Sfântul Nicolae Velimirovici: Rugăciunea pentru vrăjmași

sfantul-nicolae-velimiroviciDoamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Continuă lectura

Primeşte, Fecioară, pârga plânsurilor mele…

Maica DomnuluiVino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născătoarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din blestemul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor.

Continuă lectura

Suspinarea în rugăciune către Domnul, a Ieroschimonahului Partenie din Kiev

infricosatoarea-judecataCând amărât de boală voi simţi apropierea sfârşitului meu pământesc: Doamne, miluieşte-mă.

Când sărmana inima mea prin ultimile ei bătăi se va tângui în chinurile morţii: Doamne, miluieşte-mă.

Când ochii mei pentru ultima oară se vor umezi de lacrimi la gândul, că în toată viaţa mea te-am mâniat, Doamne, prin păcatele şi fărădelegile mele: Doamne, miluieşte-mă.

Când bătăile dese ale inimii vor grăbi ieşirea sufletului meu: Doamne, miluieşte-mă.

Continuă lectura

Canon de Pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos

Domnul Iisus HristosCântarea I

Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovăratul, către Tine, Stăpânul şi Dumnezeul meu şi nu îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă uit şi grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte ca să-mi plâng faptele mele cu amar.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, amar mie, păcătosul, că sunt ticălos, mai mult decât toţi oamenii; pocăinţă nu este în mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.

Slavă…

Continuă lectura

Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul

Sfântul Cuvios Isaac Sirul2Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci, fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență.

Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face.

Știi bine cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Că știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, Partea a II-a, Deisis, Sibiu, 2003, pp. 244-245.

Rugăciune către Dumnezeu Tatăl

Andrei Rubliov, Sfânta TreimeCel Ce cu cântări fără tăcere și cu slaoslovii neîncetate ești slăvit întru înălțime de puterile cele înțelegătoare, Cel Ce toată mișcarea firilor, după poruncile puse de Tine în ele, o întocmești a-Ți aduce cântare de laudă, Cel Ce ești lăudat în tot ceasul de îngeri, de oameni, de vietățile cele necuvântătoare și de stihii și slavoslovit îmtreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul Tău Duh, de toată suflarea și zidirea, cu vrednică cuviință, Puterea ce izvorâtoare și neîmpuținată și Pricina dintâi a izvoarelor de-a pururea curgătoare ale dumnezeirii și ale luminii, Cel desăvârșit în toate cele ce sunt, Cel neurmat de cei de sus și mai înalt decât cunoștința tuturor, Cel cu totul neînțeles de cei de jos și cu desăvârșire necunoscut de cei de mijloc, Bunătatea cea necuprinsă și de-a pururea vecuitoare, Cel Ce toate le întorci în ceea ce este de folos cu bunătatea Ta și le păzești în a lor bunătate, Cel Ce ne-ai iubit cu dragoste tare, încât pe Fiul Tău Cel Unul-Născut L-ai trimis la neamul nostru, Care, întrupându-Se, prin iconomia Lui cea înfricoșătoare, de pe cruce, și prin moarte, ne-a izbăvit din stricăciunea morții și din legăturile cele nedezlegate ale iadului, Cel Ce ești bun către cei nemulțumitori și Te veselești de mântuirea celor pierduți, Cel Ce pe toți cei păcătoși, prin nădejde, îi îngrădești cu milă și te arăți față de ei ca Un Tată iubitor de fii, Preaînalte, Necuprinse, Părinte preabune, Făcătorule a toate, Atotputernice, Ție ne închinăm și Te rugăm, chemând spre ajutor și sprijin milele și îndurările Tale.

Continuă lectura

Rugăciune către Preasfânta Treime, a Sfântului Simeon Metafrast

Sfantul Simeon MetafrastPărinte, Fiule și Duhule, Treime Sfântă, bunătate neîmpuținată Care tuturor Se revarsă, frumusețe mult-îndrăgită Care nu are sațiu, îndură-Te, curățește-mă și mă mântuiește.

Am păcătuit, am nelegiuit și m-am stricat; am păcătuit, m-am lepădat și m-am osândit; am păcătuit, am nedreptățit și m-am abătut; am păcătuit, am făcut păgânătate și am greșit.

Am fost prunc, dar cu chip întuneos și înnegrit; copil, plin de rușine; copilandru, spurcat și netrebnic; tânăr, plin de aprindere nesățioasă; bărbat, îndărătnic și cu totul necurat, urât și netrebnic, spurcat și cu totul întinat; cărunt, putreziciune pângărită.

