Ierom. Petru Pruteanu: Sf. Isaac Sirianul despre „zeloţii” care nu-şi pomenesc ierarhii

sf-isaac-sirulDupă Sinodul din Creta (iunie 2016), printre ortodocşi au apărut mai mulţi fanatici şi „zeloţi”, care-şi închipuie că apără adevărul de credinţă. Mulţi dintre ei aveau un duh schismatic cu mult înainte de Sinod, iar documentele semnate în Creta, care, până la urmă, n-au o valoare teologică sau canonică prea mare, au devenit un prilej în plus de manifestare a duhului lor schismatic. De zeci de ani, ierarhii ortodocşi din diferite Bisericii (inclusiv sau mai ales din Bisericile Locale care n-au participat la Sinodul din Creta), semnează „documente ecumeniste” mult mai dubioase, dar „zeloţii” tot nu găseau motive serioase de a întrerupe pomenirea ierarhilor lor. S-au hotărât abia acum, când o duzină de fanatici au tulburat lumea cu pretinsa lor mărturisire de credinţă.

Continuă lectura

Anunțuri

Cuviosul Paisie Aghioritul, despre dragoste

cuviosul-paisie-aghioritul

Dragoste cu durere înseamnă să strângi în brațe pe un frate de-al tău care are demon, iar demonul să plece.

(Cuviosul Paisie Aghioritul)

Sfântul Nicolae Velimirovici: Rugăciunea pentru vrăjmași

sfantul-nicolae-velimiroviciDoamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Continuă lectura

Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextul „dreptatii”

cuviosul-paisie-aghioritul“Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.

“Cei care mustra fara discernamant au intunecare duhovniceasca si rautate, iar pe oameni ii vad, din pacate ca pe niste busteni. Si in timp ce ii cioplesc fara mila, facandu-i pe oameni sa sufere, ei se bucura de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor. Cei care se grabesc sa faca pe Parintele duhovnicesc, desi au inca multe toxine duhovnicesti, seamana cu gutuile verzi strepezite, care oricat zahar am pune peste ele, nu vor ajunge niciodata o dulceata buna, iar daca vor ajunge, repede se vor acri”.

Continuă lectura

Cuviosul Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune

Cuv. Arhim. SofronieCu ajutorul lui Dumnezeu, dăruim astăzi iubitorilor de spiritualitate ortodoxă varianta în format electronic a cărții Despre rugăciune, a Sfântului Sofronie – cum îl numesc, pe bună dreptate, părinții athoniți.

Un dar din Dar, cu bucurie și cu dragoste în Hristos, tuturor fraților noștri în Domnul.

Cartea poate fi descărcată aici

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Duminica Fiului Risipitor

SF IOAN GURA DE AURdin “Omilii la Postul Mare”

„Așa va fi bucurie în cer pentru un pacatos ce se pocăiește”(Lc. 15. 7)

Omul nu trebuie să deznădăjduiască pentru păcatele sale, dar nici să nu fie leneș și ușuratic la minte.

Când noi știm că suntem păcătoși, nu trebuie nici să deznădăjduim, nici să fim ușuratici la minte și leneși, căci amândouă acestea ne-ar duce la pieire. Adică, deznădăjduirea ne împiedică de a ne scula din căderea în păcate, iară ușurătatea minții face ca și cei ce stau să se poticnească și să cadă. Aceasta, așadar, ne răpește binele pe care îl posedam, iară aceea, adică deznădăjduirea, nu ne lasă a ne elibera de relele sub care noi suspinăm.

Ușurătatea minții ne împinge iarăși afară din cer, unde noi ne aflam, iară deznădăjduirea ne aruncă în bezna răutății. Dacă noi însă nu deznădăjduim, putem curând să scăpăm de această beznă. Socotește acum puterea amândurora, atât a ușurătății de minte, cât și a deznădăjduirii!

Continuă lectura

Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul

Sfântul Cuvios Isaac Sirul2Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci, fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență.

Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face.

Știi bine cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Că știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, Partea a II-a, Deisis, Sibiu, 2003, pp. 244-245.

