Primeşte, Fecioară, pârga plânsurilor mele…

Maica DomnuluiVino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor.

Continuă lectura

PS Sebastian: Fiica lui Iair, sau despre un alt inteles al mortii

Fiica lui IairEvanghelia de astazi evoca doua minuni savarsite de Mantuitorul Hristos: vindecarea femeii care s-a atins pe ascuns de vesmintele Domnului si invierea fiicei lui Iair — o copila de numai doisprezece ani, singura la parinti. Obisnuia Hristos sa-Si legitimeze invatatura si cuvintele pe care le adresa poporului cu astfel de semne si minuni. Asa se face ca, de-a lungul celor trei ani si jumatate, cat timp a durat activitatea Sa publica, El a vindecat in mai multe randuri bolnavi: orbi, leprosi, ologi si, iata, in evanghelia de astazi a inviat pana si din morti pe o copila, ca sa arate tuturor ca este Dumnezeu, Stapan al sufletelor, dar si al trupurilor; Stapan al vietii, dar si al mortii.

Continuă lectura

PS Sebastian: Despre grijile vieţii

Predica de pe munteMt. 6, 22-33

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt. 6, 33).

Dreptmăritori creştini,

Textul duminicii acesteia este o pericopă evanghelică din care, probabil, unii cu greu înţeleg ceva, iar alţii, mai puţin cunoscători ai învăţăturii noastre creştine, s-ar putea chiar scandaliza. Iată conţinutul acestei pericope:

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?

Continuă lectura

Părintele Cleopa: ,,Doamne, au nu Tu zideşti duhul omului la zămislire?”

copilPe Dumnezeu nu-L poate minţi nimeni.

Aveţi frica lui Dumnezeu, păziţi-vă de gândul acesta al uciderii de prunci, mai tare decât toţi balaurii din lumea asta şi decât toate. Păziţi-vă! Dacă tot veţi face mereu avort, poporul nostru se împuţinează. Vom rămâne numai bătrânii şi vor veni alte popoare, şi ne vor robi…

Iar a ucide copilul este cea mai mare crimă, cea mai mare fărădelege şi împotrivire înaintea lui Dumnezeu, Care l-a creat în pântecele tău şi ţi-a dat ţie naştere, iar lui i-a dat suflet viu şi cuvântător.

Ştiţi voi unde stau copiii nebotezaţi?…

Continuă lectura

Preasfințitul Sebastian: Modelul Zaheu

MODELUL ZAHEULc. 19, 1-10.

Dreptmăritori creştini,

Evanghelia de astăzi ne aduce în faţa ochilor noştri sufleteşti modelul Zaheu, mai marele vameşilor din Ierihon, considerat de către concetăţenii săi unul dintre cei mai mari păcătoşi. Acesta, auzind că Iisus trece prin cetate, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că era mic de statură. Iisus însă l-a strigat şi i-a zis:,,Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” Şi au intrat împreună în casă, spre surprinderea, dar şi dezamăgirea celorlalţi ierihonieni, care ar fi dorit, cu siguranţă, să-L aibă ei oaspete de cinste în casa lor. Domnul a preferat, însă, să ia masa cu Zaheu şi, dacă în casă împreună cu Iisus a intrat un păcătos dispreţuit, înăuntru a luat naştere modelul Zaheu, pe care evanghelia de astăzi ni-l oferă tuturor drept pildă!
Continuă lectura

Unde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţa?

Unde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţaUnde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţa?

Bate la multe uşi.

Aruncaţi o privire în societate: de la colibele săracilor până la palatele bogaţilor. Toţi caută linişte şi siguraţă în bani, în conforturi, în desfătări, în femei, în distracţii, în sport şi atletism, în excursii şi turism, în cunoaştere şi politică, adică în suporturi lumeşti.

