „Mă iubeşti?“ Sfântul Petru a răspuns: „Doamne! Tu toate le ştii, Tu ştii că Te iubesc…“ (Ioan 21:15- 17). Această întrebare de conştiinţă se poate pune astăzi şi fiilor Sfintei Biserici Ortodoxe (adică botezaţi ortodocşi): „Oare, îl iubiţi voi pe Iisus Hristos şi Biserica lui cea Ortodoxă, voi cei care nu veniţi să participaţi la Sfânta Liturghie???“

Un credincios a observat că atunci când se ducea la Sfânta Biserică să participe la Sfânta Liturghie, alături de paşii lui, în praf, se mai observau alţi paşi, erau paşii Mântuitorului Iisus Hristos. Credinciosul s-a îmbolnăvit şi uitându-se în praf n-a mai văzut paşii de mai înainte care-i însoţeau pe ai lui şi a zis: „Doamne, m-ai părăsit?“ „Nu, s-a auzit o voce de lângă el, acum te-am luat în braţe pentru că eşti bolnav“. Prezenţa la Sfânta Biserică Ortodoxă este necesară şi obligatory pentru orice creştin autentic, fiindcă aici DUMNEZEU ne vorbeşte şi ne binecuvintează prin preoţii creştin ortodocşi care slujesc acolo, după cum rezultă chiar din Sfânta Scriptură: „Cel ce pe voi vă ascultă (adică pe episcopi şi pe preoţi) pe Mine (Iisus Hristos) Mă ascultă, cel ce se leapădă de voi (adică cel ce se leapădă de episcopi şi de preoţi), de Mine (Iisus Hristos) se leapădă, iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine (adică se leapădă de Dumnezeu Tatăl, deci nu are nici-o legătură cu Sfânta Treime)(Luca 10:16).

Vedeţi şi:

DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (1)

DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s