Părintele Gabriel Militaru: Preotul de spital – un altfel de luptător

preotul la patul bolnavuluiPărintele Gabriel Militaru

(sursa imaginii: adevărul.ro)

Nimeni nu isi doreste sa ajunga vreodata pe un pat de  spital. Numai ca multi dintre noi ajung candva acolo. Pacatele noastre si viata fara chibzuiala, fara echilibru duhovnicesc, imbolnavesc sufletul si trupul. Iar atunci cand omul nu mai doreste sau nu mai este in stare  sa-si constientizeze adevarata stare sufleteasca decazuta si iminenta pierderii mantuirii, atunci intervine marea dragoste si milostivire a Bunului si Iubitorului de oameni Dumnezeu care, pedagogic si parintesc, ne mai trimite cate o boala, o suferinta sau vreun alt necaz, pentru ca sa ne smereasca si sa ne trezeasca din cosmarul pacatelor si al patimilor in care zacem si ne tavalim zi de zi si ceas de ceas.

Daca am intelege fiecare dintre noi ca suferinta si boala nu sunt nicidecum pedepse ale lui Dumnezeu, ci, dimpotriva, cele mai calde si iubitoare semne ale nemarginitei dragoste a minunatului nostru Stapan, atunci pentru multi suferinta ar fi nu numai tamaduitoare pentru suflet, dar, cu siguranta si mantuitoare.

Acesta este intelesul duhovnicesc al bolii. Boala este cea mai iubitoare si milostiva lucrare a lui Dumnezeu fata de om, iar pentru om este cea mai usoara si sigura cale de mantuire.

Preotul de spital… un martor umil si smerit al minunatei lucrari a lui Dumnezeu de mantuire a sufletelor oamenilor. Un slujitor al lui Hristos care zi de zi priveste intreaga lume si complexitatea ei si a omului in sine prin ochii bolnavilor, un soldat din prima linie a frontului luptei cu pacatul care imbolnaveste atat sufletul cat si trupul.

Preotul de spital nu mai este de mult un preot obisnuit, ci unul modificat genetic, transfigurat sufleteste si fizic, un om pe fata si in sufletul caruia poti vedea si citi povestea dramei omului contemporan afundat in mizeria propriilor patimi,un chip plin de cicatricile razboiului pentru eliberarea si mantuirea sufletului.

Preotul de spital este un altfel de preot si un altfel de om, un om cu o inima plina de amintiri si imagini dureroase dobandite de-a lungul vremii,  un om care plange si patimeste cu fiecare bolnav si doar uneori mai zambeste cu cei vindecati, un om care se roaga permanent cu toti cei in suferinta.

Preotul din spital nu isi mai apartine lui, el nu mai are timp pentru el si pentru ai lui, el este al tuturor celor suferinzi, el traieste pentru ceilalti, pentru toti cei bolnavi.  Nu se mai poate gandi la propriile lui suferinte sau necazuri, nu mai are timp pentru asa ceva. Si, in fond, nici nu ar putea, pentru ca el se identifica cu suferintele tuturor, cu insasi suferinta. El sufera cu fiecare si suferinta fiecaruia este propria sa suferinta.

Fiecare credincios, devenit  pacient, viata si povestea fiecaruia dintre ei, toate acestea isi pun profund amprenta si pe viata si sufletul preotului de spital. Cu fiecare pacient, cu fiecare caz, cu fiecare drama, sufletul si trupul preotului de spital se modifica, sufera transformari ireversibile.

Daca cineva ar putea deschide cumva inima sau sufletul unui preot de spital, ar gasi cu siguranta in ea intreaga lume in toata complexitatea ei: ar gasi lacrimi si durere, ar gasi speranta si zambete duioase, ar gasi tragedii, drame, infrangei, victorii, miracole, tamaduiri, viata si moarte.

Ceea ce sporeste si mai mult suferinta preotului de spital, sapand adanc cratere pe chipul si in inima lui sangeranda, este faptul ca atunci cand sta in fata bolnavului, inaintea suferintei si a mortii, el, desi plange si sufera inauntrul sau, nu trebuie sa arate asta si in exterior. Nu. Preotul de spital nu are voie sa fie deprimat, dezamagit sau deznadajduit. El trebuie sa insufle credinta, speranta, nadejdea in Dumnezeu. El este un luptator, un invingator. Si toti trebuie sa invinga impreuna cu el.

