Bucură-te, Bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul, cu cinstitul tău acoperământ!

sfantul-acoperamant-al-maicii-domnuluiSursa icoanei aici

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor celor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoarea și tăria noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi.

Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre, să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și, cu credință și cu dragoste, se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate îți sunt cu putință de la Dânsul și, pentru aceasta, năzuim la tine: că ești acoperitoarea noastră și grabnic ajutătoare.

Continuă lectura

Primeşte, Fecioară, pârga plânsurilor mele…

Maica DomnuluiVino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor.

Continuă lectura

Minunea Icoanei Maicii Domnului care plânge, de la Letca Nouă, Giurgiu

„Maica Domnului este prezentă în viața noastră ca o taină și o minune pe care numai credinciosul o trăiește pururea în rugăciune, știind că deasupra tuturor grijilor și încercărilor vieții este cineva acolo sus, tronul Mântuitorului, care se roagă pentru el. (…)

Prin lacrimie de mir pe care le varsă Maica Domnului, parcă ar vrea să ne îndemne și pe noi să ne plângem păcatele și îndepărtarea de Dumnezeu, să ne oprim o clipă din goana nebună după dobândirea veacului acestuia înșelător și vremelnic și să ne îndreptăm ochii cei duhovnicești spre veșnicia care ne așteaptă și pentru care nu ne-am pregătit.”

Maica Domnului izbăvește pe monahul muncit de dracul desfrânării

maica-domnului-cu-prunctulUn monah oarecare se liniștea în muntele Eleonului. El avea o icoană preafrumoasă a Născătoarei de Dumnezeu în chilia lui, la care avea multă evlavie. Și i se ruga în fiecare zi, cerând ca să-l izbăvească de dracul curviei. El avea atâta război de la această patimă, că nu-l lăsa nici ziua, nici noaptea și îl avea atât de biruit, încât se primejduia să cadă și în faptă. Îndată ce se aprindea în inima lui văpaia aceea vătămătoare de suflet, a spurcatei pofte, alerga la sfânta icoană și, rugându-se cu lacrimi, se prăpădea sminteala trupului.

Deși bine vedea vrăjmașul cum, cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, fratele se izbăvea, el nu înceta, ci totdeauna îl ispitea.

Continuă lectura

Un prunc înfășat a vorbit despre mijlocirea Maicii Domnului pentru noi

maica-domnului-cu-prunctulOdinioară, a fost în Italia un cutremur de pământ atât de puternic, încât casele, turnurile și zidurile cetăților au căzut și au ucis foarte mulți oamneni.

În acel timp, s-au arătat pe cer multe semne înfricoșătoare. Oști de foc mergeau de la miazănoapte la răsărit și de la răsărit, la apus. Oamenii, văzând niște lucruri groaznice ca acestea, socoteau că s-a apropiat sfârșitu lumii și că vine înfricoșata judecată a lui Dumnezeu.

Dar, într-acea vreme, într-o cetate ce se chema Cremon, un prunc mic, înfășat, ce se afla încă culcat în leagăn, prin rânduiala lui Dumnezeu, a început a grăi cu cuvinte, rostind următoarele: „Am văzut pe Pecista stând înaintea lui Hristos, Fiul său. Ea se roagă lui Dumnezeu, să nu piardă lumea.”

După aceea, pruncul acela iar a tăcut și n-a mai grăit până când a sosit vremea să grăiască, de obicei, pruncii.

Protos. Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2000, p. 89.

Maica Domnului salvează pe monahul pătimaș

maica-domnului-cu-prunctulUn monah oarecare era chelar într-o chinovie și împărțea vin fraților.

El avea multă evlavie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nelipsind niciodată de la slujba bisericii, fiind osârdnic la slujbele lui cele sufletești și nelenevos la cele trupești ale călugărilor. Însă iubea vinul, sărmanul! Și, fiindcă avea slujba aceea, de multe ori bea mai mult decât alții.

Într-una din zile, a cinat și a băut până când s-a îmbătat și a căzut în așternutul său. În ceasul Utreniei, era adormit; însă, auzind toaca, s-a sculat cum a putut, ca să se ducă la biserică. Pentru că, după cum am zis mai sus, el avea mult dor de cele dumnezeiești și nu voia să se lipsească niciodată de adunarea cea de mântuire a fraților.

