Părintele Ioan Gânscă: De la tablou la icoană

LukasPărintele Ioan Gânscă

[ revista Renasterea, nr. 7-8, 2001, p. 8 ]

Cred ca multi am vazut ca pe masura apropierii noastre de Hristos, adevaratele icoane au inceput sa ia locul tablourilor cu scene religioase. Mai devreme sau mai tarziu acest lucru tot s-a intamplat. Cu timpul nu ne-am mai putut ruga in fata produselor curentului realist. De ce? Pentru ca „Duhul innoirii daruieste credinciosului ochi si urechi noi”, ne raspunde Sfantul Simeon Noul Teolog. Acesta este motivul pentru care nu mai privesti cele fizice ca un om trupesc ci, depasind omul, contempli cele vazute in chip duhovnicesc (cf. Sfantul Simeon Noul Teolog, Cateheze II, Paris, 1964, Cateheza XV, pp. 213-215).

Acest adevar este exprimat cu multa pricepere in icoana care insoteste textul de fata. Daca o privim cu atentie vom observa ca Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, in mod oarecum surprinzator, nu picteaza ceea ce vede cu ochii trupesti. El nu face o copie fidela a realitatii, ceea ce inseamna ca icoana pe care o zugraveste, desi isi are izvorul in arhetipul ei – Maica Domnului care-i sta in fata –, nu este o reprezentare naturalista, care ar vorbi despre lumea aceasta si care ne-ar lasa in lumea aceasta, ci este rezultatul unei vederi duhovnicesti, „de dincolo de vedere”, la care se ajunge prin pocainta si nu prin analiza sau o oarecare educatie estetica.
Prin urmare, in iconografie evenimentele mantuirii nu sunt interpretate in mod istoric, ci ele devin o marturie a unei „alte vieti”, vesnice, care a rupt legaturile stricaciunii (cf. Arhimandritul Vasilios Iviritul).

Deci, este bine sa luam aminte ca icoana autentica, spre deosebire de tabloul religios, aduce, in aceasta lume, „marturia autenticitatii si realitatii unui alt fel de viata, a altor reguli in relatiile existentiale, introduse in lume prin Intruparea lui Dumnezeu si necunoscute celui care ramane sclav al legilor biologice; ea poarta un mesaj nou despre Dumnezeu, om si creatie, o alta atitudine fata de lume. Ea arata spre ceea ce este chemat omul si ce trebuie sa devina, situandu-l intr-o perspectiva diferita. Altfel spus, icoana denunta caile adoptate de om, caruia ii arata alte cai de urmat. Prin ea, perspectiva lumii vizibile, lumea care zace sub pacate este confruntata cu lumea transfigurata in perspectiva evanghelica” (Leonid Uspensky, Theologie de l’icône, Paris, 1982, p. 468).

Sursa: IGNUS

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s