Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: A viețui în duhul Betleemului

scrisoare_pastorala

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IAȘILOR ȘI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI
LOCȚIITOR DE ARHIEPISCOP AL ROMANULUI ȘI BACĂULUI

Iubiților preoți din parohii,
cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iașilor:
har, bucurie, iertare și ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit –
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt

Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră,
Păstorii aleargă
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.”

Iubiți frați preoți,
Iubiți frați și surori în Hristos-Domnul,

Dumnezeu ne-a binecuvântat și anul acesta să ajun­gem la marea sărbătoare a Nașterii Fiului Său din Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu a venit în lume, a viețuit printre oameni pentru ca aceștia să redo­bândească puterea de a viețui autentic aici, pe pământ, în perspectiva vieții veșnice.

În aceste zile de praznic dumnezeiesc, Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii și minunatele colinde bat la ușa inimii noastre, sensibilizându-ne să primim vestea cea bună a co­borârii Domnului pe pământ.

Sfântul Apostol Pavel ni se adresează, în mod special în aceste zile, spunând: „Gândul acesta să fie în voi, care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind (…), S-a de­șer­tat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oa­menilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om[1].

Urmările coborârii lui Dumnezeu printre oameni sunt mărturisite de slujbele Bisericii, într-un elan de bucurie și de nădejde: „Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade; sa­bia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzește pomul; iar eu mă împărtășesc din dulceața din Rai, de la care m-am îndepărtat, din neascultare[2].

În cuvinte simple, dar adânci și cuprinzătoare, colin­dele prezintă același adevăr al Nașterii lui Hristos cu che­marea stăruitoare adresată nouă pentru a ne lăsa cuprinși de harul mântuitor al Betleemului.

„Hristos Se naște,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră,
Păstorii aleargă
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.”

Iubiți credincioși,

Coborârea lui Dumnezeu pe pământ arătată în Naș­te­rea lui Hristos la peștera din Betleem constituie adevărul fundamental descris de Scriptură, mărturisit de Sfinții Pă­rinți și cântat de Biserică, de slujbele și colindele sale. Acest adevăr este înțeles și trăit în viața noastră în chipuri diferite. O privire atentă în jurul nostru, de Crăciun, ne prezintă ima­­ginea unei lumi cu înțelesuri și interpretări diverse asupra semnificației Nașterii Domnului. Modul în care această săr­bătoare influențează viața noastră este, de asemenea, diferit de la om la om.

Vedem în aceste zile cete de colindători vestind marea taină a Nașterii lui Hristos. Luăm seama, de asemenea, că alți tineri folosesc aceste zile pentru distracții necuvenite, cu urmări dintre cele mai dăunătoare pentru viața lor și a celor din jur. Bisericile sunt pline de credincioși în zilele de Cră­­ciun. După perioada postului, ei s-au pregătit, prin spo­ve­danie și milostenie, pentru împărtășirea cu Sfintele Taine și se bucură, în sufletul lor, pentru aceasta. În același timp însă, mulți dintre semenii noștri, în ciuda faptului că se de­clară creștini, stau departe de Biserică, de Sfânta Liturghie și de tot ceea ce este curat, sfânt, autentic românesc și creștinesc.

Descrierea acestor situații diferite, întâlnite în aceste zile, cuprinde și ceea ce se întâmplă pe micul ecran, pe in­ter­net, în familie, în locuri publice… Oamenii înțeleg diferit sem­ni­ficația acestei perioade, se pregătesc în diverse feluri pentru trecerea dintre ani, au perspective multiple și con­tradic­torii asupra anului care vine. De aceea, se cuvine să ne oprim o clipă din iureșul vieții și să ne întrebăm: Ce este Cră­ciu­nul? Cum ar trebui să ne raportăm la această sărbă­toare? Care sunt înțelesurile, pentru viața noastră, ale cre­dinței în Fiul lui Dumnezeu devenit om, în marea taină a viețuirii lui Dum­nezeu printre oameni?

Iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,

Cu adevărat mare este taina dreptei credințe: Dum­nezeu S-a arătat în trup.[3]

Acesta este Crăciunul. Cel ce Se naște în Betleem este Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu. El este Dumnezeu și de­­vine Om în același timp. Orice altă înțelegere a Crăciu­nu­lui, ce nu cuprinde în ea mărturisirea că Hristos este Dum­nezeu, că Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului este Dumnezeu, că Fecioara Maria este Născătoare de Dum­ne­zeu, este o învățătură falsă și adevăr nu se află întru ea. Creș­­­­tinul ortodox este chemat înainte de toate să aprofun­deze credința în Hristos ca Dumnezeu, să se lase cuprins de ea, să se roage pentru a o dobândi.

Înainte de rostirea cuvântului din Sfânta Evanghelie la Dumnezeiasca Liturghie, preotul și cei prezenți se roagă astfel: „Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oa­meni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoașterii Dumnezeirii Tale[4].

Având ca fundament credința în Hristos, Dumnezeu și Om deopotrivă, suntem chemați să prelungim în viața noastră taina Lui divino-umană. Trăind în această lume, dar destinați veșniciei, viața noastră se cere a fi dumnezeiască și omenească în același timp.

