Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos nu este o minune ca toate celelalte din nenumăratele minuni săvârșite de Domnul.
Această minune ne reconstituie referatul mistico-teologic fără cuvinte, ci chiar direct, din fapte dumnezeiești, despre Persoana Domnului Hristos Și firea Lui divino-umană, adică să puntem înțelege cât este om adevărat și cât este Dumnezeu adevărat..
Iisus se schimbă la față pe Muntele Tabor, Iisus devine strălucitor, vorbește cu Moise și Ilie și este numit Fiul lui Dumnezeu.
„Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi.”
(Sfântul Grigorie Palama)
Am intrat în „Frigurile Ecumenismului”!
Prima vorbă pe care o aud când mă întâlnesc cu cineva, este asta: „Ești cu Creta sau împotrivă?” Iar eu răspund: „Sunt cu Hristos!” Deci, nu e treaba ta să te frămânți cu problema asta.. ajunge să spui așa, cum se cântă seara la Priveghere, „Fie Doamne mila Ta spre noi, precum şi noi am nădăjduit întru Tine.” Dar trebuie sa știm, că ceea ce e inventat de om, este apă de ploaie! „Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.”(Psalmul 101, 13) Așadar, tot ce este făcut de mâinile omenești trece! „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece..”(Luca 21:33) .
,,Luaţi aminte la voi înşivă: de-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l; şi, dacă se va pocăi – iartă-l! Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi, şi totuşi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: mă căiesc! – iartă-l!”(Lc 17,3-4)
Lucrarea pocăinţei are o adâncime de taină care nu poate fi cuprinsă în marginile minţii omeneşti. Aceasta pentru că în pustia inimii şi în întunericul minţii este cu neputinţă să cunoşti doar prin slabele tale puteri omeneşti meşteşugurile de ispitire ale diavolului. Nu degeaba, în Rugăciunea Domnească, adresată Tatălui Ceresc, Mântuitorul Hristos ne-a învăţat să rostim aceste cuvinte:„Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!”(Mt. 6,13). ,,Vieţile Sfinţilor” şi ,,Patericele” din întreg cuprinsul lumii şi istoriei creştine păstrează nenumărate pilde de cădere ale multor nevoitori din harul Dumnezeului Celui viu – uneori chiar şi asceţi încercaţi de-a lungul multor ani de osteneală întru mântuire. Vestiri precum cea pe care o făcea ucenicilor săi Sfântul Antonie cel Mare (,,Marele stâlp al pustiei a căzut!”) sunt semne că ochiul pătrunzător al Domnului nu poate fi înşelat nici de cele mai subţiri umbre de păcat tăinuite prin ungherele ascunzişurilor inimii celui nu întru totul lepădat de lume şi de propria sa voie: ,,În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie!”(Ps. 141,3).
Avem un nou rugător în cer pentru neamul românesc
Plecând de la cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul Lui Dumnezeu. Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evr. 13, 7), spre o privire de ansamblu pentru obștea creștină a neamului românesc, poate părea că astăzi trebuie să fie zi de doliu. Dar pentru faptul că Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu este o personalitate spirituală distinsă a Bisericii Ortodoxe Române, putem spune că astăzi, calendarul ortodox, înscrie o pagină de sărbătoare în istoria Bisericii.
„Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină !” (II In. 1,8)
„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme !” (Pild. 13,24)
„Dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi !” (Evr. 12,8)
„Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit – şi le veţi avea !” (Mc. 11,24)
„Când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva !” (Mc. 11,25)
„Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; iar poruncile Lui nu sunt grele !” (I In. 5,3)
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ !” (Ieş. 20,12)
