Fanatism și relativism – extremele pierzării

Râvna care ne înșeală versus calea cea strâmtă și de toți prigonită

Vă oferim, în cele ce urmează, un nou fragment extins dintr-un capitol al cărții unui intelectual anonim, ce a îmbracat haina monahală, Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului, carte deja foarte cunoscută și apreciată, pentru explicarea și denunțarea întregii reţele ideologice contemporane a  minciunii instituționalizate, rețele dezlănțuite spre încercarea de distrugere, dinăuntru și din afară, a Bisericii lui Hristos, stâlpul și temelia adevărului. O carte remarcabilă, prin analiza și decorticarea metodică, laborioasă, a sistemului „corectitudinii politice”,  realizată într-o manieră academică limpede, lipsită de echivoc, dar și extrem de echilibrată, după cum o dovedesc și precizările clare din acest capitol, care, cu certitudine, nu va stârni aceeași încântare celor ce se vor simți vizați de el, precum cel despre TOLERANȚĂ ȘI „CORECTITUDINEA POLITICĂ”.

Continuă lectura

Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană

Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură

„Fiindcă Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16). Biserica lui Hristos trăiește „în lume”, dar nu este „din lume” (Ioan 17, 11, 14-15). În calitate de Trup al Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu (Ioan Gură de Aur, Omilie înainte de plecarea în exil, II, PG 52, 429), Biserica este „prezența” vie, semnul și chipul Împărăției lui Dumnezeu în Treime, în istorie, care binevestește „făptura cea nouă” (2 Corinteni 5, 17), „ceruri noi și pământ nou, în care locuiește toată dreptatea” (2 Petru 3, 13), o lume în care Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor (ai oamenilor) și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere” (Apocalipsa 21, 4-5).

Această așteptare este deja trăită și pregustată în Biserică, în special de fiecare dată când este oficiată Dumnezeiasca Euharistie adunând „laolaltă” (1 Corinteni 11, 20) fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați (Ioan 11, 52), fără deosebire de rasă, sex, vârstă, origine socială sau orice altă condiție, într-un trup în care „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (Galateni 3, 28; Coloseni 3, 11), într-o lume a reconcilierii, păcii și dragostei.
Continuă lectura