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Soborul Înaintemergătorului

Gabriela Mihaita David, Sfantul Ioan Botezatorul

Gabriela Mihaita David, Sfantul Ioan Botezatorul

Desen: Gabriela Mihăiță David

(Fapte 19, 1-8; In. 1, 29-34).

Sfântul Ioan mărturisea despre Hristos Iisus că El este cu adevărat „Mielul lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatul lumii”, că este Izbăvitorul făgăduit, așteptat de toți.

Au auzit acestea cei din jurul lui și au crezut. De la ei, această mărturie s-a răspândit în popor și toți au început să cugete că Cel mărturisit de Ioan nu este un oarecare.

La aceasta făcea trimitere Mântuitorul atunci când, în ultimele zile pe care le-a petrecut în templu, a pus arhiereilor, cărturarilor și bătrânilor întrebarea: de unde este botezul lui Ioan, din cer sau de la oameni (Mc. 11, 29)?

Continuă lectura

Salvarea lui Nectarie de către Sfântul Nectarie

piatra pe care se ruga Sfantul Nectarie

piatra pe care se ruga Sfantul Nectarie

Sursa imaginii: Viva Pelerinaje

Era o imagine de coşmar. Băieţelul meu de cinci ani, slăbuţ, firav, străveziu şi, în plus, şi cu sindrom Down nu mai respira. Nemernica de mine, mama lui, îi dădusem o măslină, ce e drept, destul de mare, cu convingerea că nu se va îneca cu sâmburele ei, bazându-mă, de altfel, pe faptul că ani de zile mâncase măsline şi nu se întâmplase nimic. Dar acum totul avea să ia proporţii de nebănuit. Putea să moară din cauza propriei sale mame? Simţeam că îmi pierd minţile. Nu-mi venea să cred. Devenea tot mai palid şi respira din ce în ce mai greu. Până în momentul când…

Dar să reiau firul evenimentelor…

Mă căsătorisem acum unsprezece ani, la o vârstă nu tocmai tânără şi nemaiavând răbdare cu viaţa mea, cu sufletul meu şi nici cu trupul meu, şi eu şi soţul ne rugam la Dumnezeu să ne dăruiască şi nouă un copilaş. Spre uimirea noastră, Dumnezeu avea să ne îndeplinească dorinţa mai repede decât ne aşteptam. La treizeci şi cinci de ani aveam să rămân gravidă şi această minune avea să se întâmple nu o dată, ci de cinci ori şi astfel aveam să nasc cinci copii în şase ani şi jumătate, situaţie care avea să uimească lumea medicală şi nu numai.

Continuă lectura

Iubirea de vrăjmaşi, condiţia mântuirii

Iubirea de vrăjmaşi, condiţia mântuiriiDacă iubirea de vrăjmaşi mărturiseşte prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt şi a harului, faptul de a nu iubi pe vrăjmaşii noştri, de a nu încerca compătimire şi de a nu ne ruga pentru ei mărturiseşte nu numai absenţa Duhului Sfânt şi a harului, dar şi prezenţa şi lucrarea în noi a unui demon: „dacă gândeşti rău despre aproapele tău, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine şi acesta îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor”; „dacă nu ţi-e milă de păcătosul care va fi chinuit în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul lui Dumnezeu, ci în tine viază un duh rău”. Cine are atitudini potrivnice iubirii de vrăjmaşi face voia demonilor, se face imitatorul lor, le deschide uşa sufletului său şi lasă câmp liber lucrării lor. „Nu gândi, suflete, că Domnul te iubeşte, dacă te uiţi la cineva cu duşmănie. O, nu. Mai degrabă te iubesc demonii, pentru că te-ai făcut slujitorul lor”.

Continuă lectura

Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah

Sfinții Mucenici Serghie și Vah erau senatori romani și credinciosi sfetnici ai împăratului Maximian. Creștini fiind, își tăinuiau credința, din pricina prigonirii creștinior ce se făcea în vremea aceea. Când a venit însă vremea muceniciei lor, a îngăduit Domnul de au fost pârâți împăratului pentru credința ce o aveau în Hristos.

