Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre cele opt patimi de căpetenie cu subîmpărţirile şi mlădiţele lor

Sfantul Ignatie Briancianinov

1. Slujirea pântecelui

Îmbuibarea, beţia, nepăzirea şi dezlegarea posturilor, mâncarea pe ascuns, căutarea mâncărurilor alese şi, îndeobşte, încălcarea înfrânării. Iubirea nepotrivită şi de prisos a trupului, a vieţii şi odihnei lui, din care se alcătuieşte iubirea de sine, ce naşte nepăzirea credinţei faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de faptele bune şi faţă de oameni.

2. Desfrânarea

Aprinderea desfrânată, simţirile şi dorinţele desfrânate ale trupului, primirea gândurilor necurate, împreună-vorbirea cu ele, îndulcirea de ele, încuviinţarea lor, adăstarea în ele. Închipuirile desfrânate şi uitarea de sine în ele. Spurcarea prin scurgere de sămânţă. Nepăzirea simţurilor şi, mai ales, a pipăitului – îndrăzneală neruşinată care nimiceşte toate faptele bune. Vorbirea spurcată şi citirea cărţilor pătimaşe. Păcate de desfrânare după fire: desfrânarea şi preadesfrânarea. Păcate de desfrânare împotriva firii: malahia, sodomia, păcătuirea cu dobitoace şi cele asemenea.

3. Iubirea de argint

Iubirea de bani si, îndeobşte, iubirea de avuţie mişcătoare şi nemişcătoare. Dorinţa de îmbogăţire. Cugetarea la mijloace de îmbogăţire. Visarea la bogăţie. Teama de bătrâneţe, de sărăcirea năprasnică, de boală, de alungare din locuinţă. Zgârcenia. Iubirea de câştig. Necredinţa în Dumnezeu, nenădăjduirea în Pronia Lui. Împătimirea sau iubirea bolnăvicioasă, de prisos, faţă de felurite lucruri stricăcioase, care lipsesc sufletul de libertate. Cufundarea în griji lumeşti. Plăcerea de a primi daruri. Însuşirea avutului străin. Împietrirea faţă de fraţii săraci şi faţă de toţi cei nevoiaşi. Hoţia. Tâlhăria.

4. Mânia

Iuţimea, primirea gândurilor mânioase; închipuirile mânioase şi răzbunătoare, tulburarea inimii de către întărâtare, întunecarea minţii de către ea: ţipetele necuviincioase, certurile, ocările, cuvintele crude şi răutăcioase, lovirea, împingerea, uciderea. Ranchiuna, ura, vrajba, răzbunarea, clevetirea, osândirea, tulburarea şi jignirea aproapelui.

5. Întristarea

Amărăciunea, tristeţea, tăierea nădejdii în Dumnezeu, îndoirea de făgăduinţele Lui, nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru tot ce ni se întâmplă, puţinătatea de suflet, nerăbdarea, nedojenirea de sine, supărarea împotriva aproapelui, cârtirea, lepădarea de cruce, încercarea de a coborî de pe ea.

6. Trândăvia

Lenevirea la toată fapta bună şi, mai ales, la rugăciune. Părăsirea pravilei de chilie şi a celei bisericeşti. Părăsirea rugăciunii neîncetate şi a citirii folositoare de suflet. Neluarea aminte şi lipsa de osârdie la rugăciune. Nepăsarea. Lipsa de evlavie. Nelucrarea. Odihnirea de prisos prin somn, stare în pat şi tot felul de desfătări. Preumblarea din loc în loc. Desele ieşiri din chilie, plimbările şi cercetarea prietenilor. Grăirea în deşert. Glumele. Luarea în deşert a celor sfinte. Părăsirea metaniilor şi a celorlalte nevoinţe trupeşti. Uitarea păcatelor proprii. Uitarea poruncilor lui Hristos. Negrija. Furarea minţii. Lipsirea de frica lui Dumnezeu. împietrirea. Nesimţirea. Deznădăjduirea.

