Cuviosul Siluan Athonitul: Plângerea lui Adam

Cuviosul Siluan AtonitulAdam, părintele întregii lumi, a cunoscut în rai dulceața iubirii lui Dumnezeu și, de aceea, atunci când, pentu păcat, a fost izgonit din rai și a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic și cu mare geamăt suspina în toată pustia. Sufletul lui era chinuit de un gând:  „Am întristat pe Dumnezeu pe Care Îl iubesc.” Nu-i părea rău atât de rai și de frumusețea lui, cât de faptul că a pierdut iubirea lui Dumnezeu care, în fiece clipă și nesăturat, atrage sufletul spre Dumnezeu.

Așa, tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, dar care, mai apoi, a pierdut harul, încearcă chinurile lui Adam.  Sufletul e bolnav și încearcă o dureroasă părere de rău, atunci când întristează pe Domnul Cel Preaiubit.

Adam tânjea pe pământ și suspina cu amar și pământul nu-i mai era drag. Suspina după Dumnezeu și grăia:

„Sufletul meu tânjește după Domnul și Îl caut cu lacrimi. Cum să nu-L caut? Când eram cu El, sufletul meu era vesel și liniștit și vrăjmașul n-avea intrare la mine; dar acum, duhul cel rău a pus stăpânire pe mine și el tulbură și chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tânjește după Domnul până la moarte  și duhul meu se avântă spre Dumnezeu, și nimic de pe pământ nu mă poate veseli, și sufletul meu nu vrea să se mângâie cu nimic, ci vrea să vadă din nou pe Domnul și să se sature de El. Nu-L pot uita nici măcar pentru un singur minut și sufletul meu se chinuie după El; și, de mulțimea întristării, plâng cu suspine: „Miluiește-mă, Dumnezeule, pe mine, zidirea Ta cea căzută.”

Așa hohotea Adam și lacrimile lui curgeau de pe fața lui pe piept și pe pământ, și toată pustia răsuna de gemetele lui; dobitoacele și păsările tăceau lovite de durere și plângeau, iar Adam hohotea, căci, pentru păcatul său, toate au pierdut pacea și iubirea.

Mare a fost întristarea lui Adam după izgonirea din rai, dar, când a văzut pe fiul său, Abel, ucis de fratele său, Cain, întristarea lui s-a făcut și mai mare și, cu sufletul chinuit de durere, hohotea și gândea:

„Noroade vor ieși și se vor înmulți din mine, și toate vor suferi și vor trăi în dușmănie, și oamenii se vor ucide unii pe alții.” Și durerea lui era întinsă ca marea, și o poate înțelege numai cel al cărui suflet a cunoscut pe Domnul și știe cât de mult El ne iubește.

Și eu am pierdut harul și strig împreună cu Adam: „Milostiv fii mie, Doamne! Dă-mi duh de smerenie și iubire.

O, iubirea Domnului! Cine Te-a cunoscut Te caută neîncetat, ziua și noaptea, și strigă:

Tânjesc după Tine, Doamne, și Te caut cu lacrimi. Cum să nu Te caut? Tu mi-ai dat să Te cunosc prin Duhul Sfânt și această cunoștință a lui Dumnezeu atrage sufletul meu să Te caute cu lacrimi.

***

Adam plângea:

Nu-mi mai este dragă pustia. Nu-mi mai sunt drago munții cei înalți, nici câmpiile, nici codrii, nici cântecul păsărilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e într-o mare mâhnire, pentru că am întristat pe Dumnezeu. Și, dacă Domnul m-ar așeza din nou în rai, chiar și aolo aș suferi și aș plânge, pentru că am întrista pe Dumnezeu pe Care Îl iubesc.

***

După izgonirea din rai, Adam s-a îmbolnăvit cu sufletul și, de întristare, a vărsat multe lacrimi. Tot așa, orice suflet care a cunoscut pe Domnul tânjește după Elmși spune:

Unde ești Tu, Doamne? Unde ești Tu, Lumina mea? De ce Ți-ai ascuns fața Ta de la mine? E multă vreme de când sufletul meu nu Te vede și tânjește după Tine, și Te caută cu lacrimi.

Unde e Domnul meu?De ce nu-L văd în sufletul meu? Ce-L împiedică să vieze în mine? Iată ce: nu este în mine smerenia lui Hristos și iubirea de vrăjmași.”

***

Dumnezeu este iubire nesăturată și cu neputință de descris.

Adam mergea pe pământ și, de multele sale suferințe, plângea din inimă, dar cu mintea se gândea la Dumnezeu; și, când trupul lui era neputincios și nu mai putea vărsa lacrimi, chiar și atunci duhul lui ardea după Dumnezeu, pentru că nu putea uita raiul și frumusețea lui; dar, mai mult decât toate, Adam iubea pe Dumnezeu și însăși această iubire îl atrăgea cu putere spre El.

