Părintele Mihail Daniliuc: Mihai Eminescu, afirmarea unității românești de veacuri

Îndătinata sărbătoare de la mijlocul lui Ghenar din calendarul nostru cultural ne prilejuiește reîntâlnirea cu Eminescu, „omul deplin al culturii române”. Reîntoarcerea la Eminescu și la inegalabila sa creație ne va devoala răspunsuri, ba chiar soluții la numeroasele chestiuni ce aduc tulburare și risipire nației române, ajutând-o să-și regăsească drumul prin vremurile nu foarte limpezi pe care le traversăm.

Din multitudinea referințelor lui Eminescu asupra societăţii și problemelor ei, în articolul de astăzi ne vom opri la lupta sa pentru idealul unității românilor, având în vedere că ne aflăm la debutul manifestărilor din anul centenar 2018, dedicat de Biserica noastră Ortodoxă comemorării Marii Uniri de la 1918 și făuritorilor ei.

Continuă lectura

Eminescu, mereu surprinzător

mihai-eminescuarhim. Mihail Daniliuc

Câteva lucruri, mai puţin ştiute, despre Mihai Eminescu.

Sărbători după sfinte sărbători. Încă de pe băncile școlii am memorat ziua de 15 ianuarie drept aniversarea lui Eminescu. Așadar, mijlocul lui ghenar ne oferă o sărbătoare a culturii, a simțirii românești, când, în fiece an, ne amintim de poetul nepereche. Convențional, îi serbăm acum ziua de naștere, deși el știa că nu a venit pe lume la 15 ianuarie. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, într-o discuție cu preotul Ion Stamate de la biserica Uspenia din Botoșani au hotărât o dată convenabilă, atunci când, se pare, au stabilit botezul pruncului. Căminarul din Ipotești își notase cu precizie chiar ora nașterii celui de-al șaselea din cei zece copii ai săi. La sfârșitul unei Psaltiri aparținând familiei, tatăl nota: „astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri evropienești s-au născut fiul nostru Mihai” (Leca Morariu, Eminescu, note pentru o monografie, Cernăuți, 1943).

Continuă lectura

La înmormântarea lui Eminescu

de arhim. Mihail Daniliuc

Sursa: DOXOLOGIA

„Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”

Continuă lectura

Maica Benedicta: Eminescu a iubit și a apărat Ortodoxia românească

Sursa: DOXOLOGIA

Acad. Zoe Dumitrescu – Bușulenga (Maica Benedicta): S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gândiri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară.

Continuă lectura

Mihai Eminescu – stareț sufletesc și cultural universal (IV)

de Ioan Gându

Sursa: AXA

O teologie poetică unică în cultura universală (IV)

„De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu a tale sfaturi,

Continuă lectura

Mihai Eminescu – stareț sufletesc și cultural universal (III)

de Ioan Gându

Sursa: AXA

O teologie poetică unică în cultura universală (III)

Nici pomeneală de „nirvana”! Acesta-i un clişeu vulgarizator, repetat, din nefericire cu obstinaţie, chiar şi de oameni care îl iubesc pe Eminescu, dar se tem să-l urmeze pe potecile înguste şi aspre ale lepădării de sine, confundând grav chenoza creştină cu depersonalizarea indusă de filosofiile şi doctrinele amăgitoare asiatice! Ad augusta per angusta nu-i pentru ei, ci pentru alţii, consideraţiile confortabile, banale şi sterile pe această temă, care nu-i angajează lăuntric nicicum, fiindu-le mult mai la îndemână…

Continuă lectura