Entuziasm şi crimă – PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINICA A VI – A DIN POSTUL MARE (a Floriilor)

PS SebastianPS Sebastian

Dreptmăritori creştini,

            Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim evocă un eveniment pe cât de plin de entuziasm, pe atât de neînţeles de cei ce au participat la el.Aceasta s-a petrecut după ce Maria, sora lui Lazăr, L-a uns pe Mântuitorul Hristos cu mir de mult preţ, pregătindu-L astfel pentru patimi şi moarte, şi pe când Lazăr, care fusese înviat din morţi, era ,,căutat” de către iudei pentru a fi omorât.(In.12, 3-10).

            Domnul Hristos i-a trimis pe ucenicii Săi, pe când Se apropia de Betfaghe, spunându-le:,,Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat (…) dezlegându-l, aduceţi-l la Mine. Şi dacă vă va întreba cineva : Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el” (Lc.19, 30-31). Ucenicii I-au adus asinul şi, punându-şi hainele lor peste el, Hristos a urcat pe asin şi astfel a intrat pentru ultima oară în Ierusalim. Şi I-au ieşit întru întâmpinare locuitorii cetăţii, purtând în mâini ramuri de finic şi strigând cu toţii cu mare bucurie:,,Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Mt. 21, 9) Şi îşi aşterneau hainele lor pe cale, ovaţionându-L într-o atmosferă de mare bucurie, ca aceasta pe care o trăim şi noi până astăzi la acest praznic.

            Iubiţi credincioşi,

            De ce am spus că evenimentul acesta nu a fost înţeles de cei care l-au creat şi unde este ,,disonanţa” la acest praznic, pe care cu toţii îl sărbătorim cu atâta bucurie, fapt pentru care Sfinţii Părinţi au şi rânduit ca astăzi să se facă dezlegare la peşte? Ei bine, priviţi cu atenţie icoana Intrării Domnului în Ierusalim şi observaţi bucuria  celor care fluturau ramuri şi-şi aruncau hainele la pământ ca să treacă Hristos peste ele, adresându-I ovaţii împărăteşti! Priviţi icoana şi vedeţi disonanţa: Hristos nu participă la bucuria lor! Deşi era un triumf, pentru că oamenii Îl primeau ca pe un rege, ştiind că provine din familia împărătească a regelui David, şi era apogeul misiunii Sale pământeşti, cu toate acestea, uitaţi-vă şi vedeţi că Domnul nu răspunde acelui entuziasm. Oamenii erau însufleţiţi de mare bucurie şi speranţă, iar El pare trist şi singur. De ce? Pentru că ştia că bucuria aceea va fi de scurtă durată, căci încă de a doua zi, aceiaşi oameni care Îl ovaţionau şi Îl primeau ca pe un rege, aveau să-L părăsească unul câte unul şi să-L lase singur în faţa morţii. Până şi ucenicii Lui, până şi Petru, verhovnicul Apostolilor, şi acesta se va lepăda, şi încă de trei ori şi cu jurământ că nu-L cunoaşte – pe El, pe care-L slujise trei ani şi jumătate (In. 18, 25-27).

            De ce mai era trist Hristos? Mai era trist şi pentru că oamenii aceştia care-L primeau cu atâta bucurie, de fapt nu-L înţeleseseră. Ce credeau ei şi care era motivul entuziasmului lor? Hristos a protestat într-un fel faţă de atmosfera aceea; s-a desolidarizat de primirea lor, prin faptul că a ales să intre în Ierusalim nu aşa cum o făceau în vremea aceea regii şi împăraţii, purtaţi în lectică şi flancaţi de ostaşi . A intrat călare pe un mânz de asină, ca să arate că nu înţelege să cadă în capcana de a primi să fie rege, câtă vreme nimeni nu înţelegea că El nu este rege pământesc şi că nu vine nicidecum să elibereze cetatea Ierusalimului din mâna romanilor. Dacă veţi căuta mai cu atenţie să înţelegeţi de unde schimbarea de atitudine la locuitorii Ierusalimului faţă de El, de la ,,Osana” la ,,Răstigneşte-L”, veţi vedea că evreii aşteptau nu pe Hristos – Mesia Dumnezeu, Cel venit să ridice păcatele lumii – ci un rege care, intrând în Ierusalim, să nu se ducă la templu, ca să alunge pe vânzătorii de animale şi pe schimbătorii de bani ( Mt. 21, 12-13), ci la Pretoriu, ca să alunge de acolo puterea romană ocupantă. Aşteptau un ,,Izbăvitor” care să nu meargă mâine, aşa cum vom citi în evanghelia deniei de diseară, să pedepsească un smochin şi să-l usuce (Mt.21, 19) – şi prin el pe poporul ales – ci să ridice masele la luptă, pentru a pedepsi pe cotropitorii Ţării Sfinte. Este motivul pentru care Hristos nu S-a bucurat astăzi, ci S-a desolidarizat de bucuria cu care Ierusalimul L-a primit.