O, Adame, scriu despre tine, dar tu vezi: mintea mea slabă nu poate înțelege cum tânjeai după Dumnezeu și cum purtai osteneala pocăinței.

O, Adame, tu vezi cât de mult mă chinui pe pământ eu, copilul tău; focul din mine abia mai pâlpâie și flacăra iubirii mele e pe cale să se stingă.

O, Adame, cântă-ne cântarea Domnului, ca sufletul meu să se veselească în Domnul și să se lupte să-L laude și să-L slăvească, cum Îl laudă în ceruri heruvimii și serafimii și cum toate cinurile cerești ale Îngerilor Îi cântî cântarea întreit sfântă.

O, Adame, părintele nostru, cântă-ne cântarea Domnului, ca tot pământul să te audă și toți fiii tăi să-și înalțe mintea spre Dumnezeu și să se bucure de răsunetul cântării cerești, și să uite amărăciunile lor pe pământ.

***

Duhul Sfânt e iubire și dulceață sufletului, minții și trupului. Și cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, acela, nesăturat, ziua și noaptea, se avântă spre Dumnezeul Cel Viu, pentru că iubirea lui Dumnezeu e foarte dulce. Dar când sufletul pierde harul, atunci el caută din nou cu lacrimi pe Duhul Sfânt.

Dar cine n-a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, acela nu-L poate căuta cu lacrimi și sufletul lui e neîncetat frământat de patimi; mintea lui e ocupată cu gânduri ământești și nu poate ajunge la vedere (contemplație), nici să cunoască pe Iisus Hristos, Care este cunoscut prin Duhul Sfânt.

Adam a cunoscut pe Dumnezeu și raiul și, după cădere, Îl căuta cu lacrimi.

O, Adame, părintele nostru, vorbește-ne nouă, fiilor tăi, despre Domnul. Sufletul tău a cunoscut pe Dumnezeu pe pământ, a cunoscut și raiul, dulceața și veselia lui, și acum tu viețuiești în ceruri și vezi slava Domnului. Spune-ne cum este preaslăvit Domnul pentru patima Sa și ce fel de cântări se cântă în ceruri, și cât de dulci sunt aceste cântări, pentru că sunt cântate în Duhul Sfânt.

Vorbește-ne de slava Domnului. Spune-ne cât de milostiv este El și cât de mult iubește zidirea Sa.

Vorbește-ne de Preasfânta Maică a lui Dumnezeu. Spune-ne cum este ea mărită în ceruri și cu ce fel de cântări este ea fericită.

Vorbește-ne de cum se bucură acolo Sfinții și cum strălucesc de har, cum iubesc ei pe Domnul și cu ce smerenie stau înaintea lui Dumnezeu.

O, Adame, mângâie și bucură sufletele noastre întristate. Spune-ne: ce vezi în ceruri?…

De ce taci?… Doar tot pământul e în întristare…

Sau, din pricina iubirii lui Dumnezeu, nu-ți mai poți aduce aminte de noi?

Sau vezi pe Maica Domnului în slavă și nu te poți smulge din această vedere? Nu vrei să ne spui un cuvânt de mângâiere nouă, celor ce suntem colpleșiți de întristare, ca să uităm amărăciunea ce domnește pe pământ?

O, Adame, părintele nostru, tu vezi întristarea fiilor tăi pe pământ. De ce taci?

Și Adam a zis:

Copiii mei, lăsați-mă în pace. Nu mă pot smulge din iubirea lui Dumnezeu și să vorbesc cu voi. Sufletul meu e rănit de iubirea lui Dumnezeu și se veselește de frumusețea Lui, și cum pot să-mi mai aduc aminte de pământ? Cei ce viază înaintea feței Stăpânului nu mai pot gândi la cele pământești.

O, Adame, părintele nostru, ne-ai părăsit pe noi, orfanii tăi. Iar noi suntem în amărăciune pe pământ. Spune-ne: ce să facem, ca să plăcem lui Dumnezeu? Privește la copiii tăi împrăștiați pe pământ, împrăștiați și în gândurile inimii lor. Mulți au uitat pe Dumnezeu, trăiesc în întuneric și merg spre prăpastia iadului.

Nu tulburați odihna mea. Văd pe Maica Domnului în slavă și cum m-aș putea smulge din această priveliște și să grăiesc cu voi?Văd pe Sfinții Prooroci și pe Apostoli și toți sunt asemenea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dummnezeu. Umblu prin grădina raiului și peste tot văd slava Domnului, pentru că Domnul este în mine și m-a făcut asemenea Lui. Așa îl preamărește Domnul pe om, că îl face asemenea Lui.”

