Sfântul Ioan Scărarul – Duminica a IV-a din Post

sfantul-ioan-scararulPărintele Siluan Popescu

Vă spuneam la începutul perioadei Triodului că se schimbă anotimpul duhovnicesc și că zi de zi și săptămână de săptămână în această perioadă vom învăța cum să murim și chiar vom muri și ne vom îngropa împreună cu Hristos pentru ca să și înviem împreună cu El în împărăteasa zilelor.

În primă săptămână a Triodului am învățat din pilda vameșului și fariseului despre smerenia pe care trebuie să o avem înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și că cel care se pocăiește cu adevărat nu mai are putere și timp să ia aminte la răutățile altora, decât dacă Dumnezeu i-a dat responsabilitatea propovăduirii sau povățuirii. Apoi am aflat despre bunătatea lui Dumnezeu, care pe cei ce se socotesc nevrednici de El îi primește și îi cinstește ca pe niște fii ai Săi iubiți, pentru a avea cât mai mult curaj în pocăința noastră. Dacă nu am înțeles cu bunătate să răspundem Bunătății, ni s-a pus în vedere că va veni și o zi a Judecății când ne vom vedea în lumina dreptății divine și vom primi pentru veșnicie locul pe care ni l-am ales: raiul sau iadul.

Continuă lectura

Cu sărăcia îmbogățindu-ne

Autor: Siluan Popescu

(Părintele Siluan Popescu)

Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. (I Ioan 2,15)

Viețuirea creștină o înțelegem dogmatică, eclesiologică și ascetică în același timp, dar în această ordine, prin ele urcând către mistică. Primirea, păstrarea și mărturisirea adevărurilor de credință ne deschid intrarea și ne mențin în Biserică prin Sfintele Taine, iar adâncirea trăirii harului primit prin Ele, a vieții Sfintei Treimi, o realizăm prin asceză, toate acestea urmând a ne duce la iluminare și îndumnezeire, la ceea ce numim trăirea mistică.

Cuvântul lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură luminează și dă putere, desigur, fiecărui aspect al vieții religioase, dar în prezentul articol ne vom opri doar asupra viețuirii ascetice.

Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Aspecte dogmatice legate de Taina Cununiei)

Părintele Siluan Popescu

Pentru ca Taina Cununiei să fie validă, pe lângă condiţiile impuse de dreptul bisericesc, există condiţii şi din punct de vedere dogmatic.

Întrucât adevăratul săvârşitor al Tainelor este Iisus Hristos, eficienţa acestora nu depinde de vrednicia morală a săvârşitorului (a preotului), însă intenţia şi credinţa săvârşitorului, care trebuie să se manifeste prin evlavie şi atenţie, sunt absolut necesare. Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Scurtă privire istorico-liturgică asupra Tainei Cununiei)

Părintele Siluan Popescu

Scurtă privire istorico-liturgică asupra Tainei Cununiei

Credinţa creştină a impus convertiţilor o sobrietate aparte în privinţa manifestărilor sociale, ceea ce a dus la obiceiuri diferite ale creştinilor de cele ale păgânilor în felul de a se căsători, cel puţin în ceea ce priveşte obiceiurile referitoare la mire sau la mireasă, la petrecerile ce însoţeau căsătoria, pregătirea camerei nupţiale etc., fiind însă respectate legile civile impuse de puterea statală.[1] Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Căsătorie şi cununie în dreptul bisericesc român)

Părintele Siluan Popescu

Căsătorie şi cununie în dreptul bisericesc român

Potrivit renumitului specialist de drept canonic Ioan N. Floca:

Sfânta Taină a Cununiei este lucrarea sfântă prin care se desăvârşeşte – prin har – înţelegerea dintre două persoane, prin care acestea încheie căsătoria. Ca binecuvântare religioasă a căsătoriei, cununia se mai numeşte în sens cu totul general şi căsătorie religioasă, deşi căsătoria, chiar binecuvântată de Biserică, sau căsătoria religioasă, nu se reduce numai la Sfânta Taină a Cununiei, ci ea este formată şi dintr-o parte nereligioasă sau profană, care constă în înţelegerea firească, ce se stabileşte prin consensul persoanelor care încheie căsătoria. Această înţelegere constituie baza naturală a căsătoriei şi ea este determinată de legi statornicite de Creator, în natura omului, conceput ca o unitate, căci se zice: «bărbat şi femeie l-a făcut».

