Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre iubirea de aproapele

Sfantul Ignatie Briancianinov

Ce poate fi mai minunat, mai desfătat decât dragostea de aproapele?

A iubi e o fericire, a urî e un chin.

Toată Legea şi proorocii stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele

(Mt. XXII, 40).

Iubirea de aproapele e calea care duce la iubirea de Dumnezeu, căci Hristos a binevoit a Se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos e Dumnezeu (I Ioan).

Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată firii noastre căzute: porunca e duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră – veche.

Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă – Hristos o porunceşte – pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nicio însuşire veche nu i se potriveşte.

Înaintea Evangheliei, nu are niciun preţ iubirea izvorâtă din mişcarea sângelui şi din simţirile trupeşti; şi ce preţ poate să aibă aceasta, atunci când ea jură, cu sângele aprins, să-şi pună sufletul pentru Domnul, iar peste câteva ceasuri, atunci când sângele s-a răcit, se jură că nu-L cunoaşte? (Mt. XXVI, 33, 35, 74).

Evanghelia leapădă iubirea ce atârnă de mişcarea sângelui, de simţirile inimii trupeşti. Ea spune: nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie: căci am venit să despart pefiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului vorfi casnicii lui (Mt. X, 34, 35, 36).

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, domniei stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.

Sfântul Duh ne învaţă să-l iubim pe aproapele în chip sfânt.

Iubirea aprinsă, hrănită de Duhul Sfânt este foc. Prin acest foc, se stinge focul iubirii fireşti, trupeşti, stricate de căderea în păcat (Scara, Cuvântul XV, cap. 3).

„Cel ce spune că poate avea amândouă aceste iubiri se amăgeşte pe sine însuşi”,

a spus Sfântul Ioan Scărarul (Cuvântul III, cap. 16).

În ce cădere se află firea noastră! Cel ce prin fire e în stare a-şi iubi cu aprindere aproapele trebuie să-şi dea o silinţă neobişnuită pentru a-1 iubi aşa cum porunceşte Evanghelia.

Cea mai înflăcărată iubire firească se preface cu uşurinţă în dezgust, în ură neîmpăcată (II împ. XIII, 15).

Oamenii şi-au arătat dragostea cea firească şi cu pumnalul.

Ce plină de răni este iubirea noastră cea firească! Ce rană adâncă e pe trupul ei împătimirea! Inima stăpânită de împătimire e gata de orice nedreptate, de orişice nelegiuire, numai de şi-ar îndestula iubirea ei bolnăvicioasă.

Cântarul strâmb e urâciune înaintea Domnului, iar cântărirea dreaptă este

plăcută Lui (Pilde XI, 1).

Iubirea firească aduce doar cele pământeşti celui iubit al său; la cele cereşti, nici nu gândeşte.

Ea se răzvrăteşte împotriva Cerului şi a Duhului Sfânt, pentru că Duhul cere răstignirea trupului.

Ea se răzvrăteşte împotriva Cerului şi a Duhului Sfânt, pentru că se găseşte sub cârmuirea Duhului viclean, duhului necurat şi pierdut.

Să ne apropiem de Evanghelie, preaiubite frate, să ne privim în oglinda ei! Privindu-ne în ea, să lepădăm hainele cele vechi în care ne-a îmbrăcat căderea şi să ne împodobim cu veşmântul cel nou pe care ni l-a gătit Dumnezeu.

Veşmântul cel nou e Hristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. III, 27).

Veşmântul cel nou este Duhul Sfânt. Vă veţi îmbrăca cu putere de sus (Lc. XXIV, 49), a grăit Domnul despre acest veşmânt.

Creştinii se îmbracă în însuşirile lui Hristos, prin lucrarea Atotbunului Duh.

Pentru creştin, e cu putinţă să îmbrace acest veşmânt. Îmbrăcaţi-vă în Domnul nostru Iisus Hristos, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte (Rom. XIII, 14), spune Apostolul.

Mai întâi, lăsându-te călăuzit de Evanghelie, leapădă vrajba, mânia, osândirea şi toate câte lucrează de-a dreptul împotriva iubirii.

