Părintele Gabriel Militaru: Apocatastaza origenista si implicatiile ei dogmatice (I)

Izbavirea lui AdamPărintele Gabriel Militaru

ACTUALITATEA PROBLEMEI APOCATASTAZEI [1]

Este evident faptul că în zilele noastre se acordă un mare interes vieţii de după moarte. Oamenii sunt foarte preocupaţi de taina morţii şi de viaţa de dincolo. Cu siguranţă că acest lucru se datorează aşa-numitelor întrebări existenţiale care se nasc în fiecare dintre noi : Cine suntem noi ? Care este sensul vieţii noastre ? Spre ce ne îndreptăm ? Există viaţă după moarte ? etc.

Nu numai contemporanii noştri au fost preocupaţi de astfel de probleme, ci,  în general, oamenii din toate locurile şi timpurile. Viaţa viitoare fiind ţinta finală spre care aleargă toţi oamenii şi stând în strânsă legătură cu viaţa de pe pământ, are o deosebită importanţă pentru fiecare. Cu alte cuvinte, aceste frământări existenţiale nu sunt apanajul contemporaneităţii – cum ar părea la prima vedere – ci  ele au preocupat dintotdeauna omenirea. Dacă, totuşi, astăzi se observă un interes sporit, aceasta se datorează faptului că oamenii se simt mult mai nesiguri acum decât altădată. Siguranţa oamenilor este distrusă, iar aceştia se simt descurajaţi de numeroase evenimente. În acest context, interesul lor pentru problemele eshatologice este normal.

Biserica s-a confruntat dintotdeauna cu astfel de întrebări, îndeosebi cu cea mai importantă dintre ele : marea taină a morţii. Scopul întrupării Mântuitorului a fost biruirea morţii şi a diavolului. Această biruinţă asupra morţii a dat omului posibilitatea ca şi el să-şi poată învinge propria moarte în timpul vieţii. Faptul că Biserica vorbeşte despre astfel de probleme este un ajutor efectiv. În locul fricii şi al panicii, ea aduce nădejde şi mângâiere, şi dă, astfel, lumină şi bucurie vieţii.

A vorbi, însă, despre lucrurile din urmă sau a trata despre probleme eshatologice , înseamnă  a vrea să ne angajăm pe un teren în care mijloacele noastre de cercetare teologică slăbesc în faţa mulţimii de aspecte pe care va trebui să le cuprindem în acelaşi timp, planuri care se întretaie şi pe care nu putem să le fixăm, oprindu-le cu gândul, fără să le denaturăm. Acesta este un lucru foarte dificil pentru că ne mişcăm în spaţiul tainei. Sunt multe lucruri pe care nu le ştim, nu este totul uşor de interpretat. Să amintim că şi ştiinţele care au drept obiect realitatea materială – ştiinţele exacte – se văd obligate astăzi să recurgă la noţiuni de complementaritate şi susţin uneori teorii contrare , fără a incerca să le împace , pentru a da dreptate întregii complexităţi a fenomenului. Cu atât mai mult acest lucru va fi adevărat cu privire la o realitate despre care s-a spus : ,, Cele ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit , şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El’’ (I Cor. II, 9). Ştim numai ceea ce Hristos şi sfinţii ne-au revelat. [2] Credincioşii, însă, ştiu că soarta lor de dincolo – fericirea sau nefericirea – atârnă de credinţa şi de faptele lor de aici, la împlinirea cărora Însuşi Dumnezeu îi ajută cu harul şi cu iubirea Sa. Tocmai faptul că acest „ dincolo ” poate fi fericire sau nefericire, ţine trează atenţia credincioşilor într-acolo, pentru că insăşi atenţia, privegherea, trezvia, aşteptarea cu grijă, e o primă condiţie a dobândirii fericirii.

Biserica, fiind  Trupul înviat al lui Hristos, este locul în care trăim biruinţa Lui asupra morţii şi unde primim încă de acum arvuna împărăţiei lui Dumnezeu. În acest sens părintele Stăniloae spune: „ Pentru creştini, planul eshatologic, sau viaţa eternă de după moarte, nu e însă numai ceva viitor; ea a început prin şi în Hristos care a înviat ca om din morţi. Iar întrucât Hristos rămâne cu cei credincioşi într-o legătură intimă sau chiar în ei, viaţa eternă a început şi pentru ei ca arvună.”[3]

În unele aspecte de amănunt, şi uneori chiar în elementele ei fundamentale, eshatologia a cunoscut, în istoria gândirii creştine, şi opinii contradictorii, care nu au făcut însă altceva decât să conducă la afirmarea şi formularea din ce în ce mai clară a doctrinei de credinţă creştină. Aceste controverse s-au alimentat fie din dorinţa prea mare de cunoştinţe amănunţite, fie din încercarea de a potrivi pe măsura înţelegerii omeneşti, unele laturi tainice şi aparent contradictorii ale însăşi Revelaţiei dumnezeişti.