„O, Adame, suntem, cu toate acestea, copiii tăi. Spune-ne nouă, celor coleșiți de întristare pe pământ, cum putem moșteni raiul, ca și noi să vedem, ca și tine, slava Domnului? Sufletul nostru tînjește după Domnul însă tu viezi în ceruri și te bucuri de slava Domnului.Rugămu-te, mângâie-ne pe noi.”

„De ce strigați la mine, copiii mei? Domnul vă iubește și v-a dat poruncile Lui. Păziți-le: iubiți-vă unii pe alții și veți afla odihnă în Dumnezeu. Căiți-vă în tot ceasul de păcatele voastre, ca să puteți fi gata să întâlniți pe Domnul. Domnul a zis: Iubesc pe cei ce Mă iubesc și-i voi preamări pe cei ce Mă preamăresc.”

„O, Adame, roagă-te pentru noi, copiii tăi. Sufletul nostru e mâhnit, copleșit de multe întristări.”

***

„O, Adame, părintele nostru, tu vieezi în ceruri. Și vezi pe Domnul șezând în slavă, de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Vezi heruvimii și serafimii, și pe toți sfinții și auzi cântările cerești, a căror dulceață a făcut ca sufletul tău să uite pământul. Dar noi suntem mâhniți pe pământ și tânjim mult după Dumnezeu. Puțin foc mai este în noi, ca să iubim fierbinte pe Domnul. Spune-ne: ce trebuie să facem, ca să aflăm raiul?”

Și Adam a răspuns:

„Lăsați-mă în pace, copiii mei, pentru că, din pricina dulceții iubirii lui Dumnezeu, nu-mi mai pot aduce aminte de cele de pe pământ.”

„O, Adame, sufletele noastre tânjesc și întristările ne împovărează. Spune-ne un cuvânt de mângâiere. Cântă-ne una din cântările pe care le auzi în ceruri, ca tot pământul să o audă și oamenii să uite amărăciunea lor… O, Adame, suntem mâhniți foarte.”

„Lăsați-mă în pace. Vremea întristărilor mele a trecut. Din pricina frumuseții raiului și a dulceții Duhului Sfânt, nu-mi mai pot aduce aminte de pământ. Dar vă spun: Domnul vă iubește, trăiți și voi în iubire, fiți ascultători față de cei ce vă stăpânesc, smeriți inimile voastre și Duhul Sfânt va via întru voi. El vine în suflet cu liniște și îi dă pacea și, fără cuvinte, dă mărturie de mântuirea lui. Cântați lui Dumnezeu despre iubirea și smerenia duhului, căci de aceasta se bucură Domnul.”

„O, Adame, părintele nostru, ce să facem? Cântăm, dar nu este în noi nici iubire, nici smerenie”

Căiți-vă înaintea Domnului și cereți. El iubește pe om și va da toate. Și eu m-am căit mult și m-am întristat mult, pentru că am întristat pe Domnul și pentru păcatul meu am pierdut pacea și iubirea pe pământ. Lacrimile mele îmi șiroiau pe față și îmi umpleau pieptul și pământul; și pustia auzea gemetele mele. Nu puteți înțelege întristarea mea, nici cum hohoteam după Dumnezeu și rai.

În rai eram bucuros și vesel: Duhul lui Dumnezeu mă veselea și nu cunoșteam nici o suferință. Dar, când am fost izgonit din rai, frigul și foamea au început să mă chinuie; fiarele și păsările, care în rai erau blânde și mă iubeau, s-au făcut sălbatice și au început să se teamă și să fugă de mine.

Gândurile rele mă chinuiau; soarele și văzduhul mă ardeau; ploaia mă înmuia; bolile și toate suferințele pământului mă chinuiau, dar am îndurat toate și am nădăjduit cu tărie în Dumnezeu.

Faceți și voi ostenelile pocăinței: iubiți întristările, smeriți-vă și iubiți pe vrăjmași, ca Duhul Sfânt să se sălășluiască întru voi și atunci veți cunoaște și veți afla împărăția cerurilor.

Dar pe mine să mă lăsați în pace: acum, iubirea de Dumnezeu m-a făcut să uit pământul și tot ce se află pe el, am uitat chiar și raiul pe care l-am pierdut, pentru că văd slava Domnului și slava sfinților care strălucesc și ei de lumina feței lui Dumnezeu, asemenea Lui.”

„O, Adame, cântă-ne o cântare cerească, pentru ca tot pământul să o audă și să se desfete de pace în iubirea lui Dumnezeu. Am vrea să auzim aceste cântări: ele sunt dulci, pentru că sunt cântate de Duhul Sfânt.”

***

Adam pierduse raiul pământesc și îl căuta plângând: „Raiul meu, raiul meu, raiul meu minunat”. Dar, prin iubirea Sa, Domnul i-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decât primul, în ceruri, unde e lumina Sfintei Treimi.

Ce vom da în schimb Domnului, pentru iubirea Sa față de noi?

Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp. 191 – 196.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s