Evanghelia porunceşte să ne rugăm pentru vrăjmaşi, să binecuvântăm pe cei care ne blesteamă, să facem bine celor ce ne urăsc, să iertăm aproapelui tot ce ar face împotriva noastră.

Tu, cel ce voieşti a urma lui Hristos, străduieşte-te să plineşti cu fapta aceste porunci.

Nu e defel de ajuns să citim doar, cu plăcere, poruncile evanghelice şi să ne minunăm de înalta duhovnicie pe care acestea o cuprind în sine. Din păcate, mulţi se mulţumesc cu atât.

Atunci când vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu îndărătnicie se vor împotrivi la aceasta stăpânii inimii tale. Aceşti stăpâni sunt starea ta trupească, în care te afli supus trupului şi sângelui, şi duhurile căzute, a căror ţară supusă este starea trupească a omului.

Cugetarea trupească, dreptatea ei şi dreptatea duhurilor căzute îţi pretind să nu te lepezi de cinstea în care te afli şi de celelalte foloase pământeşti, îţi pretind să le aperi. Tu însă poartă cu bărbăţie războiul cel nevăzut, călăuzit de Evanghelie, călăuzit de Domnul însuşi.

Jertfeşte tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fără această jertfă, nu vei putea fi plinitor al lor. Domnul a zis ucenicilor Săi: Dacă cineva voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine (Mt. XVI, 34).

Atunci când Domnul este cu tine, să crezi în izbândă. Domnul nu poate să nu fie biruitor.

Cere biruinţă de la Domnul, cere-o cu rugăciune şi plâns statornic – şi va veni deodată lucrarea harului în inima ta: deodată vei simţi preadesfatata încântare a iubirii de vrăjmaşi.

Încă mai ai de luptat! Încă trebuie să faci dovadă de bărbăţie! Uită-te la lucrurile pe care le iubeşti: îţi plac foarte mult? S-a legat foarte tare de ele inima ta? Leapădă-te de ele.

Domnul cere de la tine această lepădare, El, Care a aşezat legea iubirii, nu ca să te lipsească pe tine de iubire şi de cele iubite, ci ca tu, lepădând iubirea trupească, să primeşti iubirea duhovnicească, neprihănită, sfântă, care e cea mai mare fericire.

Cel ce a simţit iubirea duhovnicească va căuta cu scârbă la iubirea trupească, o va privi ca pe o schimonosire hâdă a iubirii. Întrebi cum să te lepezi de cele pe care le iubeşti, căci ele au prins, parcă, rădăcini în inima ta? Spune despre ele lui Dumnezeu: „Acestea, Doamne, sunt ale Tale; iar eu cine sunt? Zidire neputincioasă, fară nicio însemnătate.

Astăzi, mai călătoresc, încă, pe pământ, încă mai pot fi de folos cu ceva celor iubiţi ai mei; mâine, voi pieri, poate, de pe faţa pământului şi nu voi mai fi nimic pentru ei!

Voiesc sau nu voiesc, va veni moartea, vor veni alte cumpene, smulgându-mă în chip silnic de lângă cei pe care îi socoteam ai mei, iar ei deja nu vor mai fi ai mei. De fapt, nici nu erau ai mei; între mine şi ei, era o oarecare legătură; amăgindu-mă cu această legătură, eu îi numeam, îi socoteam ai mei. Dacă ar fi fost cu adevărat ai mei, ar fi rămas cu mine pentru totdeauna.

Zidirile sunt numai ale Ziditorului: El este Dumnezeul şi Stăpânul lor. Ceea ce e al Tău, Iţi dau, Doamne al meu: acestea mi le-am însuşit pe nedrept şi în zadar”.

Pentru ei, este lucru mai de nădejde să fie ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnic, pretutindenea-fiitor, atotputernic, cu nemărginire bun. Pentru cel care este al Lui, El este Cel mai credincios, Cel mai de nădejde ajutor şi acoperitor.

Dumnezeu dă omului ale Sale; şi, pentru om, oamenii devin „ai săi”, vremelnic, după trup, veşnic, după duh, atunci când Dumnezeu binevoieşte să dea omului acest dar.