Fără acest consens, binecuvântarea religioasă, prin administrarea Sfintei Taine a Cununiei, nu poate să fie dată sau, chiar dacă se dă, ea nu produce efectul haric specific al acestei lucrări dumnezeieşti.”

Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.)

Părintele Siluan Popescu

Harul şi Sfintele Taine. Taina Cununiei.

Înaite de a prezenta raportul dintre căsătorie şi Taina Cununiei şi modul în care sunt înţelese din punct de vedere teologic, este necesar să precizăm, în linii foarte generale, semnificaţia a două noţiuni teologice ce stau la baza înţelegerii acestor aspecte: har şi Sfântă Taină.

Dumnezeu, fiind o existenţă vie, are o energie prin care se manifestă, ce este degajată din fiinţa Sa. Spre deosebire însă de orice energie întâlnim în lumea aceasta, energia care porneşte din fiinţa lui Dumnezeu este necreată, aşa cum necreat este El. Această energie necreată se numeşte har. Cu cât omul se umple mai mult de har, cu cât primeşte de la Dumnezeu, prin prezenţa harului, mai multă înţelepciune, tărie a voinţei, putere iubitoare, frumuseţe etc., cu atât se asemănă mai mult cu Dumnezeu şi este părtaş fericirii. Pentru a săvârşi binele şi pentru a creşte în bine, omului îi este absolut necesară prezenţa harului, potrivit cuvântului dumnezeiesc:

Fără Mine nu puteţi face nimic.[1]

Continuă lectura

Domnule Donald, v-aţi rătăcit!

Am primit cadou, cu mai multe săptămâni în urmă, o serie de cărţi scrise de Neale Donald Walsch, Conversaţii cu Dumnezeu, cerindu-mi-se o părere despre gândurile autorului. Am făgăduit să citesc, cât îmi va sta în putinţă, şi să îmi exprim părerea despre cele citite. Am avut însă rugămintea să nu existe supărare, indiferent care vor fi impresiile mele. Iată ce am descoperit!

În introducere, chiar de la primele rânduri, autorul ne asigură, de fapt vrea să ne inducă, că vom „trăi o experienţă extraordinară”. Şi în ce ar consta această experienţă?! În faptul că vom avea o conversaţie cu Dumnezeu. El este convins că noi am fost învăţaţi că nu putem vorbi cu Dumnezeu, că am fost învăţaţi că aşa ceva nu este posibil. Nimic mai fals! De când suntem mici ne rugăm lui Dumnezeu şi El ne răspunde prin întreaga purtare de grijă pe care o are faţă de noi. Uneori ne răspunde chiar în sinea noastră prin gânduri ori cuvinte, dar întotdeauna ne răspunde nedumeririlor noastre prin glasul Evangheliei Sale pe care îl ascultăm în biserică. E drept, mulţi dintre noi nu îl ascultă, iar alţii, deşi îl ascultă, nu se străduiesc să îl şi înţeleagă. Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Căsătoria în dreptul român)

Părintele Siluan Popescu

1.2. Căsătoria în dreptul român – elemente generale

În acest subcapitol, dorim să facem o scurtă prezentare a aspectelor ce este absolut necesar să fie cunoscute de către tineri cu privire la căsătorie, aşa cum sunt prevăzute în dreptul român.

Mai întâi, trebuie ştiut faptul că baza familiei o constituie căsătoria liber consimţită între soţi , care este:

Uniune liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii . Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Căsătoria şi Taina Cununiei)

Părintele Siluan Popescu

Înainte de a întreprinde orice demers pentru rezolvarea unei probleme, trebuie să ne asigurăm că ea a fost înţeleasă şi formulată corect. În plan spiritual, problema întemeierii unei familii este legată direct de modul în care tinerele se raportează la una dintre cele şapte Taine ale Bisericii, Taina Cununiei. Deoarece, în cadrul interviurilor pe care le-am realizat, am constat că marea majoritatea a tinerelor nu cunosc elementele generale ale căsătoriei şi ale Tainei Cununiei şi nu pot diferenţia între aceste instituţii (una civilă şi alta teologică), vom dedica primul capitol al lucrării prezentării acestor aspecte. Continuă lectura

Suferinţa provocată tinerelor de neîntemeierea propriei familii (Adevărul de-acasă)