Preotul de spital trebuie sa zambeasca,  desi sufletul lui plange din mila pentru suferinta semenului sau, a fratelui si a surorii lui, el trebuie sa expire aerul voiosiei si al bucuriei dumnezeiesti, chiar si cand ii este imposibil de greu, el trebuie sa vesteasca biruinta asupra bolilor sufletesti si trupesti si sa anunte apropierea mantuirii. El trebuie sa strige in gura mare: “Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu. Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul. Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu.” (Ps. 17, 1-3).

Datoria preotul de spital nu este, insa, aceea de a amagi bolnavii cu sperante desarte sau cu povesti imaginare, ci aceea de a tine sus steagul adevaratei nadejdi in Dumnezeu si de a arata tuturor drumul care duce spre finalul zbaterii noastre: Imparatia lui Dumnezeu. Spre acolo trebuie sa ne indreptam toti, trecand chiar si prin cele mai aprigi si grele batalii pe taram sufletesc ori trupesc.

Si nu e deloc usor sa ridici capul celui cazut, ori sa stergi lacrima celui infrant, si nu e simplu nici sa zambesti cu dispret mortii cand abia se mai ivesc zorile vietii…

Personal, sunt pe deplin convins ca un astfel de preot nici n-ar putea exista, daca n-ar fi Dumnezeu cu el. N-ar putea exista pentru ca nu ar putea rezista atator batalii crancene si atator suferinte.

Dar, cum am spus, suferinta este si trebuie sa fie eliberatoare si mantuitoare. Altfel nu isi implineste scopul si nu are nici o ratiune. Omul care stie ca prin suferinta isi curata sufletul de patimi si de tot raul, care se smereste si isi asuma drama sa fara cartire, omul care rabda si ia tot ce i se intampla ca din mainile lui Dumnezeu Insusi si stie ca toate vin in viata noastra spre binele nostru si pentru mantuirea noastra, omul care nadajduieste permanent in dragostea si mila dumnezeiasca, acela nu doar ca invinge boala si orice greutate, dar devine un invingator! Cel mai mare invingator! El invinge lumea aceasta cu relele ei si dobandeste si mantuirea. E o victorie dubla, atat sufleteasca cat si trupeasca, este cea mai mare victorie dintre toate cate pot exista.

Din nefericire sunt si multi bolnavi care nu castiga aceasta batalie. Nici pe cea trupeasca si nici pe cea sufleteasca. Tocmai pentru ca nu isi asuma nici boala, nici starea lor, se zbat in gol, cartesc, protesteaza, tipa in zadar, nu alunga raul din sufletul lor ci il sporesc. Aceasta, cred, este cea mai mare infrangere din toate. Patimesc si trupeste si sufleteste si mor si in chinuri si nepocaiti. Nu vor sa inteleaga ca nu boala si nici macar moartea nu este marea tragedie a omului, ci pierderea sufletului.

Si aceasta categorie de oameni bolnavi, sufleteste si trupeste, sunt din ce in ce mai multi. Pentru preotul de spital ei reprezinta cea mai grea lupta si incercare pe care Dumnezeu i-o pune inainte. Ea necesita nu numai harul lui Dumnezeu, ci multa truda, sudoare, rabdare, vointa, lacrimi.

Trebuie sa rezisti la refuzul acestor bolnavi de a-l primi de Dumnezeu in inimile lor, sa stapanesti inversunarea si incapatanarea unora, sa accepti si infrangerile fara ca sa te poti obisnui insa cu ele, sa ai puterea de a o lua de multe ori de la capat, iara si iara… Nu e deloc usor, nu-i asa?

Si, mai presus de toate, in spital, lupta preotului si a bolnavului este continua, permanenta, vesnica… Ea nu se sfarseste niciodata si nimeni nu stie cand a inceput. Doar preotul isi mai aduce aminte uneori ca prin pacatul lui Adam a intrat in lume suferinta si moartea si ca ele se vor termina deodata cu sfarsitul acestei lumi.

Asadar, lupta e continua si niciodata nu e timp de pierdut. Preotul de spital nu isi permite nici o clipa de ragaz, el trebuie sa vegheze mereu, sa fie in permanenta stare de alarma, sa fie mereu prezent. Menirea lui este sa fie un neobosit luptator si slujitor al lui Hristos, o lumina nestinsa si calauzitoare in intunericul si marea suferintei.

Si asa va fi intotdeauna, in lupta permanenta, pentru ca insasi lupta aceasta nu se opreste nici o secunda, ca si viata noastra, o lupta continua…

Pr. Gabriel

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s