Maximian îi iubea, pentru credincioșia lor în slujba pe care o aveau, pentru vitejia și pentru neînfricarea pe care o dovediseră în nenumărate rânduri însă el nu putea suferi ca zeii lui să fie defăimați. A socotit astfel să îi prindă cu vicleșug pe cei doi iubitori de Dumnezeu. A făcut un praznic în capiștea lui Die și, băgând de seamă că cei doi (pe care, de fapt, îi urmarea, să vadă ce vor face) – nu intraseră în capiște să aducă jertfe idolului, i-a întrebat despre credința lor și acestia au mărturisit că sunt creștini.

Continuă lectura

Sfântul Teofan Zăvorâtul: A nouăsprezecea Duminică după Cincizecime

Predica de pe muntePorunca cea dintâi, porunca de temelie este porunca dragostei.

Mic, cuvântul; atotcuprinzătoare, lucrarea.

E ușor să vorbești de dragoste, dar nu este ușor să ajungi la măsura cuvenită a dragostei.

Nu e cu totul limpede nici cum se poate ajunge la ea; tocmai de aceea, Mântuitorul adaugă la această poruncă reguli lămuritoare: „ca pe tine însuți” și „precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea”. Aici, ni se arată măsura dragostei – care este, s-ar putea spune, lipsită de măsură; căci are, oare, dragostea în sine vreo măsură și este vreun lucru bun pe care omul nu și-ar dori să-l primească de la ceilalți?

Continuă lectura

A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge

sf. siluan athonitulPe măsură ce sporeau cercetările harului, sporea în sufletul lui Siluan și mulțumirea față de Dumnezeu:

„O, Doamne, cum să-Ți mulțumesc pentru această nouă și nemărturisită milostivire? Tu descoperi tainele Tale unui neștiutor și păcătos. Lumea piere în lanțurile deznădejdii, iar mie, ultimului și celui mai rău dintre toți, îmi descoperi viața veșnică. Doamne, eu nu pot de unul singur, dă lumii întregi să Te cunoască pe Tine.”

Treptat, în rugăciunea lui, începe să predomine mila pentru lumea care nu cunoaște pe Dumnezeu. „A te ruga pentru oameni înseamnă să verși sânge”, spunea Starețul, prin Duhul Sfânt, Care ne învață iubirea lui Hristos.

Iubirea lui Hristos este o fericire ce nu se poate compara cu nimic în lume și, împreună cu aceasta, iubirea este o suferință mai mare decât toate suferințele.

Continuă lectura

Cuviosul Arhimandrit Sofronie despre Sfântul Siluan Athonitul

sfantul-siluan-athonitulCa aspect exterior, Starețul arăta ca un om tare simplu. Era de statură mijlocie, voinic, dar nu uriaș. La trup, nu era uscățiv, dar nici greoi, torsul puternic, grumazul tare, picioarele puternice, proporționate cu torsul; și tălpile, mari. Fața și capul erau armonios proporționate. Fruntea, frumoasă și rotund modelată. Maxilarul inferior: puternic, voluntar, dar fără senzualitate și cruzime. Ochii – negri, nu prea mari, privirea liniștită, blândă, uneroi fixă, pătrunzătoare, alteori, obosită de multă priveghere și lacrimi. Barba mare, deasă, cu fire albe ici-colo. Sprâncenele dese, joase, drepte, ca la oamenii gânditori. Părul capului, negru, moderat de des până la bătrânețe.

A fost fotografiat de câteva ori, fără să aibă fotografii reușite. Trăsăturile puternice și bărbătești ale feței ieșeau uscate, aspre și grosolane, pe când, în viață, ele produceau o impresie mai curând plăcută pe fața sa pașnică și blândă care, din cauza somnului puțin și a postului îndelungat, era adesea palidă, tandră, deloc severă.