Continuă lectura

Rugăciune de pocăinţă – a Sfântului Anastasie Sinaitul

pocaințăSă ştie tot creştinul, că dacă această rugăciune o va zice în fiecare seară, cu umilinţă şi cu durere în suflet pentru păcatele făcute, chiar dacă ar veni asupra lui înfricoşatul ceas al morţii în această noapte, se va izbăvi de muncile iadului cu mila Milostivului şi Bunului Dumnezeu.

***
*

Îndurate şi Multmilostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Cel Ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu, miluieşte-mă pe mine mai înainte de sfârşitul meu.

Ştiu că înfricoşată şi straşnică judecată mă aşteaptă pe mine, înaintea a toată zidirea, când şi toate lucrurile mele cele întinate şi spurcate, arătate se vor face. Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.

Continuă lectura

A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge

sf. siluan athonitulPe măsură ce sporeau cercetările harului, sporea în sufletul lui Siluan și mulțumirea față de Dumnezeu:

„O, Doamne, cum să-Ți mulțumesc pentru această nouă și nemărturisită milostivire? Tu descoperi tainele Tale unui neștiutor și păcătos. Lumea piere în lanțurile deznădejdii, iar mie, ultimului și celui mai rău dintre toți, îmi descoperi viața veșnică. Doamne, eu nu pot de unul singur, dă lumii întregi să Te cunoască pe Tine.”

Treptat, în rugăciunea lui, începe să predomine mila pentru lumea care nu cunoaște pe Dumnezeu. „A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge”, spunea Starețul, prin Duhul Sfânt, Care ne învață iubirea lui Hristos.

Iubirea lui Hristos este o fericire ce nu se poate compara cu nimic în lume și, împreună cu aceasta, iubirea este o suferință mai mare decât toate suferințele.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

sf-ignatie-briancianinovdesen de Gabriela Mihăiță David

Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

Ucenicul: Arată-mi mijlocul nerătăcit de a mă îndeletnici cu rugăciunea lui Iisus.

Stareţul: îndeletnicirea nerătăcită cu rugăciunea lui Iisus se naşte singură din concepţiile nerătăcite despre Dumnezeu, despre Atotsfântul nume al Domnului Iisus şi despre raporturile omului cu Dumnezeu.

Dumnezeu este o fiinţă nemărginit de măreaţă, Atotdesăvârşită, Ziditorul şi Reziditorul oamenilor, Stăpân deplin asupra oamenilor, asupra îngerilor, asupra demonilor, asupra întregii zidiri văzute şi nevăzute. Această concepţie despre Dumnezeu ne învaţă că trebuie să stăm prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu întru cea mai adâncă evlavie, întru frica şi cutremurul cel mai mare, tinzându-ne către Dânsul toată luarea-aminte, adunându-ne în luarea-aminte toate puterile minţii, inimii, sufletului, lepădând toată împrăştierea şi închipuirea, ca pe nişte încălcări ale felului nerătăcit de a sta înaintea lui Dumnezeu, fel pe care îl pretinde cu stăruinţă măreţia lui Dumnezeu (In. IV, 23, 24; Mt. XXII, 37; Mc. XII, 29-30; Lc. X, 27). Minunat a grăit Isaac Sirul:

Continuă lectura

Sfântul Siluan Athonitul

Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul

format pdf aici

***

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre rugăciunea lui Iisus îndeobşte

Sfantul Ignatie Briancianinov

DESPRE

RUGĂCIUNEA LUI IISUS

Convorbire între stareţ şi ucenic[1]

Partea I

Despre rugăciunea lui Iisus îndeobşte

Ucenicul: Pot, oare, toţi monahii unei mănăstiri să se îndeletnicească cu rugăciunea lui Iisus?

Stareţul: Nu numai că pot, dar au chiar datoria să o facă. La tunderea în monahism, atunci când celui proaspăt tuns i se înmânează mătăniile, numite cu acest prilej „sabie duhovnicească”, primeşte porunca de a se ruga necontenit, zi şi noapte, cu rugăciunea lui Iisus[2]. Prin urmare, îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus este o făgăduinţă a monahului. Împlinirea făgăduinţei este o datorie, de care nu se poate nicidecum lepăda.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Rugăciunea celui prigonit de oameni

Sfantul Ignatie Briancianinov

Mulţumesc Ţie, Doamne şi Dumnezeul meu, pentru tot ce s-a săvârşit asupra mea! Mulţumesc Ţie pentru toate necazurile şi ispitirile pe care mi le-ai trimis pentru curăţirea şi tămăduirea sufletului şi trupului spurcate, rănite de păcate!