            Cu toate acestea, sărbătoarea de astăzi este totuşi praznic, iar Biserica, pentru a sublinia acest lucru şi faptul că iudeii L-au primit, chiar şi fără a-L înţelege, ,,ca pe Împăratul tuturor…” căci era Împat, dar Împărat Ceresc – a rânduit astăzi dezlegare la peşte. De ce? Aceasta, pentru că Biserica a privit dincolo de Săptămâna Patimilor, care va începe să ne întristeze pe toţi de mâine – a privit şi priveşte în continuare către Învierea, chiar dacă avea să treacă mai întâi prin Săptămâna Mare, toate suferinţele şi pătimirile Sale finalizându-se, până la urmă, cu Învierea şi biruinţa Sa asupra confuziei din mintea iudeilor şi asupra morţii. Şi, ca să înţelegem cu toţii că venirea lui Hristos de astăzi este, totuşi, biruinţă, s-a trecut peste mentalitatea confuză a iudeilor şi, în perspective Învierii şi a biruinţei, Sfinţii Părinţi au trecut ziua aceasta în rândul Praznicilor Împărăteşti.

            Dragii mei,

            Din praznicul de astăzi înţelegem, aşadar, că trebuie să ne bucurăm, chiar dacă bucuria ierusalmitenilor din vremea accea era una străină de adevăr. Şi mai înţelegem că nu avem voie să fim atât de schimbători şi inconsecvenţi, precum contemporanii şi conaţionalii lui Hristos, care astăzi  l-au ovaţionat, pentru ca peste doar câteva zile să se facă părtaşi crimei abominabile cu acelaşi entuziasm, strigând:”Răstigneşte-l! Răstigneşte-l Pilate, pentru că ne-a înşelat!” Înţelegem să-L primim pe Hristos cu bucurie în inimile şi în viaţa noastră şi ca, odată primit, să-L păstrăm, iar nu să-L trădăm ca Iuda (Mt. 26,25 şi 47), ori să ne lepădăm de Dânsul ca Petru (Lc.22, 54 – 62), nici să-L părăsim ca toţi cei care Îl slujiseră până atunci, dar L-au lăsat singur în faţa morţii. Să păstrăm în suflet această bucurie a zilei de astăzi, să fim consecvenţi faţă de Hristos care este,,Rege”, iar nu răzvrătitor al maselor împotriva romanilor, şi ,,să-L primim ca Împăratul” prin excelenţă, Care a zis: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”(In. 18, 36).

            Să parcurgem săptămâna care ne stă înainte, a Patimilor, desolidarizându-ne de toţi acei care nu L-au înţeles şi nu Îl înţeleg nici astăzi aşa cum se cuvine pe Hristos! Pentru aceia şi pentru aceştia din urmă degeaba a predicat El trei ani şi jumate; degeaba S-a revelat şi a săvârşit minuni nemaiauzite şi neînchipuite, pentru că tot nu L-au înţeles şi nu Îl înţeleg; I-au cerut peste doar câteva zile moartea, cu acelaşi entuziasm cu care au fluturat astăzi ramuri de finic şi I-au adresat ,,osanale”. Să-L primim, să-L păstrăm şi să-L cinstim pe Hristos ca pe un Împărat al sufletelor noastre, să ne pregătim pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Sfânta Înviere, Praznicul ridicării Sale din mormânt, înviind şi noi şi înoindu-ne sufletele noastre, fiinţa noastră, viaţa noastră întreagă, Amin.

Sursa: PELERIN ORTODOX

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s