Continuă lectura

Împăratul trufaș, adus la pocăință prin cuvântul Maicii Domnului

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Axion Estin! (Vrednica esti!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Axion Estin! (Vrednica esti!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

După aceea, mergând să facă baie într-un loc, în timp ce se afla în apă dezbrăcat, hainele fiind pe mal, vine un înger al lui Dumnezeu, care, luând chipul împăratului și îmbrăcându-se cu hainele lui, a plecat cu slugile împăratului la palat și s-a urcat pe tron.

Împăratul, ieșind din apă și negăsindu-și hainele lui, s-a îmbrăcat în niște zdrențe de cerșetor, ce i-au fost lăsate în loc, și a plecat spre palatul său împărătesc. Ajungând aici, a început a se mânia și a striga că el este împăratul și că va pedepsi pe cei ce și-au bătut joc de dânsul. Dar slugile, necunoscându-l și crezându-l că este nebun, râdeau și își băteau joc de un asemenea stăpân. Același lucru s-a întâmplat și cu Iovian împăratul, pe care la fel l-a umilit Dumnezeu.

Împăratul, văzând acestea, și-a adus aminte de trufia sa și și-a plâns păcatul său, căindu-se pentru ceea ce a vrut să facă. După această umilire, îngerul-împărat l-a chemat la sine, i-a dat hainele înapoi și l-a sfătuit ca, de aici înainte, să nu se mai trufească. După aceea, așezându-l în scaunul său împărătesc, s-a făcut nevăzut.

Protos. Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2000, pp. 90-91.

Maica Domului face judecată dreaptă

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Axion Estin! (Vrednica esti!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Axion Estin! (Vrednica esti!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

Zenon, împăratul grecesc, petrecea viața sa în multă slobozenie și veselie. Odinioară, a lua o fată a unei femei văduveca să desfrâneze cu dânsa.

Atunci, acea femeie s-a rugat lui Dumnezeu și Precistei, să-i scape fata de necinstire, iar peste împărat, să aducă supărare, pedepsindu-l.

Precista, arătându-se acelei femei, i-a zis: am împiedicat pe Zenon să-ți necinstească fata, pe care a dus-o în casa sa; dar nu am adus supărare asupra lui și a casei sale, deoarece Zenon și cu mama lui aduc multe milostenii săracilor în fiecare zi.

Protos. Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2000, pp. 87-88.

Veșmântul Preacuratei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu, din Biserica Vlahernei

camasa-maicii-domnului-zugdidi-georgiaSursa  fotografiei: Blogul Agentiei de Turism MiriamTurism

În zilele drept-credinciosului Împărat Leon cel Mare (456-474), erau în Constantinopol doi bărbați cinstiți, in rândul senatorilor, anume Galvie și Candid, frați după trup. Și, sfătuindu-se între ei, au cerut împăratului învoirea de a merge la Ierusalim, să se închine Sfintelor locuri. Primind învoirea, au purces la drum. Ajungând ei în Palestina, au mers în Galileea, vrând să vadă Nazaretul și casa Preacuratei Fecioare, în care, după bună-vestirea Arhanghelului și prin venirea Duhului Sfânt, S-a zămislit umnezeu-Cuvântul Cel negrăit.

Umblând ei și ostenindu-se, s-au odihnit peste noapte într-un sat din apropiere. Acolo, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au găzduit la casa unei femei văduve, bătrână de ani și cinstită prin viața ei curată.

Continuă lectura

O minune a Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului, Vasile GrosuPictură: Vasile Grosu

Maica stareță Ierusalima Ghibu (1) povestește:

„Era sfârșit de săptămîmă, vineri. A doua zi, sâmbătă, trebuia să plătim lucrătorii care lucrau la repararea clădirilor mănăstirii. Ne trebuia suma de 5100 lei.

-Ce facem, Prea Cuvioase? mă tânguiam eu. Mâine este zi pentru plata lucrătorilor și noi nu avem nici un ban în casă.

-Nu fi necredincioasă – îmi zise Părintele Dometie. Maica Domnului, care ne-a ajutat de atâtea ori, nu ne va lăsa nici acum!

