Părintele Mihail Daniliuc: Mihai Eminescu, afirmarea unității românești de veacuri

Îndătinata sărbătoare de la mijlocul lui Ghenar din calendarul nostru cultural ne prilejuiește reîntâlnirea cu Eminescu, „omul deplin al culturii române”. Reîntoarcerea la Eminescu și la inegalabila sa creație ne va devoala răspunsuri, ba chiar soluții la numeroasele chestiuni ce aduc tulburare și risipire nației române, ajutând-o să-și regăsească drumul prin vremurile nu foarte limpezi pe care le traversăm.

Din multitudinea referințelor lui Eminescu asupra societăţii și problemelor ei, în articolul de astăzi ne vom opri la lupta sa pentru idealul unității românilor, având în vedere că ne aflăm la debutul manifestărilor din anul centenar 2018, dedicat de Biserica noastră Ortodoxă comemorării Marii Uniri de la 1918 și făuritorilor ei.

Continuă lectura

Eminescu, mereu surprinzător

mihai-eminescuarhim. Mihail Daniliuc

Câteva lucruri, mai puţin ştiute, despre Mihai Eminescu.

Sărbători după sfinte sărbători. Încă de pe băncile școlii am memorat ziua de 15 ianuarie drept aniversarea lui Eminescu. Așadar, mijlocul lui ghenar ne oferă o sărbătoare a culturii, a simțirii românești, când, în fiece an, ne amintim de poetul nepereche. Convențional, îi serbăm acum ziua de naștere, deși el știa că nu a venit pe lume la 15 ianuarie. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, într-o discuție cu preotul Ion Stamate de la biserica Uspenia din Botoșani au hotărât o dată convenabilă, atunci când, se pare, au stabilit botezul pruncului. Căminarul din Ipotești își notase cu precizie chiar ora nașterii celui de-al șaselea din cei zece copii ai săi. La sfârșitul unei Psaltiri aparținând familiei, tatăl nota: „astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri evropienești s-au născut fiul nostru Mihai” (Leca Morariu, Eminescu, note pentru o monografie, Cernăuți, 1943).

Continuă lectura

La înmormântarea lui Eminescu

de arhim. Mihail Daniliuc

Sursa: DOXOLOGIA

„Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”

Continuă lectura

Maica Benedicta: Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească

Sursa: DOXOLOGIA

Acad. Zoe Dumitrescu – Bușulenga (Maica Benedicta): S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Continuă lectura

Mihai Eminescu – stareț sufletesc și cultural universal (IV)

de Ioan Gându

Sursa: AXA

O teologie poetică unică în cultura universală (IV)

„De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu a tale sfaturi,

Continuă lectura

Mihai Eminescu – stareț sufletesc și cultural universal (III)

de Ioan Gându

Sursa: AXA

O teologie poetică unică în cultura universală (III)

Nici pomeneală de „nirvana”! Acesta-i un clişeu vulgarizator, repetat, din nefericire cu obstinaţie, chiar şi de oameni care îl iubesc pe Eminescu, dar se tem să-l urmeze pe potecile înguste şi aspre ale lepădării de sine, confundând grav chenoza creştină cu depersonalizarea indusă de filosofiile şi doctrinele amăgitoare asiatice! Ad augusta per angusta nu-i pentru ei, ci pentru alţii, consideraţiile confortabile, banale şi sterile pe această temă, care nu-i angajează lăuntric nicicum, fiindu-le mult mai la îndemână…

Continuă lectura

Mihai Eminescu – stareț sufletesc și cultural universal (I)

de Ioan Gându

Sursa: AXA

O teologie poetică unică în cultura universală

Cercetând opera sfântă a mărturisitorului de geniu creştin, a Poetului nemuririi noastre, sub aripa Împărătesei şi Maicii Cuvântului, punând sub picioare balaurul, aspida şi vasiliscul urii neputincioase a detractorilor săi, nimicofoni specializaţi ai întunericului lor lăuntric, descoperim pagini de teologie poetică de-o frumuseţe comparabilă doar cu textele marilor mistici răsăriteni, în care lumina necreată pulsează euritmic şi eufonic, în versuri inspirate şi revelatorii, arătându-ne nouă celor care purtăm, cu negrăită umilinţă, Adevărul cel veşnic Viu şi în Treime slăvit, în camerele moi ale inimilor noastre, că Mărturisitorul Eminescu dobândise o credinţă puternică, neclintită şi dreptslăvitoare, ajungând la treapta contemplării şi a ve­derii lui Dumnezeu prin energiile Sale necreate (abia unul-doi, dintr-un întreg neam, ajung într-un secol la această contemplaţie dumnezeiască, aşa precum sublinia avva Cleopa, alt mare stareţ al neamului nostru, cu sme­rită cugetare):

Continuă lectura

Hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi

Părintele Mihail Daniliuc:

(Sursa: DOXOLOGIA)

Însemnare pe fila unui Ceaslov din biblioteca Mănăstirii Neamț: „L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorba cu el cam un ceas și apoi l-am împărtășit”.

Ca în fiece an, de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, ne îndreptăm cugetele către „Betleemul” prunciei poetului nepereche, binecuvântatul ținut al Botoșanilor, și către viața acestui „geniu sorbit de Dumnezeu din popor cum soarbe soarele un nour din marea de amar”.

Continuă lectura

Eminescu ne îndeamnă fără încetare să venim la Biserică

Sursa: Ortodoxie sau moarte!

