Părintele Justin Pârvu, un „om cuminte, sensibil, deschis la durerea celuilalt”

Parintele JustinPărintele Mitropolit Teofan

Înalt Preasfinţia Voastră, de câteva zile părintele Justin Pârvu a plecat la Domnul. Vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre cum l-aţi cunoscut pe marele duhovnic ca preot şi ca monah.

Părintele Justin Pârvu s-a mutat la Domnul. Preacuvioşia Sa „s-a născut în cer” cum spuneau creştinii altă dată, adică a intrat în adevărata viaţă.

Părintele Justin a plecat în împărăţia cerurilor, pe care a pregustat-o în viaţa de monah, de mărturisitor, încă din această viaţă, cum puţini au reuşit să o trăiască atât de intens.

A fost un om cu o biografie uimitoare, trăitor în două veacuri, binecuvântat de Dumnezeu cu o viaţă îndelungată. A ştiut întotdeuna ce doreşte.

Şi-a fixat ca ţintă slujirea neamului şi a lui Dumnezeu. De la această slujire nu a abdicat niciodată. Cuvioşia Sa a simţit că aceste două bogăţii le are românul.

La aceste două se mai adaugă o a treia, şi anume familia proprie.

A fost monah până la ultima fibră a fiinţei sale.

Era conştient de importanţa familiei în viaţa Bisericii.

A slujit monahismul pe de o parte şi familia creştină din ţara lui, pe de altă parte.

A fost văzut ca un om foarte categoric, ferm, necruţător în exprimarea anumitor gânduri, denunţător al anumitor derapaje.

Dincolo de această fermitate, se ascundea un om cuminte, sensibil, foarte deschis la durerea celuilalt.

Cred că a reuşit de-a lungul întregii sale vieţi să contribuie la un anumit echilibru, văzând extremele manifestate adesea în societatea românească în ceea ce priveşte libertinajul moral.

Părintele Justin a venit uneori cu glas de trâmbiţă şi de tunet pentru a echilibra aceste derapaje.

A plecat la Domnul, adică în locul pe care inima Precuvioşiei Sale l-a dorit de foarte multă vreme.

În neînserata împărăţie a cerurilor s-a întâlnit deja cu mărturisitorii pe care i-a cunoscut în multe închisori. Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii Săi!

(a consemnat pr. Dumitru Păduraru)

2 păreri la “Părintele Justin Pârvu, un „om cuminte, sensibil, deschis la durerea celuilalt”

Lasă un răspuns către gabrielamihaitadavid Anulează răspunsul