Sâmbătă dimineața, Părintele Dometie pleca la târgul din apropiere, pentru unele treburi. La plecare, l-am întrebat iarăși, îngrijorată:

Continuă lectura

Panaghia Saidnaya și miraculoasa recompunere a trupului unui saudit măcelărit

Icoana Maicii Domnului Saidnaya

Icoana Maicii Domnului Saidnaya

Sursa imaginii: aici

Ne e de folos să ne reamintim ori să aflăm, dacă nu am făcut-o încă: Cine este Dumnezeul nostru și cine este Maica Lui, cea care, om asemenea nouă fiind, s-a adeverit de o disponibilitate totală față de voia lui Dumnezeu, dăruită fiind Lui încă de dinainte de zămislire, prin rugăciunea fierbinte și sfânta promisiune a părinților săi, ea însăși dăruindu-I-se apoi, încă de copilă, pentru ca ulterior, Dumnezeu să-Și ia trup de om din trupul ei pururea feciorelnic.

Crescută în Sfânta Sfintelor, unde Arhiereul vremii singur intra și numai o dată pe an, sub povățuirea directă a lui Dumnezeu și slujindu-i ei îngerii, smerita Fecioară Maria, citind despre Fecioara ce avea să ia în pântece, își dorea să fie vrednică de a fi rânduită ca una din slujnicele acelei minunate Fecioare despre care vorbiseră Proorocii, neștiind că ea însăși avea să fie Maica lui Dumnezeu.

Acestei minunate făpturi omenești, căreia Dumnezeiescul ei Fiu ne-a încredințat și pe noi în timpul celui mai greu moment al vieții Sale pământești și care ne-a primit în inima sa de mamă chiar atunci, în vremea cumplitei sale sfâșieri lăuntrice, nu vom putea niciodată să-i fim îndeajuns recunoscători și mulțumitori pentru nenumăratetele și minunatele sale binefaceri față de noi. Nu putem decât să o mărturisim iar și iar, slăvind pe Dumnezeu, Care Se proslăvește necontenit întru ea.

Continuă lectura

Mari duhovnici români despre Maica Domnului

panagia philanthropini ormyliacenter greeceDe mult ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeieștii Părinți, pentru mulțimea păcatelor cu care oamenii mânie pe Dumnezeu, dacă Maica Domnului n-ar fi mijlocit cu lacrimi fierbinți de mamă înaintea Fiului ei Preaiubit, pe Care L-a născut în peștera din Bethleem. Căci nu voiește Maica milei și a milostivirii să piardă Dumnezeu sufetele oamenilor, pentru că știe că s-ar pierde toată lumea care s-a făcut sălaș al atâtor păcate și răutăți. Prea Sfânta Fecioară Maria însă, care a slujit Tatălui ca fiică, lui Hristos ca Maică și Prea Sfântului Duh ca locaș, pururea slujește Prea Sfintei Treimi în ceruri, împreună cu toți Sfinții și îngerii și se roagă pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Avem acolo, în cer, o Maică bună și milostivă, care duce la Fiul ei lacrimile și rugăciunile noastre. (…)

Fericiți sunt creștinii care, după Sfânta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului din toată inima lor și, oriunde se află, se roagă mereu zicând această rugăciune: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi, miluiește-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa).

(Părintele Cleopa Ilie)

Continuă lectura

Puterea izvorâtă din Brâul Maicii Domnului

Braul Maicii Domnului

Braul Maicii Domnului

„Îmi aduc aminte că mai înainte de anul 2000, mama mea a venit acasă și mi-a spus:

– Măi, Atanasie, puțin mai jos de noi este o familie, cu două fetițe care abia au început să meargă la școală, și care trăiesc împreună cu bunica lor. Însă toți trăiesc o dramă, căci băiatul, care este de vârsta ta, de mulți ani a căzut pradă drogurilor. Mama lui este o prietenă de-a mea. De aceea, te rog, mergi pe la ei și vezi ce poți face, pentru că mama și femeia lui mi-au spus că este în cele mai de pe urmă ale lui și se stinge.

– Și ce pot face eu, mamă? Eu nu-mi pot spăla rufele mele și să merg să-l ajut pe altul?

