Râvna fără socotință sau boala „supercorectitudinii”

Cuviosul Seraphim Rose:

cuviosul-seraphim-roseVladimir Soloviev, în parabola sa asupra Antihristului, are o introspecție valoroasă, scriind că Antihristul va zidi pentru ortodocși un muzeu al tuturor antichităților bizantine posibile, numai să i se supună lui. Astfel că și prea multă “corectitudine” în Ortodoxie, fără o inimă creștină iubitoare, nu îi va putea rezista Antihristului; cel care îl va recunoaște și îi va rezista cu tărie o va face îndeosebi prin inimă și nu prin minte. Trebuie să ne dezvoltăm lăuntric simțămintele și instinctele creștine drepte și să lăsăm deoparte toată fascinația asupra „satisfacțiilor duhovnicești” („conforturi spirituale”) ale modului de viață ortodox, căci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernământ al convertiților din ziua de astăzi – ortodocși, dar nu și creștini.

Ca ortodocși, nu trebuie să credem că putem fi duri, reci și corecți, rămânând pe mai departe creștini. Nu acestea sunt temeliile creștinismului.

Cu mințile noastre calculate, raționaliste, este foarte ușor să credem că suntem plini de râvnă și de strictețe, pe când în realitate ne lăsăm, mai ales, în voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui.

Un episcop vechi-calendarist grec ne-a scris ce rău nemăsurat a fost făcut Bisericii Ortodoxe din Grecia de ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci când oamenii citează canoane, Părinți, tipicul bisericesc, spre a dovedi ca au „dreptate” și că toți ceilalți se înșeală. Corectitudinea poate deveni cu adevărat „boală”, atunci când este administrată fără dragoste, îngăduință și fără conștientizarea propriei înțelegeri imperfecte a cuiva. O astfel de „corectitudine” va produce mereu numai schisme și, în cele din urmă, ajută numai mișcarea ecumenică, reducând numărul celor ce mărturisesc Ortodoxia.

Cuviosul Paisie Aghioritul:

cuviosul-paisie-aghioritulOdată, am spus cuiva: „Ce ești tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului?‘ Creștinul nu trebuie să fie fanatic, ci să aibă dragoste față de toți oamenii. Cel ce aruncă cuvinte fără discernământ face rău, deși ar fi și drepte. Am cunoscut un scriitor care avea multă evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care pătrundea în profunzime și tulbura. Odată, îmi spune: „La o întrunire, am spus asta și asta unei doamne”. Dar, în modul în care i-a vorbit, a terminat-o. A jignit-o înaintea tuturor. „Ascultă – îi spun – tu arunci în ceilalți cu coronițe de aur cu diamante însă așa cum le arunci, spargi capetele și nu numai pe cele sensibile, ci chiar și pe cele tari‘. Să nu aruncăm cu pietre în oameni… în mod creștinesc.

Văd la unii creștini un mod ciudat de logică. E bună evlavia ce au, e bună și dispoziția pentru bine, dar e nevoie și de discernământ și dreptate duhovnicească, ca să nu fie însoțită evlavia de îngustime de minte și de senilitate. Totul este sa avem o stare duhovnicească așa fel, ca să avem discernământul duhovnicesc, pentru că altfel rămânem la „litera legii”, iar „litera legii omoară”.

Sursa: Cuvântul Ortodox

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s