Sfântul Ierarh Nicolae

Viața Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae s-a născut în Patara, (Asia Mică), între anii 260 și 280, din părinți dreptcredincioși și bogați, Teofan și Nona, în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). El a fost rodul îndelungatei rugăciuni a acestor binecuvântați părinți care stăruiseră în cererile lor către Dumnezeu pentru darul nașterii de prunci.

Ca un ales al lui Dumnezeu, s-au arătat lucruri minunate prin el, încă imediat după naștere, când, fiind în baie, a stat trei ore în picioare, nesprijinit de nimeni dintre pământeni, ci numai de harul lui Dumnezeu care dădea astfel un semn despre puterea cu care avea sp lucreze în el. Din viața Sfântului, se mai păstrează încă și mărturia că Dumnezeu l-a înzestrat cu darul postirii, pe care pruncul l-a lucrat încă de la naștere, refuzând să se hrănească în zilele de miercuri și vineri mai mult decât o dată în zi și atunci numai seara, după săvârșirea rugăciunilor. De asemenea, el nu a supt decât din sânul drept, ca o vestire a faptului că avea să fie nebiruit apărător al dreptei credințe.

Continuă lectura

Smerenia, mireasma sfințeniei. Sfântul Nectarie Taumaturgul

Se spune că odată s-a îmbolnăvit cel care era angajat să curețe coridoarele și celelalte săli. Era un om sărac și cu o familie numeroasă.

Timp de trei zile, cât a fost bolnav, Sfântul Nectarie se scula cu două ore mai înainte de a se da deșteptarea elevilor și curăța singur întreaga școală.

A patra zi, când a venit la lucru, mare i-a fost mirarea când l-a văzut pe părintele director curățând chiar toaletele școlii. Cu uimire, l-a întrebat:

Continuă lectura

Icoana facătoare de minuni a Sfântului Gheorghe, din Botoșani

Icoana Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu, Athos

Icoana Sfântului Gheorghe de la Mănăstirea Zografu, Athos

În videoclipul de mai jos, ni se prezintă icoana Sfântului Gheorghe de la biserica Întâmpinarea Domnului, din Botoșani. Aceasta este copia unei icoane a Sfântului Gheorghe nefăcută de mână omenească, ce se află în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Zografu.

În această icoană, pe chipul Sfântului, în dreptul nasului, apare un semn. De fapt, este falanga unui Episcop care s-a îndoit că icoana s-a pictat de la sine, prin puterea lui Dumnezeu, Care dă har peste har Sfinților Săi. Întâmplarea s-a petrecut cu mult timp în urmă, la Athos.

Amănunte din istoria icoanei originale aflați în articolul Părintelui Silviu Cluci.

Vă invităm să vizionați și videoclipul în care ne vorbește Părintele Gheorghe Grigorași, parohul bisericii din Botoșani

Cuviosul Paisie Aghioritul, despre cei care tulbură Biserica cu atitudini extreme, sub pretextul „dreptății”

“Din pacate, in epoca noastra avem multi care tulbura Biserica Mama. Dintre acestia, cei cu stiinta, au prins dogma cu mintea si nu cu duhul Sfintilor Parinti. Iar ceilalti, care sunt fara stiinta de carte, au prins-o si acestia, dar cu dintii, de aceea si scrasnesc din dinti atunci cand discuta probleme bisericesti, princinuindu-se asftel mai multa vatamare Bisericii din pricina acestora, decat din pricina celor care lupta Ortodoxia noastra”.

Continuă lectura

Cuviosul Paisie Aghioritul: Atunci când se foloseşte fără discernământ, adevă­rul poate face şi crimă

Fapte făcute cu prudență și cu dragoste

„Atunci când se foloseşte fără discernământ, adevă­rul poate face şi crimă. Unii acţionează în numele adevărului şi fac crime. Când cineva are sinceritate fără discernământ, poate face un rău îndoit, mai întâi în el însuşi şi apoi în ceilalţi, pentru că această since­ritate nu are milă. Cine vrea să fie cu adevărat sincer să înceapă să fie sincer mai întâi cu el însuşi, pentru că de aici începe sinceritatea duhovnicească“.

Continuă lectura

Cuv. Seraphim Rose și Cuv. Paisie Aghioritul: Râvna fără socotință sau boala „supercorectitudinii”

Cuv Seraphim Rose:

Vladimir Soloviev, în parabola sa asupra Antihristului, are o introspecție valoroasă, scriind că Antihristul va zidi pentru ortodocși un muzeu al tuturor antichităților bizantine posibile, numai să i se supună lui. Astfel că și prea multă “corectitudine” în Ortodoxie, fără o inimă creștină iubitoare, nu îi va putea rezista Antihristului; cel care îl va recunoaște și îi va rezista cu tărie o va face îndeosebi prin inimă și nu prin minte.

Continuă lectura

Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul

Sfântul Cuvios Isaac Sirul2Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci, fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență.

Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face.

Știi bine cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Că știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, Partea a II-a, Deisis, Sibiu, 2003, pp. 244-245.

Salvarea lui Nectarie de către Sfântul Nectarie

piatra pe care se ruga Sfantul Nectarie

piatra pe care se ruga Sfantul Nectarie

Sursa imaginii: Viva Pelerinaje

Era o imagine de coşmar. Băieţelul meu de cinci ani, slăbuţ, firav, străveziu şi, în plus, şi cu sindrom Down nu mai respira. Nemernica de mine, mama lui, îi dădusem o măslină, ce e drept, destul de mare, cu convingerea că nu se va îneca cu sâmburele ei, bazându-mă, de altfel, pe faptul că ani de zile mâncase măsline şi nu se întâmplase nimic. Dar acum totul avea să ia proporţii de nebănuit. Putea să moară din cauza propriei sale mame? Simţeam că îmi pierd minţile. Nu-mi venea să cred. Devenea tot mai palid şi respira din ce în ce mai greu. Până în momentul când…

Dar să reiau firul evenimentelor…

Mă căsătorisem acum unsprezece ani, la o vârstă nu tocmai tânără şi nemaiavând răbdare cu viaţa mea, cu sufletul meu şi nici cu trupul meu, şi eu şi soţul ne rugam la Dumnezeu să ne dăruiască şi nouă un copilaş. Spre uimirea noastră, Dumnezeu avea să ne îndeplinească dorinţa mai repede decât ne aşteptam. La treizeci şi cinci de ani aveam să rămân gravidă şi această minune avea să se întâmple nu o dată, ci de cinci ori şi astfel aveam să nasc cinci copii în şase ani şi jumătate, situaţie care avea să uimească lumea medicală şi nu numai.

Continuă lectura

Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah

Sfinții Mucenici Serghie și Vah erau senatori romani și credinciosi sfetnici ai împăratului Maximian. Creștini fiind, își tăinuiau credința, din pricina prigonirii creștinior ce se făcea în vremea aceea. Când a venit însă vremea muceniciei lor, a îngăduit Domnul de au fost pârâți împăratului pentru credința ce o aveau în Hristos.

Maximian îi iubea, pentru credincioșia lor în slujba pe care o aveau, pentru vitejia și pentru neînfricarea pe care o dovediseră în nenumărate rânduri însă el nu putea suferi ca zeii lui să fie defăimați. A socotit astfel să îi prindă cu vicleșug pe cei doi iubitori de Dumnezeu. A făcut un praznic în capiștea lui Die și, băgând de seamă că cei doi (pe care, de fapt, îi urmarea, să vadă ce vor face) – nu intraseră în capiște să aducă jertfe idolului, i-a întrebat despre credința lor și acestia au mărturisit că sunt creștini.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

sf-ignatie-briancianinovdesen de Gabriela Mihăiță David

Despre îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus

Ucenicul: Arată-mi mijlocul nerătăcit de a mă îndeletnici cu rugăciunea lui Iisus.

Stareţul: îndeletnicirea nerătăcită cu rugăciunea lui Iisus se naşte singură din concepţiile nerătăcite despre Dumnezeu, despre Atotsfântul nume al Domnului Iisus şi despre raporturile omului cu Dumnezeu.

Dumnezeu este o fiinţă nemărginit de măreaţă, Atotdesăvârşită, Ziditorul şi Reziditorul oamenilor, Stăpân deplin asupra oamenilor, asupra îngerilor, asupra demonilor, asupra întregii zidiri văzute şi nevăzute. Această concepţie despre Dumnezeu ne învaţă că trebuie să stăm prin rugăciune înaintea lui Dumnezeu întru cea mai adâncă evlavie, întru frica şi cutremurul cel mai mare, tinzându-ne către Dânsul toată luarea-aminte, adunându-ne în luarea-aminte toate puterile minţii, inimii, sufletului, lepădând toată împrăştierea şi închipuirea, ca pe nişte încălcări ale felului nerătăcit de a sta înaintea lui Dumnezeu, fel pe care îl pretinde cu stăruinţă măreţia lui Dumnezeu (In. IV, 23, 24; Mt. XXII, 37; Mc. XII, 29-30; Lc. X, 27). Minunat a grăit Isaac Sirul:

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre înşelare

sf-ignatie-briancianinovDespre rugăciunea lui Iisus

Convorbire între stareţ şi ucenic[1]

Partea a II-a

Despre înşelare

desen de Gabriela Mihăiță David

Ucenicul: Fă-mă să înţeleg întocmai şi în amănunt cele despre înşelare. Ce este înşelarea?

Stareţul: înşelarea este vătămarea firii omeneşti prin minciună. Înşelarea este starea în care se află toţi oamenii, până la unul, stare născută din căderea protopărinţilor noştri. Cu toţii suntem în înşelare[2]. Conştiinţa acestui fapt este cea mai de nădejde pavăză împotriva înşelării.

