DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (3)

Autor: Preot Ioan

(Continuare la articolul: DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (2) )

Eu sunt uşa…

Un părinte îmbunătăţit în cele duhovniceşti spunea că omul deschide 12.000 de uşi pe an, adică 1.000 de uşi pe lună, iar dacă printre aceste uşi se găseşte şi uşa Sfintei Biserici, omul îşi acualizează planul spiritual. Deschizând uşa Sfintei Biserici, ne îndreptăm spre uşa despre care Mântuitorul Iisus Hristos spunea: „Eu sunt uşa, de va intra cineva prin Mine se va mântui“ (Ioan 10:9).

Cei şase galbeni

Un ţăran lucra într-o duminică la câmp, în timp ce vecinul său se ducea la Sfânta Liturghie la Biserică. Primul a început să-şi bată joc de cel ce mergea către Sfânta Biserică sub motiv că este habotnic. Acesta însă i-a spus: „Prietene, ce-ai spune dacă eu n-aş avea decât şapte galbeni şi i-aş da şase unui cerşetor pe care l-aş întâlni? Aş crede că eşti foarte darnic. Şi ce-ai spune dacă acest cerşetor, în loc să-mi mulţumească, mi l-ar cere şi pe al şaptelea? Aş spune că este un om de nimic şi că merită spânzurătoarea“. Atunci vecinul a început să râdă: „Ei bine, ţi-ai rostit propria osândă, căci din şapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ţi-a dat şase pentru lucru şi a şaptea vrea să o sfinţeşti pentru El. Dar tu o vrei şi pe a şaptea pentru tine şi faci întocmai ca acel cerşetor“.

Despre cinstirea duminicii

Doi morari erau rude şi vecini. Unul nu câştiga aproape nimic, pe când celuilalt îi mergea foarte bine. Într-o zi, morarul cel sărac îi spuse celuilalt: „Nu ştiu cum se face că tu te îmbogăţeşti necontenit, pe când afacerile mele merg din rău în mai rău. Celălalt îi zise: Moara ta are un mare defect. Ce defect are?“ întrebă săracul. „Merge şi duminica. Adu-ţi aminte de pedepsele cu care ameninţă Dumnezeu pe cei care necinstesc duminica. Pedeapsa vine încet, dar când a venit, atunci e venită!“

Diavolul în chip de iepure

Moş Nicolae Bec, localnic din Râmeţ, povestea că Sfântul Ghelasie a văzut nişte oameni care s-au dus în zi de Duminică la strâns de fân. Sfântul s-a dus şi i-a mustrat pentru fapta lor, poruncindu-le să dea foc fânului adunat. Îndată a ieşit din claia aprinsă o arătare în chip de iepure. „Iată acesta v-a îndemnat pe voi să lucraţi în ziua Domnului“, a zis Sfântul Ghelasie de la Râmeţ.

Ce faci frate, tu vorbeşti cu zidurile?

Odată, nu demult, în vremurile noastre, un creştin ortodox se îndrepta către casă cu maşina lui. La ieşirea dintr-un oraş, un cetaţean i-a făcut semn cu mâna să-l ia şi pe el, cum se mai spune: la ocazie. L-a luat în maşină, dar când au ajuns ÎN următoarea localitate, trecând prin dreptul unei Sfinte Biserici Ortodoxe, şoferul s-a închinat şi a spus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor, mântuieşte-mă pe mine păcătosul robul tău“. Cel care se urcase în maşină era de altă credinţă şi l-a întrebat: „Domnule, ce faci, dumneata vorbeşti cu zidurile?“ Dar n-a apucat să-i răspundă şoferul că a sunat telefonul pasagerului. După ce a terminat convorbirea, l-a întrebat şoferul pe pasager: „Dar dumneata ce faci domnule, vorbeşti cu plasticul acela pe care-l ţii în mână, adică cu celularul? Nu domnule, eu nu vorbesc cu celularul, ci, prin intermediul lui, vorbesc cu cel mai bun prieten al meu. Ei, vezi şi eutot aşa: nu am vorbit cu zidurile Sfintei Biserici, ci prin intermediul ei,am vorbit cu Dumnezeul meu prin rugăciune“.