7. Slava deşartă

Căutarea slavei de la oameni. Lăudăroşenia.  Dorirea şi căutarea cinstirilor lumeşti. Iubirea de a avea veşminte frumoase, trăsuri (în ziua de azi maşini – n. tr.) arătoase, servitori şi lucruri de prisos în chilie. Luarea-aminte la frumuseţea propriei feţe, la glasul plăcut pe care îl ai şi la alte calităţi trupeşti, înclinarea spre ştiinţele şi artele acestui veac ce piere, căutarea de a spori în ele pentru dobândirea slavei vremelnice, pământeşti. Ruşinea de a-ţi mărturisi păcatele. Ascunderea lor înaintea oamenilor şi a părintelui duhovnicesc. Viclenia. Dezvinovăţirea prin cuvinte. Împotrivirea. Dezvinovăţirea vicleană faţă de propria conştiinţă. Făţărnicia. Minciuna. Amăgirea. Pizma. Batjocorirea aproapelui. Nestatornicia în obiceiuri. Prefăcătoria. Lipsa de conştiinţă. Obiceiurile drăceşti si viata drăcească.

8. Trufia

Dispreţuirea aproapelui. Părerea că eşti mai presus de ceilalţi. Obrăznicia, întunecarea, îngroşarea minţii şi inimii. Ţintuirea lor de cele pământeşti. Hula. Necredinţa. înşelarea. „Raţiunea” cea cu nume mincinos. Nesupunerea faţă de Legea lui Dumnezeu şi faţă de Biserică. Urmarea propriei voi trupeşti. Citirea cărţilor eretice, desfrânate şi deşarte. Nesupunerea faţă de mai-mari. Batjocurile crude. Părăsirea smereniei şi tăcerii prin care se face omul următor lui Hristos. Pierderea simplităţii. Pierderea iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Filosofia cea mincinoasă. Erezia. Ateismul. Nestiinta. Moartea sufletului.

 

Acestea sunt bolile, acestea sunt rănile care alcătuiesc rana cea mare, învechirea vechiului Adam, care a luat fiinţă din căderea lui. Despre această mare rană, vorbeşte Sfântul Prooroc Isaia: De la picioare până la cap, nu e într-însul loc întreg; nici pe bubă, nici pe vineţeală, nici pe rana cu puroi nu sunt leacuri, nici untdelemn, nici legături de pus (Is. I, 6). Asta înseamnă, potrivit tâlcuirii Părinţilor, că rana – păcatul – nu este doar în parte, nu numai pe un singur mădular, ci pe întreaga fiinţă: a cuprins trupul, a cuprins sufletul, a cuprins toate însuşirile, toate puterile omului. Această mare rană, Dumnezeu a numit-o „moarte” atunci când, oprindu-i pe Adam şi Eva să guste din pomul cunoaşterii binelui şi răului, a zis: În ziua în care veţi mânca din el, cu moarte veţi muri (Fac. II, 17). Îndată ce au gustat din pomul oprit, strămoşii au simţit moartea veşnică: în privirile lor, a apărut simţirea trupească; ei au văzut că sunt goi. În cunoaşterea goliciunii trupului, se răsfrângea goliciunea sufletului care pierduse frumuseţea neprihănirii, asupra căreia odihnea Duhul Sfânt. Lucra în ochi simţirea trupească, iar în suflet – ruşinea, în care este unirea tuturor simţirilor păcătoase: şi a trufiei, şi a necurăţiei, şi a întristării, şi a trândăviei, şi a deznădăjduirii! Mare rană e moartea sufletească; de neîndreptat este învechirea ce a avut loc după pierderea dumnezeieştii asemănări! Această mare rană, Apostolul o numeşte legea păcatului, trupul morţii (Rom. VII, 23-24), fiindcă mintea şi inima omorâte s-au preschimbat pe de-a-ntregul în pământ, slujesc ca nişte roabe poftelor stricăcioase ale trupului, s-au întunecat, s-au îngreunat, însele s-au făcut trup. Acest trup nu mai este în stare să aibă împărtăşire cu Dumnezeu (Fac. VI, 3)! Acest trup nu e în stare să moştenească fericirea veşnică, fericirea cerească (I Cor. XV, 50)! Această mare rană s-a revărsat asupra întregului neam omenesc, s-a făcut moştenire nefericită a fiecărui om.