Adevărata iubire de aproapele se întemeiază pe credinţa în Dumnezeu. Ca toţi să fie una, a strigat Mântuitorul lumii către Părintele Său: precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una (In. XVII, 21).

Smerenia şi încredinţarea în voia lui Dumnezeu omoară iubirea trupească, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă trăieşte prin părerea de sine şi necredinţă.

Fă pentru cei pe care îi iubeşti ceea ce poţi să faci folositor şi ceea ce este legiuit: dar totdeauna să-i încredinţezi lui Dumnezeu – şi iubirea ta oarbă, trupească, nesocotită se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovnicească, înţelegătoare, sfântă.

Iar dacă iubirea ta e o împătimire ce se împotriveşte legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.

Atunci când inima ta nu e liberă, acesta e un semn al împătimirii.

Atunci când inima ta este înrobită, acesta este semnul patimii nebuneşti, păcătoase.

Iubirea sfântă e curată, liberă, întreagă în Dumnezeu.

Ea este o lucrare a Sfântului Duh, ce lucrează în inimă după măsura curăţirii acesteia.

Lepădând vrajba, lepădând împătimirea, lepădându-te de iubirea trupească, află iubirea duhovnicească; fereşte-te de rău şi fă binele (Ps. XXXIII, 13).

Dă cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu – cinstire care să fie în sufletul tău, nevăzută pentru ceilalţi, descoperită doar conştiinţei tale. Faptele pe care le săvârşeşti să fie, în chip tainic, pe potriva stării tale sufleteşti.

Dă cinstire aproapelui, fară să iei seama la vârstă, fară să faci nicio deosebire între bărbat şi femeie, fară să te uiţi la rangul lumesc şi iubirea sfântă va începe, treptat, să se facă arătată în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt carnea şi sângele, nu înrâurirea simţurilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiţi de slava numelui de creştin nu sunt lipsiţi de cealaltă slavă, pe care au primit-o atunci când au fost zidiţi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.

Dacă chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afară, în văpaia cea cumplită a iadului, şi acolo sunt dator să-l cinstesc.

Ce treabă am eu cu văpaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecăţii lui Dumnezeu: treaba mea este să păzesc cinstirea faţă de chipul lui Dumnezeu şi, prin aceasta, să mă păzesc pe mine însumi de iad.

Dă cinstire şi orbului şi leprosului, şi pruncului de ţâţă, şi răufăcătorului, şi păgânului – cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputinţele şi neajunsurile lor! Ia seama la tine, ca să nu sufere vreun neajuns iubirea ta.

În creştin, să dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povăţuirea noastră şi încă va mai spune atunci când ni se va hotărî soarta pentru veşnicie: Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Mt. XXV, 40).

Atunci când ai de-a face cu aproapele, să ai în minte acest cuvânt evanghelic şi te vei face prieten de taină al iubirii de aproapele.

Prietenul de taină al iubirii de aproapele intră prin ea în iubirea de Dumnezeu.

Dar de socoţi că-L iubeşti pe Dumnezeu, iar în inima ta trăieşti un simţământ de neplăcere fie şi faţă de un singur om, să ştii că te afli într-o veşnică amăgire de sine.

De zice cineva, grăieşte Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este… Această poruncă avem de la El – ca cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său (I In. IV, 20-21).

A arăta iubire duhovnicească faţă de aproapele e semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă, grăieşte iarăşi Cuvântătorul de Dumnezeu, fiindcă iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte (I In. III, 14).

Desăvârşirea creştină stă în desăvârşita iubire de aproapele.

Desăvârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaşte desăvârşire, întru care nu e sfârşit sporirii.

Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, fiindcă iubire este Nesfârşitul Dumnezeu (I In. IV, 16).

Iubirea de aproapele e temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Caută să sporeşti în tine iubirea duhovnicească de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe porţile învierii, pe porţile împărăţiei Cerurilor. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice

 

Anunțuri

O părere la “Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre iubirea de aproapele

  1. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov | albastru de...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s