Am pornit la drum cu gândul de a mă întâlni cu Sfinţii Rafail şi Partenie…

Agapia18Ajunşi la Mănăstirea Agapia, am gândit că trebuie să mergem şi la Schitul Agapia Veche – loc predestinat iubirii creştineşti, un loc sfinţit.

Drum anevoios, întâi mărginit de case, apoi uşor, uşor intri în pădure, lăsând în urmă satul.

Aflat într-o zonă muntoasă, la numai 2 km de Mănăstirea Agapia Nouă, într-o poiană adăpostită de păduri seculare, unde zgomotul și forfota civilizației moderne încă nu au ajuns, atât frumusețea și liniștea locurilor, cât și pacea Sfintei Liturghii săvârșite sau mirosul de tămâie izvorât parcă de peste tot, te încredințează că Agapia Veche este, într-adevăr, loc sfințit.

Biserica se înalţă pe sufletele sfinţilor părinţi trăitori la Agapia: cuviosul Agapie Sihastrul, Eufrosin Sihastrul, Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile şi Paisie, Sfântul Rafail şi Partenie.

Biserica, trupul lui Hristos, vie şi luminoasă, a botezat şi sfinţit pământul Agapiei.

Schitul reprezintă începuturile vieții monahale în Moldova. În a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniște și rugăciune, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astazi „Livada părinţilor”. De la acest sihastru, și-au primit numele mănăstirea, munții din jur, valea cu pârâul şi, mai apoi, satul și comuna. Ziduri urcau şi coborau peste anii care aduceau viaţa scurtă bisericilor de la Agapia Veche, din cauza terenului. Dar Dumnezeu nu a încetat să arate lucrul Său aici, la Agapia din Deal. Cerul a umplut inimile oamenilor de dorul rugii, astfel că locul de închinăciune a rezistat peste toate timpurile trecute. Ca urmare, a fost ridicată altă biserică de zid, căzută din cauza alunecărilor de teren la 1990. S-a ridicat apoi o nouă biserică din lemn și acum, una din zid. În total, șapte biserici au fost ridicate de-a lungul veacurilor, dovedind tăria sufletească a vieţuitorilor schitului.

Biserica este înaltă şi încăpătoare, construită din bârne groase din brad, îmbrăcate în exterior cu dranită, cu pereţi ornamentaţi cu un brâu sculptat din stejar, o adevărată dantelărie din copaci. Mirosul de lemn cu cel de tămâie se îmbină minunat. În interior, pereţii sunt pictaţi în frescă. Catapeteasma este sculptată din stejar masiv. Din vechile construcţii, a rămas turnul-clopotniţă din secolul al XVII-lea, o construcţie masivă din piatră, cu o inscripţie ce datează de la Anastasia, doamna lui Duca-Vodă.

Cinul monahal are 30 de maici, majoritatea fiind în vârstă.

Viaţa în mănăstire nu e grea dacă e trăită cu dragoste de Hristos: „La mănăstire, e o viaţă mai aspră, dar frumoasă. Fiecare face trebuşoară după puterea ei, dar să spuie. Să nu facă nimic fără blagoslovenie. Ascultare, trebuie să facă ascultare”. Viaţa maicilor în mica mănăstire este liniştită, aşa o vedem noi când le vedem supuse în drumul lor spre ascultări sau biserică. Despre necazuri şi greutăţi, ele nu vorbesc, nu se plâng, ba chiar se bucură atunci când Dumnezeu le dă o nouă ocazie să-I arate credinţa.

Călugăria la Agapia Veche înseamnă şi multă muncă. Ele împlinesc tot ceea ce se cere. Astăzi, la trapeză; mâine, la cosit şi adunat fân; poimâine, la adus lemne… Maicile fac ascultări grele şi ştiu să ridice o sarcină de bărbat. Sunt foarte primitoare, intră în vorbă cu pelerini, dau sfaturi cu dragoste… ,,Oricine poate ajunge la desăvârşire, dar cu condiţia să împlinească legile lui Dumnezeu… şi în lume, şi în mănăstire trebuie să cerem ajutorul Domnului, ca să îl primim…”

Ne povestesc cum a fost Agapia Veche înainte de 1992… cum cinul număra 80 de maicii și privesc cu îngrijorare, faptul că în ziua de astăzi tinerele nu mai vor să închine viaţa lor lui Hristos… vin… pleacă… dar nu rămân! Şi timpul trece, ele se împuținează (majoritatea sunt în vârstă). Chiar spuneau, zâmbind: ,,anul acesta, s-au dus 4 dintre noi!!!”

O maică în vârsta, la întrebarea: unde găsim moaştele Sfinţilor Rafail şi Partenie?… nu se ştie… poate ei nu vor să iasă la lumină!!!… dar… se spune că Părintele Rafail ar deţine părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Rafail!” Adevăr sau mit? Numai Dumnezeu ştie!

Cerdacurile căsuţelor de maici de la Agapia Veche sclipesc de curăţenie, miros a vară. Soarele blând ne mângâie cu razele lui.Trandafirii, albăstrelele, crăiţele te însoţesc pe tot parcursul tăcute şi înmiresmate. Fântâna cu apa cea mai cristalina… pe toti stâlpii care susţin roata, sunt scrise versete din psalmi, scrise cu mână, pe coală și cu cerneală! Ce grijă frumoasă au maicile și de sufletele noastre, ale trecătorilor pe acolo!

Arhondaricul – casa pentru oaspeți – se află în afara cuprinsului schitului, pentru că este interzisă cu desăvârşire rămânerea străinilor peste noapte în incintă.

În atelierele de ţesătorie sau în cele de pictură, se lucrează adevărate obiecte de artă şi tradiţie românească. Este o bucurie pentru ele lucrul cu mâinile. Probabil, pentru că merg neîntrerupte, cu drag de a clădi ceva în fiecare zi şi mintea înălţată spre Sfânta Treime.

Seara, porţile Agapiei Vechi se închid. Maicile rămân să se roage în tăcere pentru că este un legământ ca după lăsatul soarelui nimeni să nu mai intre în mănăstire. E noapte, în spatele zăvoarelor stau candele aprinse ce trimit slavă Lui Dumnezeu, iar rugăciunea devine mai puternică. ,,Nu e doar pacea unui câmp sau a unei poieni liniștite, pe care o putem simți și în drumețiile noastre, nu e doar pacea maicilor care slujesc aici în post, în rugăciune și în ascultare, nu e doar simplitatea așezământului, ci e ceva mai mult decât atât. Ceea ce nu putem defini este pacea pe care Sfinții Rafail și Partenie, dar și mulți alți sfinți neștiuți din acest loc, ne-o transmit nouă, pace care ne cheamă să mărturisim că, într-adevăr, minunat este Dumnezeu întru sfinții săi și care ne arată că ceea ce căutăm de fapt în această lume este liniștea și simplitatea sufletului” (arhim.Nichifor Horia).

Elena Bucur

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Anunțuri

O părere la “Am pornit la drum cu gândul de a mă întâlni cu Sfinţii Rafail şi Partenie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s