Intrarea Maicii Domnului în biserică

Dianora Ioana

Sărbătorim astăzi ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana vin la Templu, spre a-şi împlini făgăduinţa dată lui Dumnezeu: aceea că, de vor dobândi în dar prunc de la El, aveau, la rândul lor, să-l închine Dăruitorului. Şi iată ziua în care Sfinţii Părinţi au socotit să îşi ţină făgăduinţa.

 Fericitul Ieronim  spune că, aducând ei copila, singură a urcat în grabă cele cincisprezece trepte ale scării din faţa uşii, cu bucurie încredinţându-se astfel ea însăşi lui Dumnezeu. Fiindcă, deşi în vârstă de numai trei ani, dar chemarea lui Dumnezeu lucra cu putere într-însa, aşa cum, până la sfârşitul ei pământesc, avea să lucreze. Iar aceasta nu pentru că n-ar fi fost şi ea om asemenea nouă şi n-ar fi avut slăbiciuni pământeşti, ci: pentru că voia ei liberă s-a pus mereu de acord cu voia lui Dumnezeu.

Se poate spune că un copil de trei ani nu ştie ce alege. Este adevărat că un copil de trei ani nu are dimensiunea exactă a alegerii sale, el nu poate aprecia consecinţele acesteia şi, de cele mai multe ori, nici nu-i trece prin minte s-o facă. Dar, dacă un copil de trei ani nu acţioneaza în mod raţional, aceasta nu înseamnă că el nu alege: fiecare gest al său e rezultatul unei alegeri. Prunca ce este adusă astăzi la Templu de către părinţii săi ar fi putut să refuze să vină. Ar fi putut să nu urce singură scările şi chiar să se împotrivească atunci când au adus-o părinţii săi. Ar fi putut să refuze să rămână în Templu în anturajul unor oameni necunoscuţi. Însă prunca era deprinsă cu ascultarea. Şi, precum a ascultat de părinţi, mai vârtos încă avea să asculte, de-a lungul vieţii, de Dumnezeu. Toată viaţa Maicii Domnului a fost o viaţă de ascultare: de la Intrarea ei în Biserică şi până în clipa întoarcerii la Fiul şi Dumnezeul ei. De aceea a şi fost dusă de către arhiereu în Sfânta Sfintelor: insuflat de Dumnezeu, Zaharia a profeţit prin gestul său unic vieţuirea unică a Mariei şi vrednicia la care ea avea să ajungă.

Şi a rămas Fecioara în Templu doisprezece ani, timp în care s-a îndeletnicit cu lucrul de mână, cu citirea Scripturii şi cu rugăciunea, iar inima ei s-a aprins de iubirea de Dumnezeu cu o ardere nestăvilită, încât era cu totul străină de gândurile pământeşti, obişnuite tinerelor de vârsta ei, care năzuiesc să-şi întmeieze o familie, să aibă un soţ şi copii. Precum Sfinţii Părinţi au făgăduit lui Dumnezeu copilul pe când încă ei nu-l aveau, aşa şi copilul acesta, darul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, s-a făgăduit Lui pe sine-şi încă de timpuriu, iubind pe Dumnezeu mai presus decât pe ea însăşi şi preţuind bucuria vieţuirii în El  mai mult decât trecătoarele  bucurii ale  acestei vieţi pământeşti.

E vrednic de amintit că odată, citind în cartea Proorocului Isaia: „Iată Fecioara în pântece va avea şi va naşte Fiu, şi vor chema numele Lui Emanuel (cu noi este Dumnezeu)…” (Is. 7, 14), s-a rugat cu lacrimi ca Dumnezeu s-o învrednicească să fie măcar cea mai umilă slujnică a acelei Fecioare. Iată smerenia Maicii Domnului care, deşi în mod curent se ruga în Sfânta Sfintelor, unde, în rest,  numai arhiereul intra şi numai o dată pe an, iar pentru ea Sfânta Sfintelor – Altarul vechiului Templu – era loc obişnuit de rugăciune, deşi era adeseori hrănită de Arhanghelul Gavriil cu hrană cerească iar locuitorii Cerului erau oaspeţii ei obişnuiţi – ea nu se socotea pe sine vrednică de a fi mai mult decăt slujnica acelei Fecioare. Cu adevărat, pe cine se smereşte pe sine Dumnezeu îl înalţă. Cu atât mai mult pe această Preacurată Fecioară care, fiind crescută în frica de Dumnezeu şi în iubirea Lui, L-a ales din pruncie, lepădând lumea pentru dragostea Lui şi asta, într-o vreme când societatea preţuia mai mult căsătoria decât fecioria.

