Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian: BIBLIA sau Sfânta Scriptură – Studiu aprofundat (IV)

BibliaPărintele Gheorghe-Radu Sălăgian

ISTORIA TEXTULUI BIBLIC. Daca admitem ca toti autorii Bibliei au fost teo-logi = ,,cuvântatori de Dumnezeu”, e bine de amintit ca, prin rostire, teologia lor a devenit filologie. De aici, anevoiosul nostru drum, prin secole si milenii, de a strabate straturile filologice spre a ajunge din nou la teologie. Aceasta este munca îndeosebi a teologilor biblisti, cei ce cauta, descopera si studiaza manuscrise, cei ce alcatuiesc în editii critice, cei ce traduc si revizuiesc, cei ce compara si comenteaza. E drumul pe care cititorul obisnuit al Bibliei, cu cartea-n mâna pe de-a gata, nu-l cunoaste [BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURA, EDITIE JUBILIARA A SFÂNTULUI SINOD…; pag. 9].

Daca Noul Testament nu ridica probleme textuale majore, textul Vechiului Testament, în schimb, e si astazi obiectul unor diferente de opinii si optiuni, conturate de-a lungul timpului si raspândite pe arii foarte largi, în functie mai ales de apartenentele confesionale. Cu foarte putine exceptii, cartile Vechiului Testament au fost scrise în limba ebraica, pe durata a douasprezece secole (se estimeaza ca anul 1250 î.Hr. este acela în care Moise a primit tablele Legii pe muntele Sinai). Cartile au fost scrise, desigur, în principal pentru Evrei. Acestia însa s-au dispersat în timp, marea lor majoritate alcatuind ceea ce se numeste ,,diaspora” (împrastiere). Fatalmente, cei din diaspora si-au pierdut limba materna. Dar nu numai ei; o data cu întoarcerea din captivitatea babilonica (538 î.Hr.), nici chiar cei din Palestina nu mai vorbeau ebraica, aceasta fiind înlocuita cu dialectul aramaic (în care a vorbit si Mântuitorul). Pe de alta parte, vastul imperiu al lui Alexandru cel Mare a inaugurat epoca elenistica, în care greaca devenise limba culta a oricarui cetatean [Idem].

Asa se face ca în cea de-a doua jumatate a secolului III î.Hr. Ptolomeu al II-lea Filadelful a patronat si finantat traducerea Bibliei în limba greaca. Aceasta a fost facuta în orasul Alexandria de catre 72 de învatati evrei, adusi din Palestina (câte sase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numita SEPTUAGINTA. Dupa traditie, cei 72 au lucrat separat, sub asistenta Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în final identice. Septuaginta a capatat astfel o mare autoritate, fiind considerata ca al doilea original al Vechiului Testament; desi Sfintii Evanghelisti si Sfântul Apostol Pavel cunosteau ebraica, au preferat sa citeze din Septuaginta; pe baza ei s-a raspândit crestinismul primelor secole în Asia Mica si în toata aria Mediteranei. Nu e de mirare deci ca Septuaginta a devenit TEXTUS RECEPTUS (textul revelat) al întregului Rasarit european, definit mai târziu ca Ortodoxie [Ibidem; pag. 9-10].

Cu peste sase sute de ani mai târziu, în secolul IV, Fericitul Ieronim avea sa traduca Biblia în limba latina, pentru crestinatatea occidentala, versiune cunoscuta sub numele de VULGATA. Cele mai multe din Vechiului Testament (începând cu Psalmii) au fost traduse mai întâi dupa Septuaginta, apoi dupa Textul Ebraic. Controversata, chiar de la început, de catre contemporanii lui Ieronim (printre care si Fericitul Augustin), Vulgatei i-au trebuit nu mai putin de douasprezece secole pâna sa devina TEXTUS RECEPTUS al Bisericii Catolice, decretata astfel de catre Papa Clement al VIII-lea în 1592 si ramasa ca atare pâna astazi [Ibidem; pag. 10].

VA URMA

Sursa: CALAUZA ORTODOXA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s