Cercetând rana mea cea mare, privind la omorârea mea, mă umplu de întristare amară! Nu mă dumiresc: ce să fac? Voi urma pilda vechiului Adam, care, văzându-şi goliciunea, s-a grăbit să se ascundă de Dumnezeu? Voi începe, asemenea lui, să mă dezvinovăţesc, adăugând altă vină la vina păcatului? În zadar este a mă ascunde de Cel Ce vede toate! În zadar e a mă dezvinovăţi înaintea Celui Care totdeauna va birui când va judeca El (Ps. L, 6)!

Deci, mă voi îmbrăca nu cu frunze de smochin, ci cu lacrimi de pocăinţă; în loc de dezvinovăţire, voi aduce mărturisire nefaţarnică. Îmbrăcat în pocăin-ţă şi lacrimi, mă voi înfăţişa înaintea Dumnezeului meu. Dar unde-L voi afla pe Dumnezeul meu? În rai? De acolo, am fost alungat şi heruvimul care stă la intrare nu-mi dă drumul! Prin însăşi greutatea trupului meu, sunt ţintuit de pământ, temniţa mea!

Urmaş păcătos al lui Adam, îmbărbătează-te! A strălucit lumina în temniţa ta: Dumnezeu S-a pogorât în valea surghiunului tău, ca să te ridice iarăşi în patria de sus, pe care ai pierdut-o. Ai vrut să cunoşti binele şi răul: El îţi lasă această cunoaştere. Ai vrut să te faci ca Dumnezeu, şi, prin aceasta, te-ai făcut asemenea diavolului la suflet, asemenea dobitoacelor şi fiarelor la trup: Dumnezeu, unindu-te cu El, te face dumnezeu după har. El îţi iartă păcatele. Şi nu numai atât! El smulge rădăcina răului din sufletul tău, însăşi boala păcatului, otrava strecurată în suflet de diavol şi îţi dăruieşte doctorie pentru toată calea vieţii tale pământeşti, ca să te vindeci de păcat, fără să aibă însemnătate de câte ori te-ai molipsit de el din neputinţă. Această doctorie este mărturisirea păcatelor. Vrei să te dezbraci de vechiul Adam, tu, care prin Sfântul Botez eşti, deja, îmbrăcat în Adam Cel Nou însă, prin fărădelegile tale, ai reuşit să învii în tine învechirea şi moartea, să înăbuşi viaţa, să o faci pe jumătate moartă? Tu, cel robit păcatului, tras către el de puterea obiceiului, vrei să recapeţi slobozenia şi îndreptarea? Cufundă-te în smerenie! Biruie ruşinea născută din slava deşartă, care te învaţă să te prefaci, cu făţărnicie şi viclenie, că eşti drept, ca astfel să păstrezi, să întăreşti în tine moartea sufletească. Leapădă păcatul, intră în vrăjmăşie cu el mărturisindu-l fără făţărnicie. Această doftoricire trebuie să meargă înaintea tuturor celorlalte; fără ea, doftoricirea prin rugăciune, lacrimi, post şi toate celelalte mijloace va fi neîndestulătoare, nemulţumitoare, netemeinică. Mergi, trufaşule, la părintele tău duhovnicesc: la picioarele lui, vei afla milostivirea Părintelui Ceresc! Numai şi numai mărturisirea nefăţarnică şi deasă poate slobozi pe om de obiceiurile păcătoase, să facă pocăinţa roditoare, iar îndreptarea, temeinică şi adevărată.

Într-o scurtă clipă de străpungere, dintr-acelea în care ochii minţii se deschid spre cunoaşterea de sine, dintr-acelea care vin atât de rar – într-o scurtă clipă de străpungere, am scris acestea, spre mustrare de sine, spre îndemn, spre aducere-aminte, spre povăţuire. Iar tu, care cu credinţă şi iubire întru Hristos citeşti aceste rânduri şi, poate, vei afla în ele ceva care să-ţi fie de folos, adu suspinare din inimă şi rugăciune pentru sufletul care mult a pătimit de la învăluirile păcatelor, care adeseori a văzut înaintea sa înec şi pieire şi a aflat odihnă într-un singur liman: mărturisirea păcatelor sale.

Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s