La finele celor doisprezece ani petrecuţi la Templu, în vârstă fiind ea de cincisprezece ani, a fost logodită cu Dreptul Iosif, o rudenie a sa (după David Proorocul), care avea optzeci şi patru de ani. Şi s-a făcut această logodnă, ca, sub paza şi sub ascunzişul ei, Dumnezeu să lucreze minunea întrupării Cuvântului şi să trimită lumii Mântuitor şi Izbăvitor din robia satanei.

Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Ceea ce eşti mângâierea lacrimei, bucuria aşteptării şi rod al rugăciunii, care la trei ani ai fost adusă la Templu şi încredinţată lui Dumnezeu pe Care L-ai iubit din toată inima ta şi din toate puterile tale, făgăduindu-te lui de copilă, care te-ai smerit totdeauna pe sine-ţi şi ascultătoare ai fost până la slăvita ta mutare la Fiul şi Dumnezeul tău, nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru tine! Mântuieşte-ne pe noi  cu puterea rugăciunilor tale şi cu puterea ta de Maică dumnezeiască.

Pe cei căzuţi, ridică-i şi, prin pocăinţă, întoarce-i la Domnul. Pe cei rătăciţi, povăţuieşte-i la dreapta credinţă. Celor bolnavi, le fii sprijin şi alinare, şi vindecare sufletelor şi trupurilor lor chinuite de felurite dureri.

Păzeşte pe fiii tăi şi le fii lor far de lumină în veacul acesta întunecat şi tulbure! Că, iată, vrăjmaşul ne-a cerut să ne cearnă şi umblă urlând şi căutând pe cine să înghită; şi s-a făcut iscusit, zorind să doboare şi pei aleşi, de va putea.

Du rugăciunile noastre Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi tu însăţi roagă-te pentru noi, că rugăciunea ta toate le poate şi Fiul tău totdeauna Se-nduplecă şi-ţi dăruieşte câte le ceri de la El.  Noi suntem răi şi greşitori în fiece clipă, dar tu fă milă cu noi şi povăţuieşte-ne pe calea mântuirii, prin pocăinţă şi prin lucrarea iubirii.

Vezi neputinţele noastre şi nu ne lăsa să perim! De-am şi căzut, ridică-ne grabnic şi ne întoarce la Dumnezeu! Întăreşte-ne-n dreapta credinţă şi în iubirea Domnului şi a aproapelui nostru, ca nu cumva, din împuţinarea dragostei, să ne netrebnicim cu totul şi  să ne ducă furtuna acestor vremuri în larg şi vrăjmaşul să ne zdobească prin răutatea din noi. Vindecă dezbinarea din sânul nostru şi ajută-ne să împlinim porunca iubirii lăsată nouă de Fiul tău: „Iubiţi-vă unii pe alţii, precum Eu v-am iubit!”

Puteţi descărca aici: Sfântul Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului

 Alte câteva adrese utile:

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Sarbatoarea Luminii – Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Parintele Rafail Noica despre “PARTEA CEA BUNA” A CELOR CE PAZESC CUVANTUL

Pr. Ioan Valentin Istrati: 21 NOIEMBRIE – INTRAREA UMANITĂŢII ÎN DUMNEZEU

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Cuvant de invatatura al Sf. Ignatie Briancianinov la pericopa evanghelica care se citeste in toate praznicele Maicii lui Dumnezeu: Marta si Maria – cele doua lucrari la care suntem chemati

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Predica Parintelui Teofan de la Putna (audio si text). Frumusetea si sensibilitatea SFINTEI SFINTELOR

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Predica sensibila si insuflata de Duh a Parintelui staret Iachint al Putnei: “Tot ce este sfant in cele sfinte se pastreaza”

Predica Parintelui Sofian la INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI

Predica la INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA a Pr. Arhim. Teofil Paraian

Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Două predici ale Sf. Teofan Zăvorâtul

PREDICĂ LA INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ (21 Noiembrie) PELERIN ORTODOX

Părintele Constantin Necula: Priveghere la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Predica Părintelui Mihai Andrei Aldea la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Predică a Părintelui Savatie Bastovoi

Predică a Părintelui Irineu Curtescu

IMNE BIZANTINE LA INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s