Așa era de obicei; însă, uneori, se transfigura până la nerecunoaștere. Fața palidă, curată, cu o oarecare expresie de iluminare, era într-atât de uimitoare, încât nu aveai putere să o privești; când îi priveai fața, ochii ți se lăsau în jos. Fără să vreau, mi-am amintit de Sfânta Scriptură, unde se vorbește despre slava feței lui Moise, la care nu putea privi poporul.

Continuă lectura

Cuv. Arhim. Sofronie Saharov: Hristos Îl îndreptățește pe Dumnezeu în fața lumii, iar în fața lui Dumnezeu, Îl îndreptățește pe om

Cuv Arhim. SofronieThe Old Rectory,
3 iunie, 1966.

(…) Gândul meu este foarte simplu: dacă Hristos nu este Dumnezeu, atunci noi ne găsim în întuneric. Și, să-L îndreptățești pe Dumnezeu, văzând această lume suferind la nesfârșit, este imposibil. Dacă într-adevăr Hristos este Dumnezeu, așa cum credem noi, fără îndoială, atunci nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de răul ce se petrece în lume. Datorită întrupării lui Hristos, noi Îl cunoaștem acum pe Dumnezeu, Îl iubim și nu Îi aducem nici un fel de vină. Hristos ni L-a descoperit pe Dumnezeu, Care este lumină și în ea nu este nici un întuneric. (1)

În același timp, Îl mărturisim pe Hristos Om adevărat. Tatăl I-a dat Acestui Om loc de-a dreapta Lui pentru veșnicie, ca Celui Ce Îi este egal cu desăvârșire (2). Dacă omul poate fi așa, atunci Tatăl nu Se mai poate căi că a creat omul, așa cum se spune în Scriptură: Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptaate la rău în toate zilele, I-a părut rău și S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ (Fac. 6, 5-6).

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

sf-ignatie-briancianinovdesen de Gabriela Mihăiță David

Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

Ucenicul: Arată-mi mijlocul nerătăcit de a mă îndeletnici cu rugăciunea lui Iisus.

Stareţul: îndeletnicirea nerătăcită cu rugăciunea lui Iisus se naşte singură din concepţiile nerătăcite despre Dumnezeu, despre Atotsfântul nume al Domnului Iisus şi despre raporturile omului cu Dumnezeu.

Dumnezeu este o fiinţă nemărginit de măreaţă, Atotdesăvârşită, Ziditorul şi Reziditorul oamenilor, Stăpân deplin asupra oamenilor, asupra îngerilor, asupra demonilor, asupra întregii zidiri văzute şi nevăzute. Această concepţie despre Dumnezeu ne învaţă că trebuie să stăm prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu întru cea mai adâncă evlavie, întru frica şi cutremurul cel mai mare, tinzându-ne către Dânsul toată luarea-aminte, adunându-ne în luarea-aminte toate puterile minţii, inimii, sufletului, lepădând toată împrăştierea şi închipuirea, ca pe nişte încălcări ale felului nerătăcit de a sta înaintea lui Dumnezeu, fel pe care îl pretinde cu stăruinţă măreţia lui Dumnezeu (In. IV, 23, 24; Mt. XXII, 37; Mc. XII, 29-30; Lc. X, 27). Minunat a grăit Isaac Sirul:

Continuă lectura

Cuviosul Siluan Athonitul: Plângerea lui Adam

Cuviosul Siluan AtonitulAdam, părintele întregii lumi, a cunoscut în rai dulceața iubirii lui Dumnezeu și, de aceea, atunci când, pentu păcat, a fost izgonit din rai și a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic și cu mare geamăt suspina în toată pustia. Sufletul lui era chinuit de un gând:  „Am întristat pe Dumnezeu pe Care Îl iubesc.” Nu-i părea rău atât de rai și de frumusețea lui, cât de faptul că a pierdut iubirea lui Dumnezeu care, în fiece clipă și nesăturat, atrage sufletul spre Dumnezeu.

Așa, tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, dar care, mai apoi, a pierdut harul, încearcă chinurile lui Adam.  Sufletul e bolnav și încearcă o dureroasă părere de rău, atunci când întristează pe Domnul Cel Preaiubit.

Continuă lectura