Experienţa vieţii ne arată că în nimic din toate acestea oamenii nu găsesc ceea ce caută. Pentru că bat la uşa greşită! (…)

Nu bateţi, la alte uşi. Ceea ce căutaţi nu este acolo.

Continuă lectura

Preasfințitul Sebastian: Logica pământească și logica dumnezeiască

LOGICA PǍMÂNTEASCǍ ŞI LOGICA DUMNEZEIASCǍPREDICA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
Mt.4, 12-17

Drept măritori creştini,

Pericopa evanghelică de astăzi constituie începutul propovăduirii şi misiunii Domnului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Domnul Se desparte de Înaintemergătorul Său. Acela rămâne să propovăduiască în continuare botezul pocăinţei şi să pregătească poporul pentru primirea învăţăturii celei noi, iar Hristos, potrivit textului evanghelic citit ieri la sfânta liturghie, S-a retras în pustie să Se ,,pregătească” pentru marea misiune mântuitoare.

Continuă lectura

Arhimandritul Tihon (Şevkunov): La Bobotează, apa se sfinţeşte în toată lumea

BoboteazaUn cunoscut duhovovnic din Rusia, care a petrecut mulţi ani în închisoare, a fost întrebat cum săvârşea acolo Dumnezeiasca Liturghie. Iar bătrânul a răspuns:

-Mulţi preoţi ştiau textul Sfintei Liturghii pe de rost. Pâinea, chiar dacă nu era grâu, putea fi găsită fără greutate. Vinul a trebuit să-l înlocuim cu sucul de răchiţele. Iar în locul sfintei mese, pe care se slujeşte Sfânta Liturghie şi în care, după regulile bisericeşti, trebuie să fie introdusă o părticică din moaştele unui mucenic creştin, îl puneam pe cel mai lat în spate dintre confraţii noştri, dintre preoţii închişi. El se dezbrăca până la brâu, se întindea pe spate şi pe pieptului lui săvârşeam Sfânta Liturghie. În lagăr, toţi erau mucenici şi mărturisitori şi puteau primi în orice clipă moartea pentru Hristos.

Continuă lectura

Sfantul Nicodim Aghioritul, Neofil Kovsokalivitul – Deasa impartasire cu preacuratele lui Hristos Taine

Deasa impartasireCu adevarat avea dreptate poporul lui Israil din vechime sa se laude ca s-a invrednicit sa se hraneasca cu mana cea dulce, pe care o ploua cerul cu preaslavita minune. Si avea dreptate sa se mandreasca ca s-a adapat cu acea apa ca nectarul, pe care mai presus de fire o izvora piatra cea vartoasa.

Dar cu mult mai multa dreptate trebuie sa se laude binecredinciosul popor al Harului celui nou, pentru ca s-a invrednicit sa aiba ca hrana Preacuratul Trup al Dumnezeu-Omului Iisus. Si cu mult mai multa dreptate se poate mandri, avand bautura. Sangele cel de viata factor si Preasfant al lui Dumnezeu.

Continuă lectura

Iubirea de vrăjmaşi, condiţia mântuirii

Iubirea de vrăjmaşi, condiţia mântuiriiDacă iubirea de vrăjmaşi mărturiseşte prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt şi a harului, faptul de a nu iubi pe vrăjmaşii noştri, de a nu încerca compătimire şi de a nu ne ruga pentru ei mărturiseşte nu numai absenţa Duhului Sfânt şi a harului, dar şi prezenţa şi lucrarea în noi a unui demon: „dacă gândeşti rău despre aproapele tău, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine şi acesta îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor”; „dacă nu ţi-e milă de păcătosul care va fi chinuit în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul lui Dumnezeu, ci în tine viază un duh rău”. Cine are atitudini potrivnice iubirii de vrăjmaşi face voia demonilor, se face imitatorul lor, le deschide uşa sufletului său şi lasă câmp liber lucrării lor. „Nu gândi, suflete, că Domnul te iubeşte, dacă te uiţi la cineva cu duşmănie. O, nu. Mai degrabă te iubesc demonii, pentru că te-ai făcut slujitorul lor”.