– Hai, copilul meu, mergi, te rog, și nu mă mâhni!

Am făcut ascultare și a doua zi, cu rugăciunile mamei mele și cu binecuvântarea duhovnicului meu, după ce am făcut o scurtă rugăciune, am spus: „Maica Domnului, eu voi merge, dar tu înainte și eu după tine”. Când am ajuns și am întrat în casa lor, m-a întâmpinat mama lui, m-a îmbrățișat, m-a sărutat și m-a tras într-un colț, ca să-mi spună despre Golgota ei, dar și despre greaua Cruce pe care o ridica întreaga lor familie de mai mulți ani. Îmi aduc aminte că, în timp ce-mi vorbea și descria drama familie sale, de multe ori își ștergea lacrimile cu șorțul. În toți acești ani mult s-a chinuit și a fost umilită, sărmana, alergând peste tot să caute bani împrumut, ca să plătească toate datoriile băiatului ei.

Continuă lectura

Sfântul Nicolae Cabasila: Laudă lui Ioachim şi Anei, părinţii Fecioarei

Sfintii Ioachim si AnaSursa icoanei aici

Nu ar fi deloc cuviincios a-i trece sub tăcere pe binefăcătorii neamului nostru, nepomenind nici una, ori aproape nici una din binefacerile lor, astfel încât lumea întreagă, dacă nu ar avea decât un singur glas, tot nu ar fi de ajuns pentru a le mulţumi. Căci, dacă e nevoie de osteneala lucrătorilor pentru a fi împlinit tot ceea ce e de trebuniţă, u cât mai mult atunci ştie cel care rânduieşte lucrul cu înţelepciunea sa şi, pe lângă iscusinţa sa, el are tot materialul trebuincios – câtă mare mulţime de laude nu ar fi de-ajuns pentru voi – o, însoţire preafericită! – pe care Dumnezeu a binevoit să o folosească pentru cea mai desăvârşită şi cea mai slăvită lucrare a tuturor veacurilor, cea mai tainică şi cea mai folositoare dintre toate – vreau să zic pentru înveşmântarea Sa cu trup, pentru naşterea Sa printre oameni, luându-Şi Maică din noi.

Continuă lectura

Sfântul Nicolae Cabasila: Fecioara, podoabă desăvârşită a omenirii

Maica Domnului

Fecioara, podoabă desăvârşită a omenirii[1]

Numeroase sunt darurile pe care Dumnezeu le-a făcut oamenilor, atât cele pe care El le-a dăruit deja, cât şi cele pe care El le dă celor care s-au luptat pentru a le păstra pe cele dintâi. Dar cel mai mare dar dintre toate, cel care-l face pe om să fie om – este de a-L iubi pe Dumnezeu în curăţie, de a trăi după minte, de a stinge patimile şi de a nu avea nicio îndulcire dintru păcat. Ori, puterea de a trăi în acest chip şi de a fi curaţi după ce am biruit toate păcatele a fost aşezată în noi încă de la început: mai întâi, puterea de a omorî păcatul – nu fără suferinţă, ci, după ce ne vom fi războit. Apoi, după ce vom fi arătat şi izbutit tot ceea ce ţine de puterea noastră, aceea de a face să înceteze ostenelile noastre, de a fi buni fără lupte şi a rămâne fără păcat – după ce vom fi dobândit până şi nestricăciunea trupului.

Continuă lectura

Maica Domnului – părtaşă la taina mântuirii

maica_domnuluiNăscându-L pe Fiul lui Dumnezeu după trup, Maica Domnului a dat naştere, potenţial, întregii omeniri, devenind în felul acesta într-un sens foarte real Maica oamenilor.

Desigur că Hristos este singurul mântuitor al oamenilor. Însă Dumnezeu a voit ca toată lucrarea de mântuire înfăptuită de El să depindă de consimţământul dat de Fecioara Maria la închinarea Arhanghelului Gavriil, în ziua Bunei Vestiri. Pentru aceasta, slujbele ortodoxe ne-o prezintă pe Maica Domnului, în nenumărate imne poetice, ca fiind părtaşă la lucrarea mântuirii noastre.

Continuă lectura