1000 de inimi

Un suflet evlavios regreta odată că n-are 1000 de inimi să le închine ca prinos de dragoste lui Dumnezeu. „Ia parte la Sfânta Liturghie!“, i-a zis un tainic glas. „Ia parte la Sfânta Liturghie şi astfel îl vei preamări pe Dumnezeu mai bine decât dacă i-ai jertfi 1000 de inimi!“. Într-adevăr, toate laudele ce le poate aduce omul Dumnezeului său, toate faptele bune la un loc nu valorează cât o Sfântă Liturghie. Căci laudele sunt lucruri omeneşti, pe când Sfânta Liturghie este o lucrare dumnezeiască. Creştinul adevărat nu poate să trăiască fără participarea la Sfânta Liturghie. Duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, acesta lasă grijile lumeşti şi merge să se întâlnească cu Creatorul său, cerând de la Acesta ajutor, rugându-L totodată să-l păzească de viclenia diavolului.

Iată câteva exemple de învăţături greşite care circulă prin

popor

– Dacă munceşti în sărbători ca: Iuda, Vârtolomeu, Precupu, Pârşcovu, dă piatră, grindină şi trăsneşte.

Răspuns: În calendar, nu există asemenea sărbători, nici cu cruce roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin cu mare grijă. Mai bine lucrează duminica şi în schimb ţin aşa-zisele sărbători (Iuda, Vârtolomeu, Precupu, Pîrşcovu). Vorba românească: „Scump la tăţe şi ieftin la făină„, adică dăm importanţă zilelor fără valoare şi nesocotim duminica. Iar dacă Domnul vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate face oricând vrea EI. Iar când lucrează în sfânta zi de duminica, se scuză aşa: Pe lâng-o sarbatore-i câte o chiotorea (Adică ne iartă Dumnezeu dacă muncim duminica). Nu este adevărat. Porunca a patra nu poate fi călcată cu astfel de scuze: „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile“(Iacov 2:10).

– La o săptămână după Sfântul Ilie, este sora Sfântului Ilie.

Răspuns: Sfântul Ilie nu a avut nici o soră. Aşa ceva nu scrie nicăieri.

– La nouă joi după Paşti, să nu se meargă la muncă.

Răspuns: Nici Biserica, nici Sfânta Tradiţie nu îndreptăţesc şi nici nu amintesc acest lucru. Acest lucru nu s-a pomenit nici în credinţa iudaică, nici în cea creştină. Şi atunci se naşte clar o întrebare la care vă rugăm să răspundeţi dumneavoastră: cei care au inventat aceasă sărbătoare sunt cei leneşi sau cei gospodari?

Creştine, pleacăţi genunchii şi înalţă o rugăciune…

Fiind într-un pelerinaj, după ce am intrat într-o Sfântă Mănăstire Ortodoxă, am observat imediat după ce am trecut de porţi, alături de istoricul mănăstirii, următorul îndemn: „Călătorule, opreşte-te, pleacă-ţi genunchii şi înalţă o rugăciune o rugăciune cu Maica Domnului şi cu toţi Sfinţii către Milostivul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului tău!“ Căci iată ce spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Veniţi la mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11: 28 29).

Tinerii la Sfânta Biserică

Tinerii nu vin la Biserică, pentru că nu văd rostul acestui lucru. Ei spun că se poate trăi şi fără Biserică. Nu trebuie criticaţi pentru această viziune. Nici părinţii lor nu merg la Biserică şi, evident, nu i-au învăţat de mici cele de trebuinţă despre Dumnezeu. Dacă copilul a fost crescut fără Dumnezeu, dacă a învăţat că se poate trăi şi fără Dumnezeu, evident că la maturitate se va întreba ce rost are mersul la Biserică. Însă noi trebuie să le explicăm tinerilor că mergem la Biserică pentru a ne întâlni cu Cel ce este pentru noi reperul fundamental în viaţă: Iisus Hristos. Tot omul are nevoie de repere sau principii solide în viaţă, de valori care să nu se schimbe de la o zi la alta. Toate valorile oamenilor sunt relative şi pot fi puse în discuţie. Valorile reprezentate de Hristos vin din afara sistemului omenesc, sunt dumnezeieşti şi sunt deci mai presus de măruntul cotidian al omului. Cine se întemeiază pe ele va avea stabilitate şi siguranţă în viaţă, şi ajutor de la Dumnezeu.

Şi iată ce trebuie să facă tot creştinul ortodox,

atunci când vine la Sfânta Liturghie:

1. Să fie împăcat cu toţi.

2. Să vină de la începutul slujbei.

3. Să se închini cu evlavie la Sfintele Icoane.

4. Să sărute Sfinţii din icoane pe faţă, la icoana Maicii Domnului, mâinile iar la icoana Mântuitorului, numai picioarele.

5. Femeile şi fetele să fie îmbrăcate cuviincios şi cu capul acoperit.

6. Să aducă ( numai dacă poate) un mic dar la Sfântul Altar: prescură, lumănări, tămâie, untdelemn, vin şi un pomelnic pentru cei vii şi pentru cei morţi.

