Părintele Ciprian: Ziua Domnului – Sâmbăta sau Duminica?

Ziua Domnului

Părintele Ciprian

Nimeni nu poate tăgădui faptul că în perioada Vechiului Testament, sau cu alte cuvinte, până la venirea în trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, de acum 2000 de ani, ziua rânduită pentru odihnă, poporului evreu a fost sâmbăta.

Această zi de odihnă şi de sărbătoare, amintea evreilor că Domnul Dumnezeu i-a scos din robia egipteană: „Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo, cu mână tare şi cu braţ înalt; de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei”(Deuteronom 5, 15).

Noi, creştinii ţinem ca zi a Domnului, Duminica, pentru că în această zi, „întâi a săptămânii” (Matei 28,1), Hristos, Mântuitorul nostru, a Înviat din morţi şi ne-a eliberat pe noi din „robia păcatului” (I Petru 2, 24), nu doar un popor de pe faţa pământului, ci întreaga omenire.


Trebuie să înţelegem că legea Vechiului Testament, nu era perfectă, pentru că dacă ar fi fost, nu mai era necesar Noul Testament.
Iată ce spune proorocul Ieremia: „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou” (Ier. 31, 31).

Hristos Însuşi nu ţinea sâmbăta, după obiceiul evreilor şi iudeii căutau să-l omoare „pentru că dezlega sâmbăta” (Ioan 5, 18) şi pentru că făcea minuni în această zi (Matei 12, 9-14; Luca 13, 10-14; Marcu 1, 23-25, Ioan 5, 1-18 …) ţi tot în zi de sâmbătă Sf. Apostoli smulg şi mănâncă spice de grâu (Matei 12, 1-3).

Sf. Apostol Pavel spune: „Nimeni, deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbra celor viitoare, …” (Coloseni 2, 16-17).

În timpul lui Constantin cel Mare, religia creştină devine liberă. Legat de serbarea Duminicii, Statul Roman nu face altceva decât să recunoască o stare de fapt. Mărturiile istorice ne dovedesc serbarea acestei zi din primele trei secole (a se vedea scrierile lui Varnava, Ignatie Teoforul, Policarp al Smirnei, Clement al Romei …)

Duminica, a zis Mântuitorul: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28,9), Duminica la Emaus, s-a săvârşit Sfânta Liturghie, prin „frângerea pâinii” de către Însuşi Hristos (Luca 24,30), Duminica Mântuitorul arătându-se ucenicilor Săi le-a zis; „Pace vouă!”(Ioan 20, 19-24), Duminica S-a pogorât Duhul Sfânt (Fapte 2,1-2), Duminica se săvârşea „frângerea pâinii” de către Sf. Apostoli (Fapte 20,7-12), Duminica se stângeau ajutoare pentru sfinţi (I Corinteni 16, 1-2) astfel Duminica devine sărbătoare a dragostei sfinţită prin Învierea Domnului ca zi de Slavire a Sa pentru toţi creştinii ortodocşi de pretutindeni.

Cu dragoste, Părintele Ciprian!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s