Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos nu este o minune ca toate celelalte din nenumăratele minuni săvârșite de Domnul.
Această minune ne reconstituie referatul mistico-teologic fără cuvinte, ci chiar direct, din fapte dumnezeiești, despre Persoana Domnului Hristos Și firea Lui divino-umană, adică să puntem înțelege cât este om adevărat și cât este Dumnezeu adevărat..
Iisus se schimbă la față pe Muntele Tabor, Iisus devine strălucitor, vorbește cu Moise și Ilie și este numit Fiul lui Dumnezeu.
„Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi.”
(Sfântul Grigorie Palama)
„Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați” (Matei 17, 5).
Știind Mantuitorul nostru că omul întotdeauna slăbește cu sufletul în vremea suferinței, a voit ca, mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie, să-Și îmbărbăteze ucenicii, încredințându-i, printr-o minune de taină, că El este cu adevărat Mesia, Cel vestit de prooroci. (…)
„O, adâncul bogăției și al înțelepciunii, și al științei Lui Dumnezeu!… Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine s-a făcut Lui sfetnic?” (Rom. 11, 33-34). A revărsat Domnul pe Tabor în inima ucenicilor Săi un strop de bucurie înaintea unui noian de suferințe. A aprins în sufletele lor o candelă a nădejdii înaintea unui val de întuneric. Le-a îngăduit să guste cereasca lumină, pentru ca, în vremea răstignirii, să nu se îndoiască.