O astfel de controversă a stârnit şi încă mai stârneşte teoria  Apocatastazei.

Apocatastaza (gr. apokatastasiς, lat. restitutio – restaurare, restabilire)  este o speculaţie origenistă, cu adânci rădăcini în concepţiile filosofice şi teologice antice – după  cum vom vedea –  , potrivit căreia creaturile raţionale, atât oamenii ale căror suflete, preexistente trupurilor, au fost condamnate, după păcat, să trăiască în trup, cât şi îngerii şi demonii, care au fost create la început ca inteligenţe pure, apoi osândite să ia forma actuală, vor fi în cele din urmă restabilite în forma lor originară, în perspectiva unei mântuiri universale. Această restabilire în forma lor primordială, de inteligenţe pure, se face în etape succesive, după purificarea demonilor şi a celor condamnaţi prin focul iadului, datorită harului lui Hristos, care nu ar îngădui pieirea veşnică a creaţiei Sale şi nici pedepsele eterne. Astfel că pedeapsa iadului trebuie să aibă un sfârşit, oamenii, îngerii şi demonii urmând a redeveni ceea ce au fost din început, adică inteligenţe pure.

Desigur că o astfel de teorie eshatologică şi soteriologică  răstoarnă întreaga structură a credinţei şi spulberă învăţăturile fundamentale ale Bisericii, aşa cum se regăsesc ele în Sfânta Scriptură şi în textele Părinţilor Bisericii.[4]

Consecinţele acestei doctrine sunt radicale : anularea esenţei ecclesiologiei, inutilitatea oricărui proces de sfinţire, relativitatea Judecăţii de Apoi şi chiar mântuirea diavolului.

Deşi a atras pe unii teologi din perioada patristică ( precum Sfântul Grigorie de Nyssa ) prin optimismul ei cosmic, Apocatastaza, concepţia despre restaurarea universală la sfârşitul timpului, printr-o întoarcere la starea dintâi, inclusiv iertarea gratuită a tuturor şi convertirea diavolului, a fost condamnată de către Biserică la Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol, în anul 553.

În ciuda acestei condamnări oficiale a teoriei Apocatastazei de către Biserică, ea provoacă controverse şi dispute chiar şi astăzi printre teologii creştini, unii vorbind chiar despre „ o gâlceavă între teologi ”.[5] Astfel că teoria Apocatastazei a devenit o problemă actuală, dezbătută în numeroase medii teologice. De aceea lucrarea de faţă îşi propune să încerce tratarea problemei Apocatastazei dintr-o perspectivă teologică contemporană.

În cele ce urmeaza vom expune în amănunt teoria Apocatastazei şi implicaţiile ei dogmatice asupra doctrinei ortodoxe. Vom vedea în ce măsură Origen a formulat teoria Apocatastazei ca certitudine sau ca simplă ipoteză şi în ce măsură ea a fost adoptată de unii Părinţi ai Bisericii şi de teologii mai vechi şi mai noi, precum şi învăţătura Bisericii privind Apocatastaza şi atitudinea ei faţă de adepţii teoriei.

Cercetarea învăţăturii ortodoxe ne va introduce în domeniul certitudinilor revelate sau implicate în revelaţie, în măsură să răspundă exigenţelor de claritate şi precizie.[6]


[1]Articolele publicate aici sub titlul “Apocatastaza origenista si implicatiile ei dogmatice” fac parte din propria noastra lucrare de licenta “Problematica actuala a Apocatastazei“, sustinuta in anul 2004 la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Patriarhul Justinian” din cadrul Universitatii din Bucuresti; Toate drepturile apartin autorului!

[2] Vladimir Lossky. , După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu , Ed. Humanitas , Bucureşti , 1998 , p. 204.

[3] Pr. Prof. Dr. , Dumitru Staniloae , Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. III ,Ed. IBMBOR , Bucureşti , 2003 , p. 222.

[4] Hierotheos de Nafpaktos, Viaţa după moarte , Ed. Bunavestire , 2000 , p. 215.

[5] Hans urs von Balthasar, Mic discurs despre iad , Ed. Anastasia , Bucureşti , 1994 , p. 9.

[6] Drd. Ierom. , Antonie Plamadeala , Învăţătura ortodoxă despre rai şi iad , în  « Studii Teologice » , nr. 7 – 8 / 1968 , p. 558.


Pr. Gabriel Militaru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s