Continuă lectura

Virgil Maxim: Ţăranul român

Credinta-in-Romania-Sucevita-anii-80-Foto-c-Dinu-Lazar-taran-rugandu-seSursa fotografiei: Victor Roncea

M-a impresionat în mod deosebit în comunitatea creştină a sălcienilor, păstrarea, din vremuri primare, a îmbrăţişerii pe care şi-o dădeau unii altora în momentul liturghic când preotul chema ,,Să ne iubim unul pe altul, ca într-un gând să mărturisim”.

Bărbaţii mai tineri sărutau mâna celor mai în vârstă zicând: ,,Iartă-mă frate!”; asemenea şi femeile între ele. La sfârşitul slujbei, femeile sărutau mâna bătrânilor şi a bărbaţilor care erau cunoscuţi ca exemple de demnitate morală în comună.

Pe la colţurile acoperişurilor, erau aşezate cruci lucrate din tablă sau turnate odată cu ţigla.

Continuă lectura

Rugăciune de pocăinţă – a Sfântului Anastasie Sinaitul

pocaințăSă ştie tot creştinul, că dacă această rugăciune o va zice în fiecare seară, cu umilinţă şi cu durere în suflet pentru păcatele făcute, chiar dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în această noapte, se va izbăvi de muncile iadului cu mila Milostivului şi Bunului Dumnezeu.

***
*

Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu.

Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.

Continuă lectura

Am pornit la drum cu gândul de a mă întâlni cu Sfinţii Rafail şi Partenie…

Agapia18Ajunşi la Mănăstirea Agapia, am gândit că trebuie să mergem şi la Schitul Agapia Veche – loc predestinat iubirii creştineşti, un loc sfinţit.

Drum anevoios, întâi mărginit de case, apoi uşor, uşor intri în pădure, lăsând în urmă satul.

Aflat într-o zonă muntoasă, la numai 2 km de Mănăstirea Agapia Nouă, într-o poiană adăpostită de păduri seculare, unde zgomotul și forfota civilizației moderne încă nu au ajuns, atât frumusețea și liniștea locurilor, cât și pacea Sfintei Liturghii săvârșite sau mirosul de tămâie izvorât parcă de peste tot, te încredințează că Agapia Veche este, într-adevăr, loc sfințit.

Biserica se înalţă pe sufletele sfinţilor părinţi trăitori la Agapia: cuviosul Agapie Sihastrul, Eufrosin Sihastrul, Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile şi Paisie, Sfântul Rafail şi Partenie.

Continuă lectura

Biserică unicat: făcută numai din bârne, îmbinate în stil dacic – Schitul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

SAM_6384,,şi, pentru că nu-mi plăcea oraşul, m-am rugat la Dumnezeu să stau în pustiu, la linişte. S-a întâmplat să fiu bolnav şi am venit până aici, la barieră, să vizitez poiana, atunci am văzut prima oară stejarul şi am zis: Doamne, dacă o să fiu sănătos, o să ridic aici cea mai frumoasă biserică din lume”. (Părintele Pangrati Petru Hanu – ctitorul Schitului Sf. Apostoli Petru şi Pavel)

La 3 km de Mănăstirea Dragomirna, într-o pădure de stejar, un minunat schit de maici. Schitul sfinților apostoli Petru și Pavel, din Mitocul Dragomirnei. Este o adevărată bijuterie, lucrul mâinilor sub lucrarea sufletului… artă, cum numai noi, românii, ştim să o facem. Rămâi uimit de perfecţiunea acestei lucrări, biserica fiind construită din lemn masiv, nimic altceva, pur si simplu: din lemn. Iar toate candelabrele din biserica sunt ca niste dantelării, ,,croşetate” din coarne de cerb!

Continuă lectura