Cuviosul Paisie Aghioritul, despre dragoste

cuviosul-paisie-aghioritul

Dragoste cu durere înseamnă să strângi în brațe pe un frate de-al tău care are demon, iar demonul să plece.

(Cuviosul Paisie Aghioritul)

Anunțuri

Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextul „dreptatii”

cuviosul-paisie-aghioritul“Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.

“Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri”.

Continuă lectura

Părintele Stefan Nutescu (Schitul Lacu) despre dreapta socotinta: „Extremele nu sunt de la Dumnezeu…”

parintele-stefan-nutescu„Cu un om obraznic nu poti clădi o casă duhovnicească. Nu se poate”.

“Excepţiile sunt dirijate de Sus, fără putere de lege. Regula este calea împărătească. Şi “nebunia întru Hristos”, şi pustnicia, şi vieţuirea de unul singur sunt daruri de sus”.

Scurtă convorbire cu Părintele Ieroschimonah Ștefan

Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos

“- Părinte, pentru început vă rugăm să ne dați o definiţie a dreptei socotințe.

Continuă lectura

Cuviosul Paisie Aghioritul: Omul duhovnicesc este plin de durere pentru ceilalți

cuviosul-paisie-aghioritulDragoste cu durere

– Câte greutăți întâmpinați la Colibă, Gheronda! Vin acolo bolnavi psihic, consumatori de droguri…

– Aici se vede dacă avem dragoste adevărată: în persoana fratelui nostru, Îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca și cum o facem pentru Însuși Hristos. „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”[1].

Continuă lectura

Râvna fără socotință sau boala „supercorectitudinii”

Cuviosul Seraphim Rose:

cuviosul-seraphim-roseVladimir Soloviev, în parabola sa asupra Antihristului, are o introspecție valoroasă, scriind că Antihristul va zidi pentru ortodocși un muzeu al tuturor antichităților bizantine posibile, numai să i se supună lui. Astfel că și prea multă “corectitudine” în Ortodoxie, fără o inimă creștină iubitoare, nu îi va putea rezista Antihristului; cel care îl va recunoaște și îi va rezista cu tărie o va face îndeosebi prin inimă și nu prin minte. Trebuie să ne dezvoltăm lăuntric simțămintele și instinctele creștine drepte și să lăsăm deoparte toată fascinația asupra „satisfacțiilor duhovnicești” („conforturi spirituale”) ale modului de viață ortodox, căci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernământ al convertiților din ziua de astăzi – ortodocși, dar nu și creștini.

Continuă lectura

Răspuns la rugăciune

raspuns la rugaciuneIar Celui Ce poate face, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui să fie slava.

(Efeseni 3: 20).

Deseori, se întâmplă să auzim cum oamenii povestesc cât de greu le e să se roage. Din păcate, toți slăbim adeseori în credință, când ne găsim în situații grele sau când răspunsul la rugăciunea noastră se lasă îndelung așteptat. Ne descurajăm și, uneori, chiar încetăm cu totul să ne rugăm. Dacă am vedea în Domnul un Tată iubitor, dacă am crede cu tărie în cuvântul Lui, nu ne-am lăsa niciodată de rugăciune. Domnul întârzie, deseori, cu răspunsul, din pricini ce rămân ascunse de noi, dar asta nu înseamnă că nu ne aude.

Continuă lectura

PS Sebastian: Despre grijile vieţii

Predica de pe munteMt. 6, 22-33

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt. 6, 33).

Dreptmăritori creştini,

Textul duminicii acesteia este o pericopă evanghelică din care, probabil, unii cu greu înţeleg ceva, iar alţii, mai puţin cunoscători ai învăţăturii noastre creştine, s-ar putea chiar scandaliza. Iată conţinutul acestei pericope:

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?

Continuă lectura

Unde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţa?

Unde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţaUnde caută omul de astăzi liniştea şi siguranţa?

Bate la multe uşi.

Aruncaţi o privire în societate: de la colibele săracilor până la palatele bogaţilor. Toţi caută linişte şi siguraţă în bani, în conforturi, în desfătări, în femei, în distracţii, în sport şi atletism, în excursii şi turism, în cunoaştere şi politică, adică în suporturi lumeşti.

Experienţa vieţii ne arată că în nimic din toate acestea oamenii nu găsesc ceea ce caută. Pentru că bat la uşa greşită! (…)

Nu bateţi, la alte uşi. Ceea ce căutaţi nu este acolo.

