Părintele Iachint (Mănăstirea Putna): Taborul – candela nădejdii înaintea unui val de întuneric

„Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați” (Matei 17, 5).

Știind Mantuitorul nostru că omul întotdeauna slăbește cu sufletul în vremea suferinței, a voit ca, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie, să-Și îmbărbăteze ucenicii, încredințându-i, printr-o minune de taină, că El este cu adevărat Mesia, Cel vestit de prooroci. (…)

„O, adâncul bogăției și al înțelepciunii, și al științei Lui Dumnezeu!… Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine s-a făcut Lui sfetnic?” (Rom. 11, 33-34). A revărsat Domnul pe Tabor în inima ucenicilor Săi un strop de bucurie înaintea unui noian de suferințe. A aprins în sufletele lor o candelă a nădejdii înaintea unui val de întuneric. Le-a îngăduit să guste cereasca lumină, pentru ca, în vremea răstignirii, să nu se îndoiască.

Continuă lectura

Rugăciune de pocăinţă – a Sfântului Anastasie Sinaitul

pocaințăSă ştie tot creştinul, că dacă această rugăciune o va zice în fiecare seară, cu umilinţă şi cu durere în suflet pentru păcatele făcute, chiar dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în această noapte, se va izbăvi de muncile iadului cu mila Milostivului şi Bunului Dumnezeu.

***
*

Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu.

Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.

Continuă lectura