Miluieşte şi mântuieşte uneltele pe care le-ai întrebuinţat pentru tămăduirea mea: pe acei oameni ce mi-au pricinuit necazuri. Binecuvântează-i şi în veacul acesta şi în cel viitor! Socoteşte-le întru faptă bună ceea ce mi-au făcut! Dăruieşte-le răsplăţi îmbelşugate din vistieriile tale cele veşnice.

Dar ce Ţi-am adus eu Ţie? Ce jertfe bineplăcute? Nu Ţi-am adus decât păcate, decât călcări ale dumnezeieştilor Tale porunci.

Continuă lectura

Rugăciunea Părintelui Iachint Unciuleac la Praznicul Schimbării la Faţă

OLYMPUS DIGITAL CAMERA(Icoana hramului Bisericii Socola, Iaşi)

Vino iarăşi la noi, Iisuse, nu-l asculta pe Petru! Coboară de pe Tabor şi vino în casele noastre, în sufletele noastre! Vino aici unde suferim şi ne trudim pentru pâine! Vino aici unde ne răstignim de oameni, de diavoli, de patimi! Şi, dacă Petru nu vrea să coboare, Tu lasă-l pe munte şi vino la noi, în inimile noastre!

Învaţă-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm. Deprinde-ne să ducem crucea vieţii. Învaţă-ne cum să ne răstignim. Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morţii, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferinţă.

Continuă lectura

Fericitul Arhimandrit Sofronie: Tragedia omului

arhim.SofronieTragedia vremurilor noastre stă în absenţa desăvârşită a conştiinţei că există două împărăţii, cea vremelnică şi cea veşnică. Vrem să construim Împărăţia Cerurilor pe pământ, respingând orice idee de înviere sau veşnicie. Învierea e un mit. Dumnezeu a murit.

Să ne întoarcem la Revelaţia biblică, la creaţia lui Adam şi a Evei şi la problema păcatului strămoşesc. „Dumnezeu este lumină şi întru El nu-i niciun întuneric” (1 In 1; 5). Porunca dată celor dintâi oameni în paradis indică acest fapt şi, în acelaşi timp, ne arată că, deşi Adam avea o libertate de alegere absolută, alegerea de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi a răului însemna o ruptură cu Dumnezeu ca izvor al vieţii. Optând pentru cunoaşterea răului – cu alte cuvinte, asociindu-se existenţial cu răul, savurând răul – Adam s-a rupt în mod inevitabil de Dumnezeu, Care în niciun chip nu poate fi asociat cu răul (cf. 2 Co 6; 14-15). Separat de Dumnezeu, Adam moare. „În ziua în care veţi mânca din el”, rupând astfel comuniunea cu Mine, respingând dragostea Mea, cuvântul Meu, voinţa Mea, „cu moarte veţi muri” (Fc 2; 17). Felul exact în care Adam „a gustat” din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului nu este important. Păcatul a fost acela de a se îndoi de Dumnezeu, de a căuta să-şi hotărască propria sa viaţă independent de Dumnezeu, chiar separat de El, după exemplul lui Lucifer. În aceasta stă esenţa păcatului lui Adam, şi anume, în faptul că a fost o mişcare spre autoîndumnezeire. Adam putea dori în chip firesc îndumnezeirea – fiindcă fusese creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – el a păcătuit căutând această îndumnezeire nu în unire cu Dumnezeu, ci prin ruperea de El. Şarpele a înşelat-o pe Eva, ajutorul pe care Dumnezeu l-a făcut pentru Adam, sugerându-i faptul că Dumnezeu ar fi introdus o interdicţie cu scopul de a restrânge libertatea lor de a căuta plinătatea dumnezeiască a cunoaşterii, mai exact, că Dumnezeu n-ar vrea ca ei să fie „ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul” (Fc 3; 5).

Continuă lectura

Acatist către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiţi

*

CONDACUL 1

Cela ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa îi pregatesti pe toti pentru pacea cea vesnica si pentru fiecare ceasul si felul sfarsitului randuiesti, iarta Doamne pacatele celor din veac adormiti si în lacasul Luminii si bucuriei primeste-i si le deschide lor bratele Tale cele parintesti.

Doamne, Tatal nostru, Iubire nemarginita, pomeneste sufletele adormitilor robilor Tai (N…)

Continuă lectura