Cea mai mare înşelare este a te crede liber de înşelare.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre rugăciunea lui Iisus îndeobşte

Sfantul Ignatie Briancianinov

DESPRE

RUGĂCIUNEA LUI IISUS

Convorbire între stareţ şi ucenic[1]

Partea I

Despre rugăciunea lui Iisus îndeobşte

Ucenicul: Pot, oare, toţi monahii unei mănăstiri să se îndeletnicească cu rugăciunea lui Iisus?

Stareţul: Nu numai că pot, dar au chiar datoria să o facă. La tunderea în monahism, atunci când celui proaspăt tuns i se înmânează mătăniile, numite cu acest prilej „sabie duhovnicească”, primeşte porunca de a se ruga necontenit, zi şi noapte, cu rugăciunea lui Iisus[2]. Prin urmare, îndeletnicirea cu rugăciunea lui Iisus este o făgăduinţă a monahului. Împlinirea făgăduinţei este o datorie, de care nu se poate nicidecum lepăda.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre lacrimi

Sfantul Ignatie Briancianinov

Lacrimile sunt fireşti pentru firea căzută.

Înainte de cădere, firea omenească nu ştia ce sunt lacrimile – nu cunoştea decât preacurata desfătare a fericirii raiului. Când a pierdut această fericire, i s-au dat lacrimile, pentru a-şi arăta dorul de ea; i s-au dat ca mărturie a căderii, ca mărturie că se află sub mânia dumnezeirii, ca nădejde că va recăpăta cândva fericirea.

Nemincinoasă este această nădejde, fiindcă dorul de fericire nu s-a şters din firea omenească. Nemincinoasă este această nădejde, fiindcă golul lăsat de pierderea fericirii cereşti nu poate fi împlinit de nicio împlinire vremelnică; rămânând neîmplinit, aşteaptă împlinire, vesteşte că împlinirea aceasta există.

În lacrimi, trăieşte în chip tainic mângâierea, iar în plâns, se ascunde bucuria.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Învăţătura despre plâns a Preacuviosului Pimen cel Mare

Sfantul Ignatie Briancianinov

Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen ce lucrare se cuvine monahului să aibă. Avva a răspuns: „Avraam, când a intrat în pământul făgăduinţei, mormânt şi-a cumpărat lui şi, prin mormânt, a moştenit pământul făgăduinţei”. Fratele a întrebat: „Ce este mormântul?”. Avva a răspuns: „Locul plângerii şi al tânguirii”.

Şi următoarea spusă e a lui Avva Pimen: „Plânsul îndoită lucrare are: lucrează şi apără ce a lucrat”.

Fratele: „Ce să fac cu patimile mele, care mă tulbură?” Bătrânul i-a răspuns: „Să plângem din toate puterile înaintea bunătăţii lui Dumnezeu, până ce va face milă cu noi”.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Un glas din veşnicie (Cugetare lângă mormânt)

Sfantul Ignatie Briancianinov

În amurgul serii line de seară, stăteam, îngândurat şi singur, lângă mormântul prietenului meu. În ziua aceea, se făcuse pomenire pentru el; în ziua aceea, familia lui rămăsese lângă mormânt vreme îndelungată. Aproape nicio vorbă nu răsunase printre cei de faţă: nu se auzeau decât tânguiri. Din când în când, tânguirile erau curmate de o tăcere adâncă; tăcerea, la rândul ei, era sfâşiată de tânguiri – şi aşa s-a scurs multă vreme: după tânguiri – tăcere şi după tăcere – tânguiri.

Stăteam, îngândurat şi singur, lângă mormânt; stăteam adumbrit de urmele pe care le lăsaseră în mine întâmplările acelei zile. Fără de veste, a pus stăpânire pe mine o neaşteptată, minunată însuflare – parcă auzeam glasul celui răposat! Mă grăbesc a însemna, cu mână tremurândă, cuvântul lui, tainica lui împreună-vorbire, minunata lui propovăduire de dincolo de mormânt, aşa cum s-a zugrăvit ea în sufletul meu.

Continuă lectura

Sfântul Ignatie Briancianinov: Cimitirul

Sfantul Ignatie Briancianinov

După mulţi ani, am ajuns iarăşi în satul pitoresc în care m-am născut. El e al familiei noastre din moşi-strămoşi. Acolo, e un cimitir măreţ, umbrit de arbori seculari.

Sub largile perdele ale copacilor, zace ţărâna celor ce i-au sădit.

Am mers în cimitir.

Deasupra mormintelor, au răsunat cântecele plângătoare, cântecele mângâietoare ale sfinţitei panihide. Vântul se plimba prin culmile copacilor; frunzele lor foşneau; acest foşnet se împletea cu glasurile sfinţiţilor slujitori care cântau.

Continuă lectura