Perioada sărbătorii Nașterii Domnului este bun prilej pentru a conștientiza acest adevăr și a-l trăi cât mai adânc și cuprinzător. Meditația la taina Nașterii lui Hristos, partici­parea la Sfânta Liturghie și pacea sufletească dăruită de colinde pot fi împletite în aceste zile cu bucuria de a fi în familie, de a ne întâlni cu prietenii, de a oferi daruri celor dragi și celor care sunt în nevoie.

Sărbătoarea Nașterii Domnului este ziua păcii, a re­facerii legăturii între noi și Dumnezeu, între noi și semenii noștri, între puterile sufletești ale fiecăruia. Părintele Du­mitru Stăniloae vorbește despre „harul păcii izvorâtor din Hristos (…) ce înconjoară lumea (…), ce se așază între toate, le­gându-le, făcând pace între ele (…), pace în omul însuși[5].

În perioada dintre sărbătorile Nașterii și Botezului Dom­­nului suntem chemați la o mai mare deschidere spre cei­lalți, spre o înțelegere mai adevărată a ceea ce suntem noi în raport cu ei. Pornind de la „zidul despărțitor” dintre om și Dumnezeu, înlăturat prin Nașterea lui Hristos, este bine să conștientizăm tragedia zidurilor despărțitoare dintre frații de aceeași mamă, dintre soți, dintre părinți și copii, dintre bo­gați și săraci, dintre politicieni și popor, uneori chiar din­tre preoți și credincioși, sau dintre arhierei și preoți. A fi îm­preună, a ierta, a fugi de răzbunare, a nu te lăsa cuprins de ispita superiorității în raport cu ceilalți, a avea forța renun­țării la părerea proprie în favoarea viziunii mai bune a celui­lalt, înseamnă a te lăsa cuprins și convins de taina Betlee­mu­lui, de cântarea îngerilor, de bucuria magilor și a păstorilor.

Nașterea Dumnezeiescului Prunc, prezența Prea­cu­ratei Sale Maici și a bătrânului Iosif, leagănul și scutecele ar trebui să nască și să renască în viața românilor bucuria de a fi tată și mamă, de a avea prunci și de a veghea la edu­cația lor.

Se cuvine ca icoana Nașterii Domnului să fie așezată în fiecare casă la loc de cinste, pentru ca părinții cu mulți copii să primească întărire, curaj pentru a-i crește cum se cuvine și a se bucura de existența lor. Aceeași icoană poate fi și izvor de întrebare pentru mulți, și anume: De ce nu am copii? De ce am doar unul sau doi? Unde sunt cei­lalți? Ce am făcut cu ei? Cum pot repara greșeala și re­dobândi normalitatea?

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Am încercat în puține și sărace cuvinte să medităm împreună la taina Sărbătorii Nașterii Domnului, căutând a afla ce este aceasta, cum poate fi cunoscută, trăită și măr­turisită. Nădăjduim în mila Domnului că vom primi harul pentru a înțelege taina Betleemului și pentru a încerca să ne conformăm viața, adică starea lăuntrică și atitudinea ex­terioară, cu această taină.

Este bine ca în aceste zile de mare bucurie să ne în­trebăm și noi cu marele duhovnic al pustiei, Părintele Ia­chint de la Putna: „Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos? Cu îndoială, ca evreii cei de demult, sau cu credință, ca magii neamurilor? Îl odihnim pe Domnul în ieslea cea de taină a inimii sau Îl izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mântuitorului viața noastră, sufletul, puterea, mintea și tot ce avem mai de preț? Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos împăcați unii cu alții, spovediți, uniți cu Dumnezeieștile Taine? Sau venim la El plini de ură, cer­tați, nespovediți, întunecați de patimi?”[6].

Rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea alegerii celei curate și să înțelegem că sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei își împlinesc rostul dacă sunt trăite în duhul Betleemului și al Iordanului, nu în duhul Babilonului și al Sodomei, în duhul păcii lăuntrice și al fa­miliei, nu în iz de bâlci și iarmaroc.

Rugăciunea noastră se îndreaptă cu stăruință către tro­nul Preasfintei Treimi spre a primi puterea alegerii celei bune. Pentru aceasta, ne încredințăm milei lui Dumnezeu Tatăl, nădăjduim în iertarea Domnului Hristos și cerem ha­rul iubirii care ne vine de la Sfântul Duh, Mângâietorul.

Pacea, bucuria și adevărul Nașterii Domnului să ne cuprindă pe toți! Să avem parte de un sfârșit de an bine­cuvântat! Dumnezeu să ne aibă sub ocrotirea Lui în Anul Nou ce se apropie, și care nădăjduim să fie răstimp de apro­­piere față de Dumnezeu, de înțelegere între oameni și de pace în țară și în lume.

Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Locțiitor de Arhiepiscop al Romanului și Bacăului

Note bibliografice

[1]Filipeni 2, 5-7.

[2]Stihiră la „Doamne, strigat-am”, Vecernia Nașterii Domnului, în Mi­­­­neiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise­ricii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 426.

[3]1 Timotei 3, 16.

[4]„Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bu­cu­rești, 2012, p. 147.

[5]Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, nota 91, în Filocalia, vol. 8, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 331.

[6]Părintele Iachint al Putnei, Editura Bizantină, București, 2000, p. 185.

Sursa: DOXOLOGIA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s