Părintele Hrisostom Filipescu: Copiii, îngeri pe pământ!

in Atena in 2009Părintele Hrisostom Filipescu

Copiii când sunt mici vor să devină adulți ca să aibă drepturi depline. Adulții vor să fie mai în vârstă pentru a fi respectați ca și oameni înțelepți, iar bătrânii vor să mai redevină copii sau măcar adolescenţi pentru a retrăi viaţa cu mintea de la apusul vieţii. Niciodată omul nu a fost mulțumit cu starea sa și nu s-a bucurat deplin de vârsta aducătoare de daruri specifice și de clipa unică a fiecărei zile. Toate experienţele adunate, plăcute sau mai puţin plăcute, sunt lecţii de viaţă, sunt „examene luate sau picate”, sunt întâlniri sau despărţiri de Dumnezeu.

Copilăria am vrea să dureze o veșnicie. Atunci poveștile prind viață și simțim că zburăm. Toată lumea, toate visurile, toate razele sunt ale noastre. Prichindeii nu știu de răutăți, au acea candoare, curăție și lumină pe care noi, adulții, am pierdut-o pe Cale. Cu suflete de pluş ei sunt prezenţe îngereşti pe pământ. Dacă vrei să vezi Raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil ! Când copiii se ceartă îşi spun uneori: „Te urăsc, nu mă mai joc cu tine niciodată!” Şi încep să se joace separat. Dar după câteva minute, se joacă din nou şi îşi împart jucăriile. De ce? Pentru că, la vârsta aceea, fericirea este mult mai importantă decât mândria ! Ce păcat că între timp noi am crescut…!

Când eşti îngeraş mic şi crezi că totul e posibil, că Luna chiar se uită la tine şi că stelele îţi zâmbesc şi le pui nume, parcă lumea e mai bună, mai frumoasă, mai plină de viaţă. În timpul când trăim momentele magice ale copilăriei, citim povestea aleasă de noi şi călătorim cu personajele într-o lume mirifică, avem convingerea că părinţii noştri sunt un univers solid şi stabil şi ne simţim cel mai bine. Oare cum e alături de Părintele Ceresc când „ne citeşte povestea de seară”?! Când suntem mici cea mai „înspăimântătoare” propoziţie este „Te spun lu’mama!” Oare cum ar fi atunci când am auzi „Te spun lui Doamne-Doamne!” De fapt din asta gustăm cu toţii…

Un adult află ce puţine ştie atunci când un copil începe să-i pună întrebări. Pentru că nu ceea ce îi laşi copilului tău, ci ceea ce laşi în copilul tău este important! Spunea cineva, în glumă, că un copil face iubirea mai puternică, zilele mai scurte, nopţile mai lungi, portofelul mai gol, casa mai fericită, trecutul mai nesemnificativ, viitorul mai important şi sufletul mai colorat. Iar Dostoievski era de părere că unui copil poţi să-i spui tot, tot: „Întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.”

Cu timpul am crescut, lucrurile s-au complicat, noi ne-am complicat. Inimi frânte, orgolii, dureri, jertfe, invidii, greşeli, neputinţe, lacrimi, toate au încondeiat paginile vieţii fiecăruia. Acum, unii dintre cei ce au copii şi nu numai, înţeleg de ce în copilărie, mama tremura când eram egoist, se supăra când eram nedrept şi izbucnea în lacrimi când o minţeam. Pentru că mult iubita mamă îşi dorea să cresc frumos !

Aşadar, socotesc că în Biserică nu sunt tineri, adulţi şi bătrâni, ci doar tineri sau copiii de diferite vârste. Că poţi să ai 16 ani şi să te comporţi sau să gândeşti mai matur decât cineva de 28 de ani, sau să ai 31 de ani şi sufletul şi mintea ca la 85, obosit şi trist cu oarece regrete melancolice, şi poţi să ai 59 de ani şi să fii mereu proaspăt, plin de viaţă şi cu lumina aprinsă în suflet. Sunt mereu copii copii, copii mari şi bătrânei copii. Prin copii ne descoperim dragostea necondiţionată, ne reinventăm continuu, recuperăm iubirea şi viaţa şi mai ales regăsim copilul din noi de care, de ce să nu recunoaştem, uneori ne este aşa de dor !

Şi aceste modeste slove, le-a scrijelit pe un perete al inimii un adult care nu a uitat niciodată copilul din el…

Sursa: Porunca iubirii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s