7. Să se aşeze fiecare la locul lui: bărbaţii în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă.

8. Să nu vorbească în timpul slujbei.

9. Să nu iasă afară din Sfânta Biserică, numai în caz de mare nevoie.

10. Dacă a început Sfânta Liturghie, nu mai are voie să se închini pe la Sfintele icoane, pentru a nu tulbura slujba.

11. Să asculte cu multă atenţie Sfânta Liturghie.

12. Cei ce se împărtăşesc, după ce cântă la strană: „Unul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, se închină la chipul cel din icoana pusă pe Iconostas, apoi îşi cer iertare celor din jur şi se apropie de Sfântul Altar“.

13. Când preotul iese cu Sfântul Potir, să se aşeze în genunchi şi să zică în gând, odată cu el, rugăciunea: Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat… şi celelalte care urmează şi apoi  să treacă în faţa Sfântului Potir pentru a primi Sfintele Taine.

14. Să se întoarcă prin partea stângă şi să ia Anafură.

15. Să meargă la locul său şi, când ajunge acasă, să nu uite să citească rugăciunile de mulţumire de după Sfânta Împărtăşanie.

16. În ziua în care s-a împărtăşit, nu mai are voie să mai sărute icoanele sau să arunce ceva din gură.

17. După terminarea slujbei, să meargă acasă, să facă trei închinăciuni şi să zică rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat să te fericim…“

18. Să povestească şi la cei din casă (care din motive binecuvântate n-au fost la Sfânta Biserică) tot ce-a auzit din Sfânta Evanghelie, din predica spusă de preot şi din Apostol.

19. Aşezându-se la masă, să spună mai întâi rugăciunea „Tatăl nostru“.

20. Să cugete la viaţa veşnică.

Iubiţi credincioşi,

Noi, creştinii, trebuie să mergem la Sfânta Biserică Ortodoxă cu multă dorinţă, pentru că Biserica este mama de obşte a tuturor creştinilor pe care i-a născut prin Taina Sfântului Botez şi i-a hrănit cu laptele credinţei şi cu Sfintele Taine. Creştinii încă sunt datori să meargă la Biserică cu dorinţă, pentru că Biserica Ortodoxă este casa lui Dumnezeu şi locuinţă de obşte a tuturor creştinilor. Aceasta o spune şi Sfântul Ioan Guă de Aur, zicând: Pentru tine şade preotul în Sfânta Biserică. Pentru tine stă diaconul ostenindu-se la slujbă. Deci, ce răspuns vei da, nemergând la Biserică ???“ Trebuie să mergem la Biserică cu dorinţă, fraţii mei, fiindcă Biserica este rai şi grădină. Că precum tot omul are mare bucurie să intre în vreo grădină frumoasă, cu copaci şi flori de multe feluri, spre veselia inimii lui, aşa şi creştinii se cuvine să alerge la Biserică cu mare bucurie, ca să se îndulcească de frumoasele flori şi învăţături ale dumnezeieştii Scripturi. Că zice Sfântul Ioan Gura de Aur: „Ce livadă este aşa de frumoasă ca Biserica? Aici nu este Eva care împiedică, ci Biserica ce ridică şi îndreptează sufletul. Aici nu este frunza copacilor, ci rodul Sfântului Duh“.

Se cade, nouă creştinilor, să mergem cu dorinţă la Biserică, pentru că Biserica este ca un praznic unde toţi oamenii se duc să cumpere, să câştige şi să se îmbogăţească. Cu aceeaşi bucurie se cade creştinilor să meargă la Biserica lui Dumnezeu, ca să dobândească, nu aur, argint sau pietre scumpe care sunt trecătoare, ci cuvinte dumnezeieşti.

Se cade, creştinilor, să alergăm la Biserică cu dorinţă, aşa cum aleargă corăbierii la liman când vine primejdia pe mare. Căci Biserica este liman duhovnicesc, întărit şi fără furtună şi cei ce aleargă la acest liman scapă de valurile grijilor acestei lumi.

Se cade nouă creştinilor să mergem la Biserică adeseori, adică dimineaţa şi seara, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Că dacă proorocul David, fiind împărat şi având grija poporului, se ruga de şapte ori în zi, precum spune psalmul 118, ce lucru mare este dacă creştinii se roagă de două ori pe zi în Biserică? Iar dacă nu puteţi să mergeţi de două ori pe zi, fiind Biserica departe sau fiind bolnavi sau pentru orice altă pricină binecuvântată, se cade să mergeţi în fiecare duminică şi sărbătoare, spre a asculta Sfânta Liturghie şi cuvintele Evangheliei, şi ca să vă rugaţi împreună lui Dumnezeu.