Continuă lectura

Preasfințitul Sebastian: Logica pământească și logica dumnezeiască

LOGICA PǍMÂNTEASCǍ ŞI LOGICA DUMNEZEIASCǍPREDICA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
Mt.4, 12-17

Drept măritori creştini,

Pericopa evanghelică de astăzi constituie începutul propovăduirii şi misiunii Domnului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Domnul Se desparte de Înaintemergătorul Său. Acela rămâne să propovăduiască în continuare botezul pocăinţei şi să pregătească poporul pentru primirea învăţăturii celei noi, iar Hristos, potrivit textului evanghelic citit ieri la sfânta liturghie, S-a retras în pustie să Se ,,pregătească” pentru marea misiune mântuitoare.

Continuă lectura

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare)

Икона Богоявление Господне - Крещение.(Tit 2, 11-14; Mt. 3, 13-17)

Botezul Domnului se mai numește și Dumnezeiasca Arătare, întrucât, cu acest prilej, S-a arătat în chip văzut Singurul Dumnezeu Adevărat, Cel în Treime închinat: Dumnezeu-Tatăl, prin glasul in cer; Dumnezeu-Fiul – Cel Întrupat – prin botez; Dumnezeu-Duhul Sfânt, prin pogorârea asupra Celui Botezat.

Aici, se arată și taina legăturilor dintre Ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu-Duhul Sfânt de la Tatăl purcede și întru Fiul Se odihnește, dar nu purcede din El.

Se mai arată aici și că iconomia Întrupării pentru a noastră mântuire a fost săvârșită de Dumnezeu-Fiul cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt și a lui Dumnezeu-Tatăl.

Continuă lectura

Ieromonah Filoteu: Iubirea lui Dumnezeu şi libertatea omului

Crestinul în fata lumii de astazi„Dumnezeu este iubire”, ne spune Sfântul Evanghelist Ioan (I Ioan 4, 8). Şi, într-adevăr, aceasta este cea mai potrivită numire a lui Dumnezeu. Ca să înţelegem noi, oamenii, ce este Dumnezeu.

După Sfântul Dionisie Areopagitul şi în acord cu teologia apofatică a Bisericii, Dumnezeu este mai presus de orice înţeles omenesc. Nu este nici suflet, nici cuvânt, nici putere, nici lumină, nici viaţă, nici substanţă, nici timp, nici cunoaştere, nici adevăr, nici împărăţie, nici înţelepciune, nici bunătate…[1]

Doar atât să-mi îngăduiţi a spune, aş face o excepţie pentru numele de iubire. Dumnezeu nu este nimic altceva decât iubire.

Şi, cu adevărat, Dumnezeu, Dumnezeul Părinţilor noştri, singurul adevărat Dumnezeu nu este un Dumnezeu înfricoşător sau „drept”, după măsurile sau înţelesurile omeneşti. Nu este precum un jandarm care serveşte la asigurarea ordinii, consemnând în amănunt abaterile noastre; sau ca un judecător a cărui treabă este să judece în amănunt, spre a da în vileag şi a îngrozi vinovatul, dându-l spre pildă celorlalţi, pentru a face dreptate şi a satisface opinia publică.

Dumnezeul nostru nu este aşa „drept”. Vai de noi dacă ar fi fost aşa! Dumnezeul nostru este Tatăl nostru, Părintele nostru. Dumnezeul nostru este iubire.

Continuă lectura

Părintele Mitropolit Teofan: Învierea lui Hristos – biruința vieții asupra morții

ips teofan.În ciuda morţii din noi şi din lume, există oameni şi atitudini care mărturisesc prezenţa Duhului vieţii, a realităţii Învierii. Există întotdeauna lumini, adâncimi şi frumuseţi care nu lasă omenirea să cadă întru nefiinţa morţii. De la un tată şi o mamă, care îşi găsesc bucuria în naşterea de prunci, până la tânărul sau tânăra care îmbrăţişează viaţa monahală – iată oameni care luptă pentru Înviere. De la medicul care nu vo¬ieştesă fie părtaş la un avort, până la profesorul care se luptă pentru educaţia copiilor – iată oameni care nu cad din lu¬mina Învierii.