Eminescu şi-a mărturisit credinţa ortodoxă în mod public.

Mihai Eminescu se bucură de evlavia populară, pentru cei care văd şi ştiu să simtă aşa ceva.

Eminescu ne înfrumuseţează viaţa sufletească, ne învaţă mereu să trăim frumos, oficiază pentru Unire alături de Ştefan cel Mare şi Sfânt, într-un efort evident, din sânul BOR, iar biserica, fără nici o îndoială, în smerita şi jertfelnica ei lucrare liturgică şi misionară, este păstrătoare de Neam, întru Unire.

Continuă lectura

Mihai Eminescu în viziunea Bisericii. Despre raportarea sa la învăţătura creştină

Stelian Gomboş:

Studiul operei eminesciene, şi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producţie literară pe care o găsim consemnată în manuscrisele sale, în articolele apărute în presa timpului, ne descoperă o personalitate cu o neostoită sete de cunoaştere, dornică de a-şi însuşi tot ceea ce oferea gândirea omenească în cele mai variate domenii de manifestare a spiritului. “Nu e ramură de ştiinţă, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum zicea, o “particulară slăbiciune”, şi când se înfigea odată în vreo chestiune, citea un întreg şir de cărţi privitoare la ea…” Ar fi interesant un scurt voiaj prin gândirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra creştinismului şi pe perspectiva din care evalua omul.

Continuă lectura

Eminescu, între credinţă şi cunoaştere

Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Buşulenga)

Sursa: ALTERMEDIA.INFO

Text difuzat la implinirea a un an de la mutarea la Domnul a maicii Benedicta (academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga), extras din lucrarea “Cultura si credinta”, tiparita cu binecuvântarea Î. P. S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor. Republicare Altermedia cu permisiunea Editurii Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.

Continuă lectura

Violeta Ionescu: Mărturii inedite despre Eminescu ale acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga

Sursa: LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

A fost Eminescu un om religios? (fragment de interviu din anul 1999).

În anul 1999, doamna acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga – cercetător în istoria literaturii şi artei universale şi eminescolog de prestigiu – a fost oaspetele Episcopiei Dunărea de Jos, la invitaţia Prea Sfinţitului Episcop dr. Casian Crăciun, ocazie cu care ne-a acordat un interviu pentru cotidianul gălăţean „Viaţa liberă”.

Continuă lectura

Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania: Drama divină a lui Hyperion

 

Sursa: mihai-eminescu.ro

E greu de presupus că la aniversarea unui secol de la publicarea Luceafărului lui Eminescu s-ar mai putea scrie despre acest poem şi altceva decât articole festive. Toată critica literară românească, de la condeiele cele mai autorizate până la cutezătorii dizertaţiei de circumstanţă, l-a analizat din toate unghiurile şi planurile, unanimă în a recunoaşte că el reprezintă nu numai culmea creaţiei eminesciene, ci şi un pisc de nimeni încă atins în relieful poeziei noastre naţionale.

Continuă lectura

Părintele Constantin Galeriu: Biografia Fiului lui Dumnezeu, biografia Blândului Nazarinean răstignit, în conștiința lui Eminescu

Sursa: Ortodoxie sau moarte!

Nota: Pentru ca adesea primesc commenturi cum ca Eminescu ar fi fost ateu convins, iar toate commenturile se bazeaza DOAR pe un vers din “Imparat si proletar”, aduc marturie analiza Parintelui Galeriu asupra geniului eminescian in raport cu ortodoxia.

Aceste numiri sacre: “Biografia Fiului lui Dumnnezeu”…”biografia Blândului Nazarineam răstignit” îi aparţin poetului. Odată cu frumuseţea expresiei ele sunt mărturii de fond cuprinse în articolul „Şi iarăşi bat la poartă” publicat în ziarul Timpul din 12 aprilie 1881, în ajunul Sfintelor Paşti (M. Eminescu, Opere, Ed. Academiei, XII, p. 134).

Continuă lectura

Apostolul Eminescu, fratele din închisoarea comunistă

Sursa: mihai-eminescu.ro

Fosta detinuta politic Aspasia Otel Petrescu, arestata pentru convingerile sale anticomuniste in iulie 1948, torturata, condamnata munca silnica, cu detentie grea in penitenciarele Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbraveni, Botosani, Jilava si Arad, eliberata dupa 14 ani, in iulie 1962, ne face o marturisire impresionanta despre rolul lui Eminescu in inchisorile comuniste si dupa eliberare, in Romania de ieri si azi.

Continuă lectura

Eminescu, expresia supremă a neamului românesc

Sursa: mihai-eminescu.ro

“– Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să ne apropiem!”

Urma o scurtă pauză, în care profesorul cuprindea de la catedră întreaga clasă, cu ochii săi pătrunzători. Noi, elevii, stăteam încremeniţi, apoi el continua:

“– Eminescu este expresia supremă a neamului românesc”.

Continuă lectura

Cauzele morții lui Eminescu

Ovidiu Vuia

(Sursa: mihai-eminescu.ro)

Multumesc pe aceasta cale dlui Sorin Nicolae, care la inceputul anului 1987 mi-a pus la dispozitie cartea drului Ion Nica, Eminescu, structura somato-psihica, aparuta in Bucuresti, anul 1972. De cand am terminat medicina si m’am dedicat studiului bolilor sistemului nervos, am fost sigur ca Eminescu nu a suferit de sifilis, si nu a avut paralizie generala progresiva.

Continuă lectura