Fiindcă este mare ruşine pentru creştini, când neamurile şi păgânii, îndată ce se scoală din somn, se duc să se închine la zeii lor cei mincinoşi, iar creştinii care se închină adevăratului Dumnezeu, nu se duc adesea la Biserică să se închine şi să dea lui Dumnezeu laudă şi mulţumirea cuvenită.

Suntem datori, noi creştinii, să mergem la Biserică şi ca să ne împăcăm şi să ne iertăm cu fraţii noştri. Că de vom avea vrăşmăşie cu cineva şi nu ne cerem iertare, nu este primită la Dumnezeu jerfa şi rugăciunea noastră. Căci zice Domnul: Dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo iţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, apoi vino şi adu darul tău (Matei 5:23).

În sfârşit, suntem datori, noi creştinii, să mergem la Biserica lui Dumnezeu, fiindcă Biserica Ortodoxă este singura şi adevărata casă de rugăciune a lui Dumnezeu.

Unde sunt acum acei creştini care aud sunând clopotele Bisericii, care-i cheamă la sfintele slujbe, iar ei stau acasă nepăsători ? Unde sunt creştinii pe care-i cheamă Biserica la Vecernie, la Utrenie şi la Sfânta Liturghie, iar ei se dedau la beţii la jocuri, la certuri şi la judecăţi? Hristos a iubit Biserica şi s-a jerfit pe Sine pentru ea (Efeseni 5:25), iar noi creştinii lipsim de la Biserică?

Oare nu socotesc că atunci când pot şi nu se duc la Biserică, se despart de ceilalţi creştini ca nişte mădulare putrede ale Bisericii, şi prin aceasta, se despart singuri de Hristos?

Deci, fraţi creştinii, să iubim Biserica lui Hristos şi, dacă nu putem să mergem mai des la slujbele Bisericii, să ne ducem măcar de două ori pe săptămână, sâmbăta şi duminica, precum şi în sărbători, cum ne învaţă Sfinţii Apostoli şi Sfântul Ioan Gura de Aur.

Cele trei feluri de vieţuire

Sunt trei feluri de vieţuire:

1. Vieţuirea subfirească – este vieţuirea creştinului care face păcate mari şi este încă din această viaţă, în adâncul iadului. În această stare, omul are un anturaj de oameni păcătoşi şi este sub influenţa directă a diavolilor. El nici nu vrea să audă de Dumnezeu, de Sfânta Biserică, de pocăinţă, ba chiar huleşte cele sfinte. Un astfel de creştin se află în ţara păcatelor, având pe satana ca stăpân.

2. Vieţuirea firească – este vieţuirea creştinului care trăieşte după legea morală, pe care a sădit-o Dumnezeu în inima sa.

3. Vieţuirea suprafirească – este vieţuirea în care creştinul, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc primit prin Sfintele Taine, prin credinţă şi faptele credinţei, vieţuieşte suprafiresc. Pentru un astfel de creştin, viaţa este minunată, harică. Pe cei ce merg la Sfânta Biserică şi participă la Sfânta Liturghie, îi pecetluieşte tainic, cu Sfânta Cruce, Dumnezeu Duhul Sfânt prin îngerul păzitor şirin preot. Aceşti creştini au gânduri, sentimente şi trăiri duhovniceşti şi alt anturaj. Cei care rămân acasă închinându-se la idoli prin televizor şi internet (cântăreţi, jocuri, artişti…) sau merg la cumpărături, sau se duc la restaurant, la discotecă, la meci şi la alte distracţii, îi pecetluiesc în chip tainic diavolii, având gânduri şi trăiri păcătoare şi anturaje păcătoase.

…………………………………………………………………………..

Bibliografie:

Preot Ioan de la Rarău, Frica de Dumnezeu, Editura Panaghia, Vatra Dornei, 2009;

Sfântul Nicolae Velimirovici – Simboluri şi semne, Editura Sofia, Bucureşti, 2009;

Pr. Ilarion Felea, Duhul adevărului , Editura Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia, 2002;

Sfântul Ghelasie de la Râmeţ, Editura Orthodoxos Kypseli, Tesalonic, Grecia, 1995;

Mari Stareţi ruşi, vol.1, Editura Sofia, Bucureşti, 2008.

Vedeţi şi:

DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (1)

DUMINICA SĂ MERGEM LA BISERICĂ (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s