† TEOFAN, PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

„Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului,
şi începătura altei vieţi, veşnice.” [1]

Continuă lectura

Pastorala Părintelui Mitropolit Teofan al Moldovei la Naşterea Domnului (2013)

Parintele Mitropolit Teofan

† TEOFAN,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI
MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţilor preoţi din parohii,
cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi
drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iaşilor:
har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii
şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt.
(Matei 2, 18)

 

Iubiţi fraţi preoţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos-Domnul,

Ne-a învrednicit Dumnezeu să întâmpinăm şi anul acesta slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Ca de fiecare dată, sălăşluirea Fiului lui Dumnezeu printre oameni aduce în suflete bucurie, pace şi nădejde. De la copi ipână la cei în vârstă, cu toţii suntem cuprinşi de taina cea negrăită a Întrupării, încercând a o trăi fiecare după putere: înălţând lui Dumnezeu doxologie în biserici, regăsindu-ne în jurul mesei şi a căldurii căminului, revărsând puţină ali­nare asupra celor sărmani sau aflaţi în suferinţă, ducând mai departe tradiţia strămoşească a colindatului.

Continuă lectura

Părintele Calistrat: Drumul spre Dumnezeu, ridicarea din păcat

intoarcerea fiului risipitorPărintele Calistrat

,,Luaţi aminte la voi înşivă: de-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l; şi, dacă se va pocăi – iartă-l! Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi, şi totuşi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: mă căiesc! – iartă-l!”(Lc 17,3-4)

Lucrarea pocăinţei are o adâncime de taină care nu poate fi cuprinsă în marginile minţii omeneşti. Aceasta pentru că în pustia inimii şi în întunericul minţii este cu neputinţă să cunoşti doar prin slabele tale puteri omeneşti meşteşugurile de ispitire ale diavolului. Nu degeaba,  în Rugăciunea Domnească, adresată Tatălui Ceresc, Mântuitorul Hristos ne-a învăţat să rostim aceste cuvinte:„Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!”(Mt. 6,13). ,,Vieţile Sfinţilor” şi ,,Patericele” din întreg cuprinsul lumii şi istoriei creştine păstrează nenumărate pilde de cădere ale multor nevoitori din harul Dumnezeului Celui viu – uneori chiar şi asceţi încercaţi de-a lungul multor ani de osteneală întru mântuire. Vestiri precum cea pe care o făcea ucenicilor săi Sfântul Antonie cel Mare (,,Marele stâlp al pustiei a căzut!”) sunt semne că ochiul pătrunzător al Domnului nu poate fi înşelat nici de cele mai subţiri umbre de păcat tăinuite prin ungherele ascunzişurilor inimii celui nu întru totul lepădat de lume şi de propria sa voie: ,,În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie!”(Ps. 141,3).

Continuă lectura

Dialog cu Părintele Dumitru Stăniloae, despre nepreţuita Ortodoxie

parintele-dumitru-staniloae

 

Părintele Dumitru Stăniloae

Sursa imaginii: Gabriela Mihăiţă David

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre lacrimi

Sfantul Ignatie Briancianinov

Lacrimile sunt fireşti pentru firea căzută.

Înainte de cădere, firea omenească nu ştia ce sunt lacrimile – nu cunoştea decât preacurata desfătare a fericirii raiului. Când a pierdut această fericire, i s-au dat lacrimile, pentru a-şi arăta dorul de ea; i s-au dat ca mărturie a căderii, ca mărturie că se află sub mânia dumnezeirii, ca nădejde că va recăpăta cândva fericirea.

Nemincinoasă este această nădejde, fiindcă dorul de fericire nu s-a şters din firea omenească. Nemincinoasă este această nădejde, fiindcă golul lăsat de pierderea fericirii cereşti nu poate fi împlinit de nicio împlinire vremelnică; rămânând neîmplinit, aşteaptă împlinire, vesteşte că împlinirea aceasta există.

În lacrimi, trăieşte în chip tainic mângâierea, iar în plâns, se ascunde bucuria.

Continuă lectura

Doar trei paşi până la Dumnezeu

umblarea_pe_mare_mantuitorul_si_petruPărintele Constantin Sturzu

Dacă îndrăznim să spunem, precum Petru: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă” (Matei 14, 28), atunci ne ridicăm, cu adevărat, la măsura demnităţii noastre. Pentru că Dumnezeu asta vrea de la noi: să avem o întâlnire ca de la Persoană la persoană, să îndrăznim să cerem a face ceea ce-L vedem pe Domnul făcând, să păşim peste toate furtunile iadului cu ochii ţintă la El. Numai aşa are loc vederea lui Dumnezeu, desăvârşita întâlnire cu Dumnezeu. Acesta este „testul persoanei”.

Dumnezeu şi omul.

O temă care le cuprinde pe toate.

Pe care, dacă n-o desluşim cum se cuvine, ne ratăm întreaga existenţă.

Continuă lectura