Părintele Siluan Popescu

Adevărul de-acasă

Deseori, gesturile noastre arată doar sentimente de suprafaţă sau, mai grav, sentimente pe care nu le trăim nici măcar în momentul în care facem aceste gesturi. Zâmbim binevoitor când vrem să-l asigurăm pe celălalt de liniştea noastră sufletească şi de dorinţa de a-l ajuta; uneori, prin fermitatea privirilor dorim să subliniem convingerea că ştim exact ce avem de făcut cu viaţa noastră şi că experienţa acumulată ne permite să abordăm cu un maxim de optimism orice problemă; alteori, oferim strângeri de mână şi îmbrăţisări pline de elan ce vor a spune: Mai puternic decât acum nu m-am simţit niciodată! Dar de câte ori exprimă aceste gesturi realitatea sufletească profundă pe care o trăim? Rar…

Şi asta nu e tot! Continuă lectura

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare!

I. De ce nimeni nu întreabă?!

N-a întrebat, pentru că simţea că nimeni nu îi putea răspunde. Toţi erau preocupaţi de cu totul altceva. Dumnezeu nu apărea decât la momente de cumpănă, când, fie se rugau ca El să îi ajute, fie El era principalul vinovat asupra căruia îşi revărsau toate injuriile, pentru că le-a făcut sau a permis să li se întâmple ceva atât de neplăcut ori de neînţeles. Mai erau şi oameni care ziceau că El nu există, dar ei nu îi stârneau decât mirarea; era sigur pe ceea ce simţea.

Nimeni nu îi părea a-L simţi ca pe o prezenţă permanentă, ca pe o persoană dornică să poarte un dialog ori ca pe un tată iubitor, ci doar ca pe o instanţă finală şi atotputernică. El făcea să se prindă blestemele născute din inima răpusă de suferinţa nedreaptă ori să se împlinească în mod minunat cele mai îndrăzneţe dorinţe. I se strângea inima de fiecare dată când îi veneau în minte cucuvele ce cântau pe casa fratelui bunicului său. Bătrâna, soţia pe care acesta o chinuise o viaţă întreagă, îl blestemase ca, după moartea ei, să îi cânte cucuvele pe casă, până la moartea lui. Şi aşa a fost.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Vederea luminii necreate de către trăitori din spaţiul creştin ortodox românesc

Părintele Siluan Popescu

Bucuria vederii luminii necreate nu este apanajul unei anumite categorii de oameni. Călugări, preoţi, mireni, adulţi, copii, femei sau bărbaţi, oameni simpli sau oameni cu o cultură deosebită, indiferent de naţionalitate, toţi suntem chemaţi de Dumnezeu să intrăm în împărăţia cerurilor care poate fi pregustată şi trăită încă din timpul vieţii pământeşti prin împărtăşirea de lumina necreată.

Deşi toţi suntem chemaţi, foarte puţini dintre noi ajungem să ne bucurăm în viaţa aceasta de vederea luminii necreate. Şi mai puţini sunt cei care au curajul de a mărturisi public o astfel de bucurie. În documentarea pe care am făcut-o printre cărţile citite a fost şi cartea „Mari duhovnici români despre rugăciune”, o colecţie de cuvântări despre rugăciune ale unor nume răsunătoare ale ortodoxiei româneşti: arhimantrit Cleopa Ilie, arhimandrit Teofil Părăian, arhimandrit Arsenie Papacioc, arhimandrit Mina Dobzeu, arhimandrit Sofian Boghiu, ieroschimonah Paisie Olaru, arhimandrit Iachint Unciuleac, arhimandrit Dometie Manolache, ieroschimonah Sandu Tudor. Aveam mare nădejde că voi găsi numeroare mărturisiri ale experimentării în rugăciune a luminii necreate. Spre surprinderea mea nu am găsit măcar una.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Lumina neapropiată

Părintele Siluan Popescu

Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. (Facere 1,3-5)

Cei mai mulţi tâlcuitori contemporani ai acestor versete, vrând să explice cum este posibil ca Dumnezeu să fi făcut lumina în ziua întâi şi abia în ziua a patra luminătorii, ne spun că în relatarea zilei întâi a creaţiei nu este vorba de lumina fizică ci de o ordine pe care Dumnezeu a pus-o în lucruri.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XIX. Singurul Dumnezeu adevărat

Părintele Siluan Popescu

Ştim cu toţii că alături de religiile monoteiste există religii politeiste, adică religii care presupun existenţa mai multor entităţi divine din care niciuna nu este absolută, chiar dacă una din aceste entităţi se consideră că a existat mai întâi şi că este izvor direct sau indirect al tuturor. Aşadar, a fi monoteist înseamnă a crede că există o entitate divină absolută, desăvârşită.

Din această calitate rezultă cu necesitate că Ea trebuie să fie şi unică căci dacă ar exista două ele s-ar mărgini reciproc. În acest sens Sfântul Ioan Damaschin se exprimă astfel: „Dar dacă am spune că sunt mulţi Dumnezei, este necesar să se observe deosebire între cei mulţi, căci dacă nu este deosebire între ei, este mai degrabă unul şi nu mulţi. Dar dacă este deosebire între ei, unde este desăvârşirea?”

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XVIII. Opriţi-vă şi cunoaşteţi

Părintele Siluan Popescu

Pentru că am încheiat o altă etapă a parcursului nostru m-am gândit ca înainte de a merge mai departe să ne oprim la malul mării pe înserate şi, sub adierea uşoară a brizei, să ne aducem aminte cele pe care le-am descoperit împreună până acum.

După ce am aflat ce înseamnă să crezi în Dumnezeu şi ne-am răspuns ce înţelegem în sensul cel mai strict când spunem „Dumnezeu”, am menţionat care sunt argumentele raţionale prin care ne explicăm credinţa.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XVII. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine

Părintele Siluan Popescu

Mai presus decât toate căile de cunoaştere a lui Dumnezeu prezentate până acum este calea mistică. Aceasta deoarece ea presupune gustarea lui Dumnezeu, experierea directă prin simţire a harului lui Dumnezeu. Se afirmă adesea că această cale de cunoaştere este rezervată sfinţilor, dar trebuie spus că milostivirea lui Dumnezeu o poate deschide oricărui om.

Calea mistică nu mai presupune doar a cunoaşte cu mintea despre Dumnezeu şi a face efortul de voinţă de a respecta poruncile sau a împlini sfaturile pe care El ni le-a dat, ci a simţi prezenţa iubirii lui Dumnezeu şi a lupta pentru permanentizarea acestei simţiri.

Cel ce călătoreşte pe această cale cunoaşte, în acelaşi timp, mult mai profund şi starea firii umane căzute şi înţelege drumul pe care aceasta trebuie să îl parcurgă spre îndumnezeire, spre fericirea veşnică.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XVI. El rămâne, înţeles, necuprins şi exprimat, negrăit

Părintele Siluan Popescu

Am mărturisit în primele noastre întâlniri adevărul că Dumnezeu a creat lumea din nimic şi că nu a emanat-o din Sine. Aceasta înseamnă că esenţa lumii şi esenţa divină sunt cu totul altceva. Diferenţa dintre cele două este radicală, încât putem afirma cu siguranţă că esenţa divină rămâne inaccesibilă omului.

Cu toate acestea Dumnezeu nu este separat de lume ci o menţine în existenţă prin energiile Sale. Pornind direct din fiinţa lui Dumnezeu, aceste energii sunt şi se numesc necreate. Ele sunt lucrarea lui Dumnezeu în lume şi în acest fel putem cunoaşte despre Dumnezeu, putem fi cu Dumnezeu, noi în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi, deşi după fiinţă (după esenţă) nu îl vom putea cunoaşte niciodată.

Continuă lectura

Monah Siluan Popescu: Spre Emaus – XV. Aceasta este viaţa veşnică

Părintele Siluan Popescu

Dumnezeu nu este numai principiu abstract, raţiune ori lege, ci şi o existenţă spirituală personală, având toate calităţile pe care le presupune existenţa personală: conştiinţă, voinţă, raţiune şi sentiment. Aceasta face posibilă cunoaşterea Sa şi spiritual, cunoştinţă pe care o dobândim prin calea de cunoaştere supranaturală. Dacă Revelaţia supranaturală este iniţiativa lui Dumnezeu de a se descoperi omului ca existenţă personală, cunoaşterea supranaturală presupune iniţiativa omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi ca urmare a acestui efort întâlnirea cu Revelaţia supranaturală.

Ea reprezintă efortul fiecăruia dintre noi de a lua cunoştinţă de Revelaţia supranaturală, ale cărei căi de transmitere am spus că sunt Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură, şi este posibilă doar datorită auto-revelării